ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 104/2022

HOTĂRÂRE

25.01.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 104/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț la 24 martie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la primirea amestecătorului de glet electric C., cu suportarea cheltuielilor de transport aferente și restituirea prețului încasat conform facturii nr. x/18.02.2021.

În drept, au fost indicate prevederile art. 9 și art. 16 din O.U.G. nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniștii.

Prin întâmpinarea depusă la data de 23.06.2021, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale raportat la sediul acesteia. De asemenea, a arătat că O.U.G. nr. 34/2014 nu guvernează relația dintre profesioniști, sens în care a solicitat respingerea pe fond a cauzei.

În drept a invocat prevederile art. 107 C. proc. civ., art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 34/2014, art. 194 lit. e) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2317 din 6 iulie 2021, Judecătoria Piatra Neamț a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Piatra Neamț, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect pretenții, în favoarea Judecătoriei Timișoara.

În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că, potrivit art. 107 C. proc. civ. care reprezintă dreptul comun, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

A mai reținut că, prin decizia nr. 1699/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în conformitate cu art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în cazul încălcării normelor de competență teritorială, în afară de cea exclusivă, excepția de necompetență de ordine privată (relativă) poate fi invocată numai de către pârât și numai prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Prin urmare, instanța nu poate să invoce din oficiu excepția necompetenței teritoriale, întrucât, potrivit art. 129 alin. (3) C. proc. civ., necompetența în această situație este de ordine privată, și nici reclamantul, deoarece art. 130 alin. (4) C. proc. civ. prevede că, dacă necompetența nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței.

De asemenea, a mai reținut că, așa cum reiese atât din cererea de chemare în judecată, cât și din întâmpinare și înscrisurile care emană de la societatea pârâtă, sediul acesteia se află în Timișoara, iar față de excepția invocată, în situația de față, raportat la obiectul acțiunii, Judecătoria Piatra Neamț nu este competentă să judece cauza.

Având în vedere aceste aspecte, instanța a constatat că nu este competentă teritorial, motiv pentru care a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare conform H.G. nr. 337/1993 în favoarea Judecătoriei Timișoara în circumscripția căreia se află sediul pârâtei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la 16 iulie 2021, sub același număr de dosar.

La termenul din 13 octombrie 2021, în temeiul art. 131 C. proc. civ., instanța a procedat la verificarea competenței și a pus în discuție competența de soluționare a cauzei și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara, invocată de reclamantă.

Prin sentința civilă nr. 12661 din 13 octombrie 2021, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de către reclamantă și a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de conflict a evocat dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., art. 129 și art. 130 alin. (3) C. proc. civ. și a constatat că nu este competentă să judece prezenta cauză câtă vreme competența de soluționare a cauzei a fost câștigată de către o altă instanță.

Astfel, a reținut că, potrivit rezoluției din data de 02.04.2021, instanța a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către pârâtă pentru ca aceasta să formuleze întâmpinare în termenul legal de 25 zile de la primirea comunicării. Cererea de chemare în judecată a fost comunicată la sediul legal al pârâtei, menționat și în extrasul O.N.R.C., la data de 12.04.2021, termenul legal pentru depunerea întâmpinării împlinindu-se la data de 10.05.2021.

Ca urmare a cererii pârâtei formulată prin e-mail la data de 31.05.2021, instanța a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată la data de 03.06.2021, fiind consemnat în rezoluție că, la termenul de judecată, se va aprecia dacă prima comunicare a fost efectuată în mod legal.

La data de 23.06.2021 pârâta a depus "întâmpinare" prin care a invocat excepția de necompetență teritorială.

La termenul de judecată din data de 06.07.2021, reclamanta a invocat decăderea pârâtei din dreptul de a invoca excepții de ordine privată, apreciind că Judecătoria Piatra Neamț este competentă să soluționeze cauza. Instanța, fără a se pronunța asupra celor invocate de către reclamantă, a admis excepția de necompetență teritorială invocată de către pârâtă.

Prin urmare, instanța de conflict a reținut că, atâta vreme cât instanța care s-a declarat necompetentă nu s-a pronunțat pe excepția decăderii pârâtei din dreptul de a invoca excepția necompetenței teritoriale, excepție de ordin privat, și nici nu a procedat la verificarea legalității celor două comunicări efectuate, Judecătoria Timișoara a devenit necompetentă să soluționeze cauza începând cu momentul la care a expirat termenul legal de invocare a excepției de necompetență teritorială în fața instanței sesizate de reclamant (10.05.2021), deoarece la acel moment instanța inițial învestită a devenit competentă.

În acest sens, instanța a reținut relevanța în cauză a Deciziei nr. 31/2019 din 11 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, sens în care a redat considerentele 65 și 66 ale Deciziei nr. 31/2019, respectiv: "65. …. dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile menționate mai sus, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ. 66. Din interpretarea prevederilor art. 130 - 131 din C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepției de necompetență are ca efect consolidarea competenței instanței inițial sesizate, în condițiile operării unei prorogări legale de competență sui-generis."

Având în vedere considerentele anterior expuse, ținând cont de Decizia RIL nr. 31/2019 și văzând că termenul pentru formularea întâmpinării s-a împlinit la data de 10.05.2021, fără ca excepția de necompetență teritorială să fie invocată conform rigorilor legii, prin depunerea întâmpinării în termenul de 25 zile de la momentul comunicării cererii, Judecătoria Timișoara a constatat că a devenit necompetentă să soluționeze cauza începând cu momentul la care a expirat termenul legal de invocare a excepției de necompetentă teritorială în fața instanței sesizate de reclamant (10.05.2021), motiv pentru care a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de către reclamantă și a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 6 decembrie 2021.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțe sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență în raport cu soluția adoptată prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Problema de drept care a suscitat interpretări diferite în practica instanțelor de judecată și care a fost dezlegată prin decizia mai sus amintită privește împrejurarea de a ști dacă a doua instanță, sesizată în urma declinării de competență are posibilitatea de a-și verifica propria competență nu numai prin raportare la dispozițiile legale care instituie regulile de competență, ci și prin raportare la prevederile ce reglementează regimul juridic al invocării încălcării acestor reguli, respectiv, în ce măsură instanța care și-a declinat competența în favoarea sa a procedat la respectarea dispozițiilor referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență.

Din considerentele deciziei mai sus menționate rezultă că instanța care primește dosarul își poate invoca necompetența și poate declina competența instanței inițial învestite pentru considerentul că aceasta din urmă a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Totodată, Înalta Curte a stabilit că instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen și va trebui să-i trimită acesteia dosarul.

De asemenea, s-a reținut că neinvocarea în termen a excepției de necompetență constituie o consolidare a competenței în favoarea instanței sesizate, fapt ce nu poate fi ignorat.

În speță, prima instanță, Judecătoria Piatra Neamț, s-a dezînvestit de soluționarea cauzei ca urmare a admiterii excepției necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare și fără a se pronunța asupra celor invocate de apărătorul societății reclamante care, la termenul din 6 iulie 2021, când instanța s-a dezînvestit, a solicitat decăderea pârâtei din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții în afara celor de ordine publică.

Având în vedere că, în speță, formularea și depunerea întâmpinării nu este facultativă, Judecătoria Piatra Neamț era îndrituită să verifice, din oficiu, dacă pârâta a depus în termen întâmpinarea, cu atât mai mult cu cât apărătorul reclamantei a invocat tardivitatea depunerii întâmpinării.

Prin urmare, câtă vreme Judecătoria Piatra Neamț nu s-a pronunțat pe excepția decăderii pârâtei din dreptul de a invoca excepția necompetenței teritoriale, excepție de ordin privat, și nici nu a procedat la verificarea legalității celor două comunicări efectuate, pentru a stabili dacă întâmpinarea a fost depusă în termen legal, după cum însăși instanța a stabilit prin rezoluția din data de 3 iunie 2021 (aflată la dosarul Judecătoriei Piatra Neamț), Înalta Curte reține că, potrivit actelor aflate la dosarul cauzei, întâmpinarea este depusă cu depășirea termenului legal, motiv pentru care, nedepunerea întâmpinării în termenul legal trebuia să atragă decăderea pârâtei din dreptul de a invoca excepția necompetenței teritoriale, în condițiile art. 130 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 208 alin. (2) C. proc. civ.

Așadar, în măsura în care excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată în mod corespunzător, instanța rămâne competentă teritorial a soluționa cauza, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă aceasta ar atrage competența teritorială a altei instanțe.

Așa fiind, în raport și de considerentele Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, Înalta Curte va constata că a operat prorogarea de competență în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

În consecință, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.