ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1695/2022

HOTĂRÂRE

29.09.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1695/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 29 septembrie 2022

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, secția I civilă, în data de 28 aprilie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Contractului de vânzare-cumpărare produse electronice încheiat la data de 09 februarie 2021, raportat la incidența în cauză a dispozițiilor art. 1214, art. 1248, art. 1266 și art. 1270 din C. civ.

În data de 16 august 2021 pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care invocat excepția necompetenței teritoriale în soluționarea litigiului, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 380 din 13 ianuarie 2022, pronunțată de Judecătoria Timișoara, secția I civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată de pârâtă prin întâmpinare, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că pârâtul a invocat incidența în cauză a dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., iar reclamantul, prin răspunsul la întâmpinare, a arătat că se aplică dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care atrag competența Judecătoriei Timișoara.

Analizând excepția necompetenței teritoriale, instanța a constatat că prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt incidente în prezenta cauză, pentru aplicarea acestora fiind necesar ca acțiunea să fie formulată de un consumator în calitate de reclamant împotriva unui profesionist, în calitate de pârât.

Potrivit art. 13 din Anexa 1 la Legea nr. 296/2004, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.

Astfel, raportat la dispozițiile art. 13 din Anexa 1 la Legea nr. 296/2004 care definesc noțiunea de consumator, instanța a constatat că poate avea calitatea de consumator numai o persoană fizică sau o asociație, ceea ce nu este cazul în speță, întrucât cererea de chemare în judecată a fost formulată de o persoană juridică care nu se circumscrie noțiunii de consumator.

Concluzionând, această instanță a reținut aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 107 C. proc. civ., care consacră regula competenței teritoriale de drept comun, respectiv instanța competentă fiind cea de la sediul pârâtei, sens în care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Sectorului 1 București.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, prin sentința nr. 5320 din 31 mai 2022, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu S.C. B. S.A., în favoarea Judecătoriei Timișoara; a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivare, această instanță a reținut că, întrucât părțile nu au făcut o alegere de competență prin contractul de vânzare-cumpărare, sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cu care în afară de instanțele prevăzute de art. 107 este competentă și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea fie chiar și în parte a obligației în cazul cererilor privind anularea contractului.

Astfel, instanța a constatat că Judecătoria Timișoara este competentă să soluționeze cauza prin raportare la dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., ca instanță în circumscripția căreia se găsește locul executării contractului, iar când două instanțe sunt competente să soluționeze cauza, potrivit art. 116 din același cod, doar reclamantul este cel care are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, alegere pe care si-a exprimat-o învestind Judecătoria Timișoara cu cererea de chemare în judecată.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Judecătoria Timișoara și Judecătoria Sectorului 1 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de reținerile diferite ale celor două instanțe cu privire la dispozițiile legale în temeiul cărora se stabilește instanța competentă a soluționa litigiul.

Astfel, Judecătoria Timișoara a reținut că nu sunt aplicabile prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportat la calitatea părților de profesioniști, fiind incidente dispozițiile de drept comun înscrise în art. 107 C. proc. civ., iar Judecătoria Sectorului 1 București a apreciat că, în raport cu dispozițiile art. 107 alin. (1) și art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului este una alternativă, iar alegerea între două instanțe deopotrivă competente aparține reclamantei.

Prin cererea de chemare în judecată cu care a învestit instanța de judecată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Contractului de vânzare-cumpărare produse electronice încheiat la data de 09 februarie 2021, raportat la incidența în cauză a dispozițiilor art. 1214, art. 1248, art. 1266 și art. 1270 din C. civ.

În speță, se reține că, deși se solicită anularea unui contract de vânzare-cumpărare produse electronice, nu sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dată fiind calitatea ambelor părți de profesioniști, respectiv că potrivit art. 13 din Anexa 1 la Legea nr. 296/2004, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.

Având în vedere că poate avea calitatea de consumator numai o persoană fizică sau o asociație, iar în speță cererea de chemare în judecată dedusă judecății a fost formulată de o persoană juridică care nu se circumscrie noțiunii de consumator, Înalta Curte reține că în prezenta pricină sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cu care "În afară de instanțele prevăzute de art. 107- 112, mai sunt competente: 3. instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract".

Astfel, instituind o competență alternativă, dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nu exclud de la aplicare prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", însă alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente revine reclamantului în conformitate cu art. 116 C. proc. civ.

În cauză, reclamantul a solicitat anularea Contractului de vânzare-cumpărare produse electronice încheiat la data de 09 februarie 2021, arătând că a fost indus în eroare, întrucât oferta telefonică a fost pentru un aparat TV gratuit, iar factura lunii martie 2021 a indicat o sumă care conținea o cotă parte pentru aparatul livrat.

Înalta Curte reține că potrivit art. 9.1 din Comanda pentru produse electronice standard (aflată la dosarul Judecătoriei Timișoara), părțile au prevăzut expres în contract că vânzătorul va livra produsele la adresa din Timișoara, sediul cumpărătorului.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că, potrivit art. 107 coroborat cu art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., competența teritorială să judece prezenta cauză revine atât judecătoriei în circumscripția căreia are domiciliul pârâtul, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București, cât și judecătoriei în a cărei circumscripție este situat locul prevăzut în contract pentru executarea obligației din contract, respectiv sediul cumpărătorului din Timișoara, care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Timișoara.

Chiar dacă pârâtul a invocat prin întâmpinare excepția necompetenței teritoriale, se constată că reclamanta a înțeles să învestească, în temeiul dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., Judecătoria Timișoara cu soluționarea pricinii, iar prin sesizarea făcută de reclamantă, această instanță, aflată în raza locului prevăzut în contract pentru executarea contractului de vânzare-cumpărare, a devenit competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanță, chiar competentă, a pierdut această prerogativă, raportat la dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Timișoara este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.