ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra apelurilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 182 din 21 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 485 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galati și inculpatul A. și a fost trimisă cauza la cauza la procuror în vederea continuării urmării penale.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că, la data de 28 octombrie 2021 a fost încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției între Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul A..

În cuprinsul acordului, s-a reținut că, pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc "A." s-au înregistrat dosarele de executare silită sub nr. 823 - 1038/2009, nr. 1040 - 1104/2009, nr. 1115/2009 (titluri executorii - sentințele civile definitive și executorii, însă nu irevocabile, nr. 217/09.03.2009 și nr. 218/09.03.2009, ale Tribunalului Sibiu, ș.a), în care s-a calculat suma de 1.468.218,21 RON datorată de către persoana vătămată B. S.A, poprită și virată în contul A., deschis la C., în urma adreselor/26.06.2009 și 03.08.2009 emise către terțul poprit D. S.A., prin care s-a solicitat virarea sumelor în contul special de consemnări, cu mențiunea "pe seama și la dispoziția A..

Prin decizia civilă nr. 105/21.01.2010, a Curții de Apel Alba Iulia, irevocabilă, a fost respinsă acțiunea reclamanților (creditorii din dosarele de executare silită), motiv pentru care B. S.A a formulat acțiuni de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare, admise prin hotărâri judecătorești ale Judecătoriei Focșani; conform acestor hotărâri, creanța persoanei vătămate însuma 760.093,05 RON, din care a recuperat suma de 106.983,47 RON, rezultând un debit datorat în cuantum de 653.109,58 RON.

Titlul executoriu - sentința civilă nr. 217/09.03.2009, a Tribunalului Sibiu, a fost desființat încă din 21.01.2010, fără ca executorul judecătoresc A. să întocmească proces-verbal de distribuire sume și fără să plătească aceste sume foștilor creditori, efectuând diverse tranzacții prin contul deschis la C. S.A., iar la data de 19.07.2013 contul a fost închis.

În acest context factual, în perioada 04.01.2012 - 24.02.2012, A., din dispoziția inculpatului A., s-au efectuat 34 de tranzacții (reprezentând 34 de acte materiale ale infracțiunii de delapidare) reprezentând diverse plăți ori alimentare de card bancar, deși se impunea restituirea acestor sume persoanei vătămate și, în calitate de executor judecătoresc, investit cu cererile de executare silită în baza titlului executoriu - sentința civilă nr. 217/09.03.2009, a Tribunalului Sibiu (desființat de instanța de control judiciar - decizia civilă nr. 105/21.01.2010, a Curții de Apel Alba Iulia), nu a trecut la distribuirea și efectuarea viramentelor în conturile foștilor creditori în perioada validității titlului executoriu, iar după desființarea acestuia a continuat atitudinea abuzivă de a refuza restituirea sumelor poprite către B. S.A, încălcând dispozițiile procesual civile în materie aplicabile la data comiterii faptelor, respectiv art. 371

5

alin. (1) lit. d), art. 371

7

alin. (3) și (4), art. 379

1

, în referire la art. 404

1

- 404

3

C. proc. civ. vechi, art. 459 în referire la dispozițiile Cap. V din C. proc. civ. vechi - Eliberarea și distribuirea sumelor realizate prin executarea silită, respectiv art. 562, art. 569 - 571 și art. 723, dar și dispozițiile art. 2, art. 5 și art. 54 din Legea nr. 188, privind executorii judecătorești, cauzând o vătămare a drepturilor/intereselor legitime și, implicit, un prejudiciu persoanei vătămate B. în cuantum de 653.109,58 RON.

Sub aspectul situației de fapt s-a arătat de către procuror că, urmare a cererilor de executare silită formulate de foștii creditori s-au format dosarele de executare silită înregistrate sub nr. x - 1104/2009 și nr. 1115/2009 (titluri executorii - sentințele civile nr. 217/09.03.2009 și nr. 218/09.03.2009, ale Tribunalului Sibiu).

Executorul judecătoresc A. a dispus înființarea popririi pe conturile persoanei vătămate B., deschise la D. S.A. - Sucursala Focșani, prin emiterea adrese nr. x - 1038/2009, nr. 1040 - 1104/2009, nr. 1115/2009, din data de 26.06.2009, solicitând virarea sumei de 1.140.281,97 RON în contul special de consemnări al executorului judecătoresc A. deschis la C., cu mențiunea "pe seama și la dispoziția A., însă nu a întocmit proces-verbal de distribuire sume datorate creditorilor, onorarii executor/experți/avocați .

Ulterior, executorul judecătoresc A. a trecut la îndreptarea erorii de calcul strecurată în poprirea înființată (proces-verbal din 03.08.2009) și a solicitat aceleiași unități bancare, prin adresa nr. x - 1038/2009, nr. 1040 - 1104/2009 și nr. 1115/2009 din data de 03.08.2009, suplimentarea popririi cu suma de 228.715,60 RON, reprezentând diferență de debit calculată, cu precizarea virării acestei sume în contul special de consemnări al executorului judecătoresc A. deschis la C. și mențiunea "pe seama și la dispoziția A., totalizând o poprire de 1.468.218,21 RON .

- prin decizia civilă nr. 105/21.01.2010 a Curții de Apel Alba Iulia, irevocabilă, a fost respinsă acțiunea reclamanților (creditorii din dosarele de executare silită, având la bază titlul executoriu - sentința civilă nr. 217/09.03.2009, a Tribunalului Sibiu), motiv pentru care B. S.A a formulat acțiuni de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare, admise prin hotărârile judecătorești ale Judecătoriei Focșani;

- expertiza contabilă judiciară efectuată și suplimentul acesteia au stabilit, conform titlurilor executorii, puse în executare silită când nu erau irevocabile, o creanță datorată foștilor creditori în sumă de 987.782 RON (n.n din suma poprită de 1.468.218,21 RON), la care se adaugă sume calculate de către executorul judecătoresc A., după cum urmează: 258.261 RON, reprezintă onorariu de executare, iar 280.590 RON reprezintă onorarii avocați și experți;

Din suma calculată pentru creditori (987.782 RON), executorul judecătoresc A. a returnat (n.n după desființarea titlului executoriu) o sumă totală de 217.417 RON, din care 13.514 RON este sumă poprită de alți executori judecătorești în urma executării silite a A., 15.834 RON este suma achitată direct persoanei vătămate B., iar 188.069 RON este suma achitată direct foștilor creditori.

Prin urmare, față de suma poprită și calculată pentru foștii creditori - 987.782 RON, prin deducerea sumei de 217.417 RON, rezultă o diferență de 770.365 RON;

- la dosarul cauzei s-au atașat hotărâri judecătorești de întoarcere a executării silite, pornită în baza titlului executoriu - sentința civilă nr. 217/09.03.2009, a Tribunalului Sibiu;

- sumele calculate conform hotărârilor de întoarcere a executării silite, prin expertiza contabilă și suplimentul acesteia, sunt următoarele: suma totală de 760.093,05 RON, din care 484.239,64 RON, reprezintă debit datorat de A. în solidar cu salariații (foști creditori) B., iar 275.853 RON, reprezintă debit datorat individual de A./A.";

Expertiza contabilă a stabilit că persoana vătămată B. a recuperat din totalul de 760.093,05 RON (debit datorat ca efect al întoarcerii executării silite), suma de 106.983,47 RON, din care 50.690,17 RON, reprezintă sumă aferentă sentințelor civile de întoarcere a executărilor silite ce au stabilit debitul în solidar și 55.312,30 RON, reprezintă sumă aferentă sentințelor civile de întoarcere a executărilor silite ce au stabilit debitul individual datorat de A./A.".

Astfel, în contextul expus mai sus, s-a menționat că debitul datorat persoanei vătămate B., este în cuantum de 653.109,58 RON.

- deși titlul executoriu - sentința civilă nr. 217/09.03.2009, a Tribunalului Sibiu, era deja deființat de instanța de control judiciar (decizia civilă nr. 105/21.01.2010, a Curții de Apel Alba Iulia) încă din data de 21.01.2010, la data de 31.12.2010, suma de 987.782 RON, poprită și calculată din conținutul titlului executoriu pentru a fi plătită foștilor creditori, nu era nici măcar distribuită;

- expertiza contabilă judiciară a stabilit că, în perioada 02.11.2009 - 19.07.2013, A. a efectuat tranzacții prin contul deschis la C. S.A. (contul în care a fost virată suma de 1.468.218 RON, în urma popririi), încasând sume în valoare de 22.280.612 RON și a efectuat plăți în valoare de 23.739.177 RON, în final soldul fiind zero RON, iar la data de 19.07.2013 contul a fost închis;

- de asemenea, expertiza contabilă judiciară a stabilit că, până la data de 04.01.2012, soldul contului deschis la C., în care s-a virat suma de 1.468.218 RON în urma popririi, nu a scăzut sub plafonul de 653.109,58 RON (sumă reprezentând prejudiciul creat persoanei vătămate B.), dar în perioada 04.01.2012 - 24.02.2012, martorul F., din dispoziția inculpatului A., a efectuat 34 de tranzacții (reprezentând 34 de acte materiale ale infracțiunii de delapidare, comise de către inculpat sub forma participației improprii) reprezentând diverse plăți prin ordine de plată, alimentare de card bancar/retragere în numerar cu cardul, deși se impunea restituirea acestor sume persoanei vătămate, după cum urmează: la data de 04.01.2012 - sumele de 240.000 RON (din care 44.529 RON reprezintă suma retrasă din prejudiciu de 653.109 RON și primul act material al infracțiunii de delapidare), 156.615 RON, 249 RON, 399 RON, 150 RON, 200 RON, 250 RON, 180 RON; la data de 05.01.2012 - sumele de 108.555 RON, 108.555 RON, 40 RON, 247 RON, 370 RON, 18.076 RON, 131 RON; la data de 21.02.2012 - sumele de 156.615 RON (din care 101.949 RON, reprezintă suma retrasă din sold prejudiciu, respectiv 214.563 RON) și 500 RON; la data de 22.02.2012 - sumele de 250 RON, 150 RON, 285 RON, 310 RON, 500 RON, 989 RON, 8.131 RON, 73 RON; la data de 23.02.2012 - sumele de 180 RON, 100 RON, 54 RON, 150 RON, 49 RON, 30 RON, 80 RON, 5.000 RON; la data de 24.02.2012 -suma de 100.000 RON (din care 95.783 RON, reprezintă suma retrasă din sold prejudiciu, respectiv ultimul act material al infracțiunii de delapidare);

- în calitate de executor judecătoresc, investit cu cererile de executare silită înregistrate sub nr. x - 1038/2009, nr. 1040 - 1104/2009, nr. 1115/2009, în baza titlului executoriu - sentința civilă nr. 217/09.03.2009, a Tribunalului Sibiu, desființată de instanța de control judiciar (decizia civilă nr. 105/21.01.2010, a Curții de Apel Alba Iulia) până la distribuirea sumelor și efectuarea viramentelor în conturile foștilor creditori, cu nerespectarea dispozițiilor procesual civile în materie aplicabile la data comiterii faptelor, respectiv art. 371

5

alin. (1) lit. d), art. 371

7

alin. (3) și (4), art. 379

1

, în referire la art. 404

1

- 404

3

C. proc. civ. vechi, art. 459 în referire la dispozițiile Cap. V din C. proc. civ. vechi - Eliberarea și distribuirea sumelor realizate prin executarea silită, respectiv art. 562, art. 569 - 571, dar și cu nerespectarea dispozițiilor art. 2, art. 5, art. 53 și art. 54 din Legea nr. 188/2000, privind executorii judecătorești, suspectul A. a cauzat o vătămare a drepturilor/intereselor legitime și, implicit, un prejudiciu persoanei vătămate B. în cuantum de 653.109,58 RON.

Astfel, procurorul a menționat că situația de fapt anterior expusă a fost probată cu următorele mijloace de probă:

- declarația reprezentantului legal al persoanei vătămate B.;

- declarații de suspect/inculpat - A.;

- declarația martorului F.;

- raport de expertiză contabilă judiciară, cuprinzând documentația financiar-contabilă a B.E.J.I. "A.";

- supliment la raportul de expertiză contabilă judiciară;

- datele privind existența și conținutul conturilor/depozitelor colaterale deținute și folosite de A., G., B.E.J.I. "A." și A. S.R.L. Focșani, la diverse unități bancare;

- extrasele de cont aferente conturilor solicitate, obținute în urma emiterii mandatelor de autorizare constând în obținerea datelor privind tranzacțiile financiare derulate prin conturile deschise la C. și H., folosite de B.E.J.I. "A." și A. S.R.L. Focșani;

- raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de către inspectorul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați;

- situația statistică a prejudiciului creat persoanei vătămate B., în formă scriptică și electronică;

- decizia civilă nr. 105/21.01.2010, a Curții de Apel Alba Iulia și sentința civilă nr. 217/09.03.2009;

- hotărârile judecătorești ale Judecătoriei Focșani de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare;

- acte procesuale/procedurale efectuate în dosarele de executare silită (de interes în cauză) nr. 823, 824, 826, 830, 832 - 847, 849 - 905, 907 - 925, 927 - 930, 933 - 950, 954 - 986, 988 - 1012, 1015 - 1046 și 1115, toate înregistrate în anul 2009, întocmite de B.E.J.I. "A." ;

- acte procesuale/procedurale efectuate în dosarele de executare silită întocmite de B.E.J.A "I. și J." și B.E.J. "K.", având ca obiect executarea silită a B.E.J.I. "A." .

Astfel, s-a reținut că, fapta inculpatului A. care, în calitate de executor judecătoresc în cadrul B.E.J.I. "A."a dispus înființarea popririi pe conturile persoanei vătămate B., deschise la D. S.A. - Sucursala Focșani, în cadrul dosarelor de executare silită înregistrate sub nr. x - 1038/2009, nr. 1040 - 1104/2009, nr. 1115/2009 (titlu executoriu - sentința civilă nr. 217/09.03.2009, a Tribunalului Sibiu) și a încasat suma de 1.468.218,21 RON (creanță - 987.782 RON, onorariu de executare - 258.261 RON și onorarii avocați/expert - 280.590 RON) la data de 16.07.2009 (suma de 905.836,96 RON) și la data de 11.12.2009 (suma de 562.381,25 RON), în contul biroului deschis la C., fără să întocmească proces-verbal de distribuire sume datorate creditorilor, onorarii executor/expert/avocați și fără să efectueze viramente în conturile foștilor creditori, obligat fiind de validitatea titlului executoriu și încuviințarea instanței de executare, iar după desființarea situației juridice prin decizia civilă nr. 105/21.01.2010, a Curții de Apel Alba Iulia a continuat să eludeze dispozițiile procesual civile în materie aplicabile la data comiterii faptelor, refuzând restituirea sumelor poprite și nedistribuite foștilor creditori, cauzând, astfel, o vătămare a drepturilor/intereselor legitime și, implicit, un prejudiciu persoanei vătămate B. în cuantum de 653.109,58 RON, întrunește, pe latură obiectivă și subiectivă, conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

Totodată, s-a reținut că, fapta inculpatului A. care, în calitate de executor judecătoresc în cadrul B.E.J.I. "A." și în baza împuternicirii martorului F. (drept de semnătură pentru tranzacții pe conturile din C.), a dispus efectuarea din contul C. (în care se aflau sumele persoanei vătămate B. și care, în mod legal, trebuiau restituite încă din luna ianuarie 2010), în perioada 04.01.2012 - 24.02.2012, a 34 de tranzacții pentru diverse plăți prin ordine de plată, alimentare de card bancar/retragere în numerar cu cardul, respectiv: la data de 04.01.2012 - sumele de 240.000 RON (din care 44.529 RON reprezintă suma retrasă din prejudiciu de 653.109 RON și primul act material al infracțiunii de delapidare), 156.615 RON, 249 RON, 399 RON, 150 RON, 200 RON, 250 RON, 180 RON; la data de 05.01.2012 - sumele de 108.555 RON, 108.555 RON, 40 RON, 247 RON, 370 RON, 18.076 RON, 131 RON; la data de 21.02.2012 - sumele de 156.615 RON (din care 101.949 RON, reprezintă suma retrasă din sold prejudiciu, respectiv 214.563 RON) și 500 RON; la data de 22.02.2012 - sumele de 250 RON, 150 RON, 285 RON, 310 RON, 500 RON, 989 RON, 8.131 RON, 73 RON; la data de 23.02.2012 - sumele de 180 RON, 100 RON, 54 RON, 150 RON, 49 RON, 30 RON, 80 RON, 5.000 RON; la data de 24.02.2012 - suma de 100.000 RON (din care 95.783 RON, reprezintă suma retrasă din sold prejudiciu, respectiv ultimul act material al infracțiunii de delapidare), întrunește, pe latură obiectivă și subiectivă, conținutul constitutiv al infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (34 de acte materiale) și în modalitatea participației improprii, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen.

S-a constatat că, activitatea infracțională a inculpatului A., materializată în comiterea celor două infracțiuni, a condus la reținerea stării de agravare a răspunderii penale, respectiv concursul real de infracțiuni, prevăzut de art. 38 alin. (1) C. pen., precum și aplicarea legii penale mai favorabile, prevăzută de art. 5 alin. (1) C. pen. (având în vedere consumarea infracțiunilor sub imperiul C. pen. vechi).

Prin ordonanța nr. 113/P/2017 din 22.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus începerea urmăririi penale "in rem" sub aspectul comiterii infracțiunilor de delapidare, prevăzută de art. 215

1

C. pen. (1969) și abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 raportat la art. 248

1

C. pen. (1969), ambele cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

Prin ordonanța nr. 113/P/2017 din 29.09.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin ordonanța nr. 113/P/2017 din data de 22.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, din infracțiunile de delapidare, prevăzută de art. 215

1

C. pen. (1969) și abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 raportat la art. 248

1

C. pen. (1969), ambele cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., în infracțiunile de delapidare, prevăzută de art. 295 C. pen. și abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 C. pen., ambele cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

Prin ordonanța nr. 113/P/2017 din data de 02.10.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul A. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

Prin ordonanța nr. 113/P/2017 din 08.01.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus extinderea urmăririi penale "in rem", începută prin ordonanța nr. 113/P/2017 din data de 22.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați (încadrare juridică schimbată prin ordonanța nr. 113/P/2017, din data de 29.09.2017), sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

Prin ordonanța nr. 113/P/2017 din data de 18.03.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus suspendarea urmăririi penale în dosarul penal nr. x/2017, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, până la încetarea stării de urgență instituită pe întreg teritoriul României, prin Decretul Președintelui României nr. 195/16.03.2020.

Prin ordonanța nr. 113/P/2017 din data de 15.05.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus reluarea urmăririi penale în dosarul penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, începând cu data de 15.05.2020.

Prin ordonanța nr. 113/P/2017 din data de 05.02.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin ordonanța nr. 113/P/2017 din data de 02.10.2017 prin care s-a dispus continuarea urmăririi penale față de suspectul A., din infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen., respectiv extinderea urmăririi penale față de suspectul A. (continuată prin ordonanța nr. 113/P/2017 din 02.10.2017 - infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.), pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, ambele infracțiuni cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 5 alin. (1) C. pen.

Prin ordonanța nr. 113/P/2017 din data de 06.05.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (23 de actele materiale) și abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, ambele infracțiuni cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 5 alin. (1) C. pen.

Prin ordonanța nr. 113/P/2017 din data de 14.06.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus extinderea urmăririi penale față de inculpatul A. (continuată prin ordonanța din 02.10.2017, schimbată încadrarea juridică în infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (23 de acte materiale) și extinsă urmărirea penală pentru infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, ambele infracțiuni cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 5 alin. (1) C. pen. (ordonanța din 05.02.2021) pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (34 de acte materiale), art. 38 alin. (1) și art. 5 alin. (1) C. pen., respectiv extinderea acțiunii penale față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (34 de acte materiale), art. 38 alin. (1) și art. 5 alin. (1) C. pen.

Prin ordonanța nr. 113/P/2017 din data de 06.09.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus schimbarea încadrării juridice reținută în sarcina inculpatului A. prin actele procesuale precedente, din infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (34 de acte materiale), art. 38 alin. (1) și art. 5 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (34 de acte materiale), art. 38 alin. (1) și art. 5 alin. (1) C. pen., în modalitatea participației improprii, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen.

Prin ordonanța nr. 113/P/2017 din data de 06.09.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus respingerea cererii de instituire a sechestrului asigurător, întrucât nu au fost identificate bunuri în patrimoniul inculpatului A./A..

Prin ordonanța nr. 113/P/2017 din data de 14.10.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor, sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

Examinând acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul A., Curtea de apel a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea acestuia.

Astfel, Curtea a reținut că, în cuprinsul acordului de recunoaștere a vinovăției a fost menționată, pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care a fost cercetat inculpatul A., aplicarea unei pedepse complementare, fără însă a se menționa durata pe care se aplică aceste pedepse complementare.

Sub acest aspect, s-a arătat că, ulterior, cu ocazia contopirii pedepselor complementare s-a făcut mențiunea că durata acesteia va fi de 2 ani.

Or, potrivit Deciziei nr. 18/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, aplicarea prevederilor art. 45 C. pen. este condiționată de aplicarea în prealabil a unor pedepse complementare și accesorii, pentru fiecare infracțiune, urmând ca abia ulterior să se procedeze la efectuarea contopirii pedepselor complementare și accesorii.

Deopotrivă, față de natura infracțiunilor și împrejurările comiterii faptei, persoana inculpatului A., executor judecătoresc, s-a apreciat că se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., ca pedeapsă complementară și accesorie, respectiv a exercitării funcției de executor judecătoresc, cu atât mai mult cu cât, aplicarea acesteia era obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 297 și 295 C. pen.

S-a observat că, din cuprinsul acordului de recunoaștere a vinovăției lipsesc mențiunile prevăzute de art. 65 C. pen. și art. 68 C. pen. privitoare la data de la care va începe executarea pedepsei complementare și a pedepsei accesorii.

În plus, s-a arătat că, potrivit bazei de date comunicate de Ministerul Justitei - Directia de Probațiune se constată că în cadrul comunei Năruja, județul Vrancea, există 3 unități în care inculpatul putea presta muncă neremunerată în folosul comunității: Căminul Cultural și Biblioteca din comuna Năruja, județul Vrancea; Școala Gimnazială din comuna Năruja județul Vrancea și Școala Primară din comuna Năruja, sat Podul Nărujei, județul Vrancea.

Or, obligarea inculpatului să presteze muncă neremunerată la Adăpostul de zi și de noapte Crucea Roșei Focșani, apare ca fiind nelegală.

Referitor la infracțiunea de delapidare, s-a menționat că, din acordul de recunoaștere a vinovăției nu rezultă dacă inculpatul A. a săvârșit o singură infracțiune sau două infracțiuni aflate în concurs real, astfel: delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (34 acte materiale) cu aplicare art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. sau participație improprie la delapidare, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. lipsind astfel hotărârea de previziune și claritate privitoare la descrierea faptelor, concordanta dintre expunerea faptelor și încadrarea în drept a acestora și a legalității pedepselor aplicate.

Totodată, s-a arătat că, în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 480 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că, din declarațiile date în cursul urmării penale, nu rezultă că inculpatul A. recunoaște vinovăția în ceea ce privește săvârșirea faptelor imputate.

În acest context, s-a arătat că, inculpatul a recunoscut o parte din latura obiectivă a infracțiunilor pentru care este cercetat, dar consideră, în continuare că nu a săvârșit faptele cu vinovăția cerută de lege pentru subzistența infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Spre deosebire de procedura recunoașterii învinuirii (art. 374, 375, 396 alin. (10) C. proc. pen.) când inculpatul recunoaște săvârșirea faptei așa cum a fost descrisă în rechizitoriu, acordul de recunoaștere a vinovăției presupune ca inculpatul să recunoască că a săvârșit faptele cu vinovăția cerută de lege.

De asemenea, s-a arătat că, încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției nu se impune față de gravitatea faptelor săvârșite, natura infracțiunilor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și împrejurările comiterii faptei.

Același aspect rezultă, în opinia judecătorului fondului, și cu privire la cuantumul prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 297 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, însă, în acest caz, prejudiciul apreciat este cel comunicat de SC "B." S.A..

În aceeași ordine de idei, s-a arătat că, dacă procurorul de caz nu a încercat soluționarea laturii civile, nu a încercat nici instituirea de măsuri asigurătorii în vederea recuperării prejudiciului, motivând că nu s-a putut institui sechestrul asigurător deoarece inculpatul A. nu deține bunuri asupra cărora se poate institui o astfel de măsură.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul A..

În motivele scrise de apel, Parchetul a arătat, în esență, că probatoriul administrat anterior sesizării instanței de judecată, actele procedurale întocmite pe parcursul urmăririi penale, precum și cu ocazia încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției nu justifică respingerea acestuia, dispozițiile art. 485 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., nefiind incidente în speță, pentru următoarele considerente:

- durata pedepsei complementare rezultante de 2 ani răspunde exigențelor impuse acordului de recunoaștere a vinovăției, întrucât dispozițiile art. 482 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. nu se referă și la pedeapsa complementară;

- Decizia nr. 18/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind interpretarea dispozițiilor art. 45 C. pen. nu vizează problema de drept invocată de către instanța de fond ca argument pentru respingerea acordului de recunoaștere a vinovăției;

- stabilirea duratei pedepsei complementare rezultante în condițiile convenite în acordul de recunoaștere a vinovăției este în măsură să satisfacă exigențele dispozițiilor art. 482 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., în ipoteza în care se reține că acestea urmează situația pedepsei complementare.

Sub acest aspect, s-a subliniat că, omisiunea determinării cuantumului fiecărei pedepse complementare stabilită în raport de fiecare infracțiune în parte nu este de natură să încalce prevederile art. 482 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., întrucât durata pedepsei complementare rezultante este aceeași.

- interzicerea în mod expres a exercitării funcției de executor judecătoresc, ca pedeapsă complementară și accesorie, era inutilă câtă vreme în cauză s-a prevăzut interzicerea dreptului de a ocupa orice funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- lipsa mențiunilor prevăzute de art. 65 C. pen. și art. 68 din același cod referitoare la data la care va începe executarea pedepsei complementare și a pedepsei accesorii nu pot constitui temei pentru respingerea acordului de recunoaștere a vinovăției;

- obligarea inculpatului A. să presteze muncă neremunerată în folosul comunității la Adăpostul de zi și de noapte Crucea Roșie Focșani este legală, în condițiile în care, opțiunea de a executa muncă în folosul comunității în cadrul unei entități juridice din afara localității de domiciliu a inculpatului reprezintă expresia voinței acestuia, exprimată în cadrul procedural instituit de dispozițiile procesuale care reglementează încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției;

- din cuprinsul acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat cu inculpatul se reține că acestuia îi este imputată o singură infracțiune de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (34 acte materiale) în modalitatea participației improprii, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen.;

- inculpatul A. a recunoscut atât aspectele de ordin obiectiv care țin de îndeplinirea condițiilor de tipicitate pentru cele două infracțiuni, cât și forma de vinovăție cu care a acționat;

- soluția de condamnare a inculpatului propusă în acord este temeinică, neputând fi considerată nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțională sau periculozitatea infractorului;

- instituirea măsurilor asiguratorii nu este justificată, pe de o parte, întrucât pe parcursul urmăririi penale nu au fost identificate bunuri aparținând inculpatului asupra cărora instituirea măsurilor asiguratorii să răspundă astfel necesității realizării condițiilor procesuale pentru repararea prejudiciului, iar, pe de altă parte, instituirea unor asemenea măsuri apare ca fiind inutilă în contextul nesoluționării laturii civile, ca urmare a încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției.

Totodată, s-a arătat că, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 484 alin. (1) C. proc. pen., în condițiile în care, cu excepția aspectelor privind netemeinicia sancțiunilor aplicate inculpatului (pct. 7 din hotărârea atacată) și a celor de nelegalitate (pct. 3, 6 și 8), toate pretinsele omisiuni enunțate puteau fi înlăturate pe calea procedurii remediu.

În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și admiterea acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat cu inculpatul A..

Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a precizat că modifică motivele de apel formulate în scris, solicitând astfel, admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii atacate și, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu referire la necesitatea existenței a două grade de jurisdicție, trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea inițierii procedurii remediu, reglementată de dispozițiile art. 484 alin. (1) C. proc. pen.

La rândul său, inculpatul A. a solicitat, prin apărător ales, să se constate că, în situația în care acordului de recunoaștere a vinovăției îi lipsește vreuna din mențiunile obligatorii, instanța trebuie să dispună acoperirea omisiunilor în termen de 5 zile, sesizând în acest sens conducătorul parchetului.

În consecință, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Galați, în vederea inițierii procedurii remediu și completării de către procuror a omisiunilor identificate de instanța de fond.

Examinând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, Înalta Curte apreciază apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de inculpatul A. ca fiind întemeiate, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 479 C. proc. pen., acordul de recunoaștere a vinovăției are ca obiect recunoașterea faptei și acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și privește felul și cuantumul pedepsei, precum și forma de executare a acesteia, respectiv felul măsurii educative ori, după caz, soluția de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei.

Dispozițiile art. 482 C. proc. pen. enumeră conținutul acordului de recunoaștere a vinovăției dispunând ca acesta să cuprindă data și locul încheierii; numele, prenumele și calitatea celor între care se încheie; date privitoare la persoana inculpatului, prevăzute de art. 107 alin. (1) C. proc. pen. descrierea faptei ce formează obiectul acordului; încadrarea juridică a faptei și pedeapsa prevăzută de lege; probele și mijloacele de probă; declarația expresă a inculpatului prin care recunoaște comiterea faptei și acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală; felul și cuantumul, precum și forma de executare a pedepsei ori soluția de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat; semnăturile procurorului, ale inculpatului și ale avocatului.

Totodată, prevederile art. 484 alin. (1) C. proc. pen. stipulează că, în ipoteza în care, acordului de recunoaștere a vinovăției îi lipsește vreuna din mențiunile prevăzute la art. 482 sau nu au fost respectate condițiile prevăzute de art. 483, instața dispune acoperirea omisiunilor în cel mult 5 zile și sesizează în acest sens conducătorul parchetului care a emis acordul.

În speță, Curtea de apel a respins acordul de recunoaștere a vinovăției reținând că procurorul a omis să stabilească în cadrul acestuia durata pedepselor complementare pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, să interzică dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc, atât ca pedeapsă complementară, cât și ca pedeapsă accesorie, să menționeze data de la care se va începe executarea pedepsei complementare, respectiv a pedepsei accesorii, să menționeze una dintre cele trei unități prevăzute în baza de date a Ministerului Justiției - Direcția de Probațiune, în cadrul căreia inculpatul ar urma să presteze muncă neremunerată în folosul comunității, să clarifice încadrarea juridică aferentă infracțiunii de delapidare și să instituie măsuri asiguratorii în temeiul art. 249 C. proc. pen.

Înalta Curte observă că aspectele de nelegalitate identificate de instanța de fond ca motive pentru respingerea acordului de recunoaștere a vinovăției reprezintă, în realitate, omisiuni care ar putea fi acoperite în procedura remediu instituită de dispozițiile art. 484 alin. (1) C. proc. pen.

Or, instanța de fond a procedat la respingerea acordului în mod direct, fără a dispune sesizarea conducătorului parchetului care a emis acordul, în vederea acoperirii omisiunilor, încălcând astfel dispozițiile art. 484 alin. (1) C. proc. pen., care sunt obligatorii pentru judecător.

Având în vedere că prima instanță nu s-a conformat dispozițiilor art. 484 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că se impune admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de inculpatul A., desființarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei de către aceeași instanță.

Soluția se impune în contextul în care această omisiune echivalează cu lipsa judecății în primă instanță, iar efectuarea acesteia, pentru prima oară în apel, încalcă principiul dublului grad de jurisdicție în materie penală, prevăzut de art. 2 din Protocolul nr. 7 la CEDO.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 182 din 21 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Va desființa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 140 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 182 din 21 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Desființează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 140 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 aprilie 2022.