ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 27.11.2025

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

27.11.2025

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 27 noiembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 223 din 16 decembrie 2024 pronunțată de Judecătoria Făurei s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.

S-au contopit pedepsele aplicate și a stabilit ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare în regim de detenție.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii din data de 17 iunie 2022, ora 19:05, până la data de 18 iunie 2022, a arestului preventiv de la 18 iunie 2022 și până la data de 24 august 2024, precum și a arestului la domiciliu de la 24 august 2024 și până la data de 05 februarie 2024, inclusiv.

S-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. și a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 25.000 euro daune materiale și 5000 euro daune morale.

S-a respins în rest acțiunea civilă formulată de partea civilă B., ca nedovedită.

S-a menținut măsura controlului judiciar față de inculpat.

S-au menținut, ca fiind legale și temeinice, măsurile asigurătorii a sechestrelor instituite asupra autoturismului instituit prin Ordonanța procurorului din data de 20 iunie 2022 și asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului A. până la concurența sumei de 30.000 euro, reprezentând prejudiciul cauzat prin Ordonanța procurorului din data de 04 iulie 2022, pentru repararea prejudiciului suferit de partea civilă prin infracțiune, la care se adaugă suma pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 11.200,02 RON cheltuieli judiciare.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 32.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinței penale nr. 223 din 16 decembrie 2024 a Judecătoriei Făurei au formulat apeluri inculpatul A., partea civilă B. și persoanele părți intersate C. și D..

Prin decizia penală nr. 945/A din data de 14 octombrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 223 din 16 decembrie 2024 pronunțate de Judecătoria Făurei în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 424 alin. (2) din C. proc. pen. în referire la art. 404 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. s-a constatat încetată de drept la data de 14 octombrie 2025 măsura controlului judiciar față de apelantul-inculpat A..

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de partea civilă B. și de persoanele interesate C. și D. împotriva sentinței penale nr. 223 din 16 decembrie 2024 pronunțată de Judecătoria Făurei în dosarul nr. x/2022.

A fost desființată în parte sentința penală apelată și în rejudecare:

S-a dispus obligarea inculpatului A. la plata către partea civilă B. a sumei de 25000 euro cu titlu de daune materiale, actualizată cu indicele de inflație la data plății, precum și dobânda legală aferentă acestei sume calculată de la data de 13 martie 2022 și până la data plății efective și integrale a acesteia.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus ridicarea în parte a măsurilor asigurătorii a sechestrelor instituite prin ordonanța din data de 20 iunie 2022 și ordonanța din data de 04 iulie 2022 emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila în dosarul nr. x/2022 asupra autoturismului și asupra bunurilor ridicate de la domiciliul persoanei interesate C..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus restituirea autoturismului către proprietarul E..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus restituirea către persoanele interesate C. și D. a bunurilor ridicate cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la locuința persoanei interesate C. în data de 17 iunie 2022, cu excepția bunurilor predate părții civile, bunuri depuse la Trezoreria Galați sub nr. de inventar 215/26 iulie 2022, cu titulatura inventar de metale prețioase, aliaje ale acestora și pietre prețioase ce fac obiectul dosarului nr. x/2022

S-a menținut în rest, ca legală și temeinică, măsura asigurătorie a sechestrului instituit asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului A. prin ordonanța din data de 04 iulie 2022 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila până la concurența sumei de 30.000 euro.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

A fost admisă în parte cererea formulată de partea civilă B. cu privire la obligarea inculpatului A. la plata cheltuielilor judiciare efectuate de aceasta.

Decizia penală nr. 945/A din data de 14 octombrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați la data de 14 octombrie 2025, inculpatului A., la sediul apărătorului ales la data de 14 octombrie 2025, persoanelor interesate D. și C. la data de 14 octombrie 2025, iar părții civile B. la data de 16 octombrie 2025.

Împotriva deciziei penale nr. 945/A din data de 14 octombrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat recurs în casație inculpartul A., prin apărător ales la data de 24 octombrie 2025, cerere înaintată instanței de pe mail-ul apărătorului ales, ce a fost înregistrată la registratura Curții de Apel Galați la aceeași dată.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați la data de 24 octombrie 2025 și părților conform dovezii de comunicare aflate la dosarul cauzei.

În cauză nu au fost depuse concluzii scrise.

După efectuarea comunicării prev. de art. 439 din C. proc. pen., Curtea de Apel Galați a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat, pe rolul secției Penale, la data de 14 noiembrie 2025, sub nr. x/2022, fiind repartizat aleatoriu Completului C10 Filtru.

Prin referatul din aceeași dată, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 27 octombrie 2025.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 440 din C. proc. pen. admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecător, după depunerea raportului magistratului asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

În conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Stabilind sfera titularilor dreptului de a formula recurs în casație, art. 436 alin. (1) din C. proc. pen. enumeră limitativ procurorul, inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente, în aceste din urmă cazuri exercitarea dreptului putându-se realiza, fie personal, fie prin reprezentant legal sau reprezentant convențional cu împuternicire specială (avocat).

Totodată, referitor la conținutul cererii de recurs în casație, art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. a stabilit că aceasta trebuie să cuprindă numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții ori, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora (lit. c) și semnătura persoanei care exercită recursul în casație (lit. d), rezultând, așadar, din cuprinsul textului de lege menționat că cererea de recurs în casație se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanței cu soluționarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conținutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casație, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac sau are calitatea de reprezentant legal ori convențional al titularului, domiciliul sau reședința părții, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părților (conform art. 445 din C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, voința de a recura respectiva hotărâre și limitele acestei voințe, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanței de recurs, precum și semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

În acest context normativ, procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată următoarele:

Cererea de recurs în casație formulată de condamnatul A. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.

Cererea îndeplinește și condiția prevăzută de art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., fiind formulată de inculpatul A., care a formulat și apel în cauză.

Cererea îndeplinește condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele și prenumele recurentului inculpat, domiciliul acestuia, decizia împotriva căreia a formulat cerere de recurs în casație, cererea fiind semnată de inculpat.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În cuprinsul motivării a susținut că instanța a respins solicitarea inculpatului de a beneficia de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, deși a primit adresa din partea organelor de cercetare penalălegat de faptul că, în urma denunțului s-a deschis dosar penal, iar inculpatul a fost arestat, și că A. beneficiază de art. 19 din Legea nr. 682/2002.

A solicitat ca instanța să aibă în vedere și faptul că inculpatul a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată, față de infracțiunea de conducere fără permis prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., astfel că maximul prevăzut de lege este între 4 luni și 8 luni pentru infracțiunea dedusă judecății. Or, instanța de fond a aplicat pentru această faptă pedeapsa de 2 ani închisoare, o pedeapsă foarte mare.

A mai susținut că, față de pedeapsa primită pentru infracțiunea de furt, de 6 ani închisoare, instața ar fi trebuit să țină cont de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, că a avut o atitudine procesuală corectă, trei copii minori în întreținere, iar partea vătămată nu a putut dovedi prejudiciului creat.

În continuare, apărarea a arătat că instanța a motivat condamnarea pe motive rasiale, afirmând că inculpatul face parte dintr-o familie de rromi cunoscută cu antecedente penale, fapt ce contravine Constituției și Drepturilor Omului.

Concluzionând, a solicitat, față de aspectele invocate, reanalizarea situației juridice a inculpatului, ținând cont de toate aspectele invocate, iar în rejudecare să facă aplicarea disp. art. 75 alin. (2) din C. pen., urmând a dispune reducerea pedepsei aplicate către minimul prevăzut de lege, aplicând și disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Inculpatul a apreciat că este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., motiv pentru care a solicitat admiterea în principiu a cererii.

De asemenea, a solicitat ca, în temeiul art. 441 din C. proc. pen. să se dispună suspendarea executării pedepsei, impunând obligațiile prevăzute de art. 215 din C. pen.

Înalta Curte reține că, printre alte condiții, admiterea în principiu a recursului în casație este condiționată de constatarea că motivul pe care aceasta se sprijină este dintre cele prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.

Prin raportare la criteriile de exigență ale condiției supuse analizei și la sfera cazurilor de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., astfel cum au fost consacrate în practică și jurisprudență, se reține că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabilește cazurile în care se poate face recurs în casație, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenței motivării cererii de recurs în casație și a unei concordanțe aparente a acesteia cu unul dintre cazurile expres prevăzute de lege.

În cuprinsul motivării, recurentul inculpat A. a susținut că instanța a respins solicitarea sa de a beneficia de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, deși a primit adresa din partea organelor de cercetare penală legat de faptul că, în urma denunțului formulat de acesta a fost deschis dosar penal, iar inculpatul din acea cauză a fost arestat, astfel că ar fi trebuit să beneficieze de cauza legală de reducere a pedepsei prevăzute de dispozițiile legale antemenționate.

A învederat și faptul că a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată, față de infracțiunea de conducere fără permis prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., astfel că maximul prevăzut de lege este între 4 luni și 8 luni pentru infracțiunea dedusă judecății. Or, instanța de fond a aplicat pentru această faptă pedeapsa de 2 ani închisoare, o pedeapsă foarte mare, în opinia recurentului inculpat.

A mai susținut că, față de pedeapsa primită pentru infracțiunea de furt, de 6 ani închisoare, instanța ar fi trebuit să țină cont de faptul că nu are antecedente penale, că a avut o atitudine procesuală corectă, trei copii minori în întreținere, iar partea vătămată nu a putut dovedi prejudiciul creat.

Inculpatul a apreciat că este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., motiv pentru care a solicitat admiterea în principiu a cererii.

De asemenea, a solicitat ca, în temeiul art. 441 din C. proc. pen. să se dispună suspendarea executării pedepsei, impunând obligațiile prevăzute de art. 215 din C. pen.

Înalta Curte reține că, din modalitatea de reglementare a recursului în casație, care este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, așadar care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, rezultă că pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. doar acele nelegalități care afectează limitele și natura sancțiunii penale aplicate (pedepse principale, complementare, accesorii și măsuri educative), neputând fi examinate pe această cale alte aspecte de nelegalitate ce nu au fost avute în vedere de legiuitor, cum nu poate fi cenzurată nici temeinicia reținerii criteriilor, stărilor și circumstanțelor de individualizare a pedepsei. Aceasta deoarece instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci verifică exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare, fără a putea reevalua chestiunile de fapt, indiferent dacă ele au stat la baza reținerii existenței infracțiunii și calificării ei juridice ori au justificat factual aplicarea legii penale numai sub aspectul tratamentului sancționator.

Prin expresia "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt reglementate de textul de lege, în raport, cu încadrarea juridică dată faptei și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de fond și/sau apel, dând acestei sintagme o interpretare mai largă decât cea din cuprinsul art. 187 din C. pen.

Astfel, se reține că dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu permit instanței de recurs în casație să cenzureze reținerea sau nereținerea unei cauze de reducere a pedepsei prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenței unei cauze de reducere a pedepsei, în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reținută o astfel de cauză.

Pe cale de consecință, motivele invocate de recurent referitoare la neaplicarea unei cauze legale speciale de reducere a pedepsei, respectiv cea prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002, nu antamează nelegalitatea hotărârii pronunțate de instanța de apel, ci temeinica acesteia și, ca atare, nu pot fi subsumate cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., care permite reformarea hotărârii definitive doar când pedeapsa aplicată ar fi în alte limite decât cele legale.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 945/A din data de 14 octombrie 2025 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării deciziei penale recurate formulată de inculpatul A., Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată că dispozițiile art. 441 din C. proc. pen. prevăd posibilitatea instanței care admite în principiu cererea de recurs în casație sau completului care judecă recursul în casație să suspende executarea hotărârii. Potrivit textului de lege antemenționat se poate suspenda executarea hotărârii, oportunitatea luării acestei măsuri fiind lăsată la aprecierea instanței. Or, din actele și lucrările dosarului nu rezultă că această măsură ar fi oportună în acest stadiu procesual (admisibilitatea în principiu a recursului în casație) când se analizează doar îndeplinirea formală a condițiilor art. 434-438 din C. proc. pen., iar admisibilitatea în principiu nu atrage automat suspendarea executării hotărârii definitive de condamnare.

În acest cadru de analiză, Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată că, raportat la datele particulare ale cauzei, susținerile recurentului inculpat nu pot constitui un motiv rezonabil pentru suspendarea executării hotărârii atacate în procedura pendinte.

Pentru aceste considerente, va respinge cererea de suspendare a executării deciziei penale nr. 945/A din data de 14 octombrie 2025 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.