ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 694/2022

HOTĂRÂRE

17.03.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 694/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 17 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la 3 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naționala Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - ANSVSA și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Brăila, achitarea sumei de 70.000 RON (respectiv: 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 și până la data apariției O.U.G. nr. 117/2020, perioada fiind 16.12.2019 - 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației, considerând că ANSVSA refuză a soluționa favorabil cererea pentru perioada anterioară O.U.G. nr. 117/2020, când suma de 10.000 RON/lună se acorda fiecărui deținător de contract (valid), fără decont justificativ.

Prin sentința civilă nr. 857 din 11 februarie 2021 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția necompetenței materiale; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza întâi și alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în vigoare din data de 2 august 2018, "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său", iar cum reclamantul are sediul în județul Brăila, se impune admiterea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului București cu consecința declinării competenței în favoarea Tribunalului Brăila, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 6 aprilie 2021 sub nr. x/2020.

Tribunalul Brăila, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 287/Fca din 9 iunie 2021 a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naționala Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - ANSVSA și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Brăila.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în temeiul Legii nr. 219/1998 și al H.G. nr. 446/03.06.1999 privind aprobarea concesionării unor activități sanitare veterinare publice de interes național a fost încheiat între reclamantă și Ministerul Agriculturii și Alimentației contractul de concesionare nr. x/01.09.1999 având ca obiect prestarea activităților sanitare veterinare de interes public național din cadrul CSV Jirlău, prevăzute în Programului acțiunilor strategice de supraveghere, profilaxie și combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om și protecția mediului. Contractul urma să-și producă efectele de la 1 septembrie 1999 până la 1 septembrie 2014. În anul 2014 a fost încheiat actul adițional nr. x/2014 prin care durata contractul a fost prelungită până la 1 martie 2022.

În acest sens, instanța a reținut că trebuie îndeplinire anumite condiții pentru a se beneficia de dreptul acordat de lege, respectiv de a se depune deconturi și documente justificative în vederea încasării sumei de 10.000 RON lunar, iar reclamanta nu a făcut dovada întocmirii și depunerii acestor documente.

Împotriva acestei sentințe, reclamantă S.C. A. S.R.L. a declarat apel, înregistrat sub nr. x/2020 la Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

Prin decizia civilă nr. 15/2021 din 18 noiembrie 2021 pronunțată de la Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020 a fost admisă excepția de necompetență materială și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a apelului declarat de apelanta reclamantă S.C. A. S.R.L., în favoarea Curții de Apel Galați, secția a II -a civilă.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că pretențiile reclamantului decurg din executarea unui contract administrativ, iar în privința acestora legiuitorul a înțeles să reglementeze norme speciale, sub aspectul procedurii de soluționare a litigiilor născute, în speță, Legea nr. 101/2016;

Tot în acest context s-au reținut și considerentele deciziei nr. 17/2017 pronunțată de Înalta Curte prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale privind calea de atac în materia contenciosului administrativ, împotriva hotărârilor pronunțate în această materie poate fi exercitată numai calea de atac a recursului, cu excepția cazului prevăzut de dispozițiile art. 25 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare", precum și ale deciziei Înaltei Curți nr. 40/18.05.2020 prin care s-a stabilit că "hotărârea pronunțată în primă instanță în procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanța ierarhic superioară, secția sau completul specializat în litigii cu profesioniști, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016".

Prin urmare, văzând că, în primă instanță, cauza a fost soluționată de secția mixtă a tribunalului, instanța de apel a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civilă a Curții de Apel Galați.

Pe rolul secției a II-a Civile a Curții de Apel Galați cauza a fost înregistrată sub nr. x/2020*.

Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 11/2022 din 19 ianuarie 2022 a admis excepția de necompetență materială procesuală a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Galați, apreciind că soluționarea în primă instanță a cauzei de către un complet specializat în contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Brăila atrage competența aceleiași secții din cadrul Curții de Apel Galați de soluționare a căii de atac împotriva hotărârii pronunțate de tribunal.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 4 martie 2022, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între secțiile care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Potrivit art. 136 C. proc. civ. există conflict negativ de competență când două secții specializate ale aceleiași instanțe judecătorești și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte constată că cele două secții specializate ale Curții de Apel Galați s-au declarat deopotrivă și reciproc necompetente funcțional.

Competența pentru soluționarea conflictului aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție conform art. 136 alin. (2) C. proc. civ.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate, Înalta Curte constată că cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naționala Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - ANSVSA și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Brăila, a fost soluționată în primă instanță de Tribunalul Brăila, secția de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării de competență prin sentința civilă nr. 857/11.02.2021 pronunțată de Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, iar apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 287/Fca din 9 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Brăila, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a fost înregistrat la Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

Așadar, față de obiectul principal al cererii, respectiv refuzul nejustificat al autorității de a soluționa cererea de acordare a sumei de 10.000 RON lunar, în baza Legii nr. 236/2019, cerere întemeiată pe art. 10 din Legea nr. 554/2004 și în raport cu dispozițiile art. 123 alin. (3) C. proc. civ., competența materială procesuală de soluționare a cauzei în primă instanță, a fost stabilită în mod definitiv în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal, aspect ce nu a fost criticat prin intermediul căii de atac.

Prin urmare aspectul referitor la secția competentă să soluționeze cauza în funcție de materia dedusă judecății nu mai poate fi pus în discuție din oficiu în scopul determinării competenței de soluționare a căii de atac declarate și al dezinvestirii completului din cadrul secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, în favoarea secției a II-a civile din cadrul aceleiași curți, întrucât s-ar eluda în acest fel dispozițiile imperative ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Totodată, trebuie reținute statuărilor constante ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit cărora, în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond - decizia nr. 18/206 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, paragraful 164 și decizia nr. 40/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, paragraful 132.

Prin urmare, având în vedere că dispozițiile legale anterior enunțate exclud posibilitatea invocării din oficiu a excepției de necompetență materială procesuală de către instanța învestită cu soluționarea căii de atac și având în vedere că în primă instanță cauza a fost soluționată de Tribunalul Brăila de un complet specializat în materia contenciosului administrativ și fiscal, competența de soluționare a căii de atac promovată de reclamantă aparține secției pentru cauze de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Galați, pe rolul căreia a fost inițial înregistrată.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și față de dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.