ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 579/2022

HOTĂRÂRE

09.03.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 579/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 9 martie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Cabinet Medical Veterinar A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - A.N.S.V.S.A. și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Animalelor Brăila, achitarea sumei de 70.000 RON (respectiv 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 și până la data apariției O.U.G. nr. 117/2020, perioada fiind 16.12.2019 -24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, considerând că ANSVSA refuză a soluționa favorabil cererea pentru perioada anterioară O.U.G. nr. 117/2020, când suma de 10.000 RON/lună se acorda fiecărui deținător de contract (valid), fără decont justificativ.

Prin sentința civilă nr. 59/2021, Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2021.

Prin sentința civilă nr. 308/2021 a Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă și de contencios administrativ fiscal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.N.S.V.S.A. București. A fost respinsă cererea formulată de reclamantul Cabinet Medical Veterinar A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - A.N.S.V.S.A. și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Animalelor Brăila, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 308/2021 a Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă și de contencios administrativ fiscal, a declarat recurs reclamanta Cabinet Medical Veterinar A. care a fost înregistrat la secția de contencios administrativ si Fiscal a Curții de Apel Galați sub nr. x/2021, la 17.08.2021.

La termenul din 18.11.2021 instanța a invocat excepția necompetenței materiale a secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Galați, pe care a admis-o prin decizia nr. 1123 din 25.11.2021 și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secției a II - a Civilă a Curții de Apel Galați.

În esență, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a reținut că prin sentința civilă nr. 59/2021, Curtea de Apel Galați a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secția civilă, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2021, iar prin sentința recurată s-a stabilit, de asemenea, competența secției a II-a civilă și de contencios administrativ fiscal a Tribunalului Brăila prin raportare la sentința Curții de Apel Galați, stabilindu-se astfel caracterul civil al cauzei.

Totodată, instanța a reținut că față de împrejurarea că în primă instanță cauza a fost soluționată de secția mixtă (comună) a Tribunalului Brăila ca fiind de natură civilă, secției a II-a civilă îi revine competența de soluționare a cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă la data de 8 decembrie 2021.

La termenul de judecată de la 12 ianuarie 2022, Curtea de Apel Galați a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției a II-a Civilă, invocate de recurent și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În esență, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta, în calitate de persoană vătămată în drepturile conferite de lege, a arătat că s-a adresat pârâtei cu o notificare, ce reprezintă o veritabilă plângere prealabilă și care este în același timp și o procedură administrativă prealabilă obligatorie, dorind ca, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/204, să fie soluționat diferendul dintre părți. A mai arătat reclamanta că autoritatea refuză nejustificat să soluționeze cererea de acordare a sumei de 10.000 RON/lunar, fiind incidente astfel dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 554/2004. Reclamanta a apreciat că răspunsul ANSVA, ce conține refuzul autorității publice de a soluționa cererea sa, este un act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ce poate fi contestat în condițiile art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Totodată, instanța a reținut că prima instanță de fond a constatat, prin sentința civilă nr. 59/06.04.2021, că reclamantul se plânge de refuzul instituției publice de a-și îndeplini o obligație prevăzută de legiuitor, respectiv de a plăti suma stabilită lunar, în favoarea beneficiarilor de contracte de concesiune încheiate anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019. A mai arătat că verificarea și aprobarea solicitării de plată a sumei prevăzută la art. IV din Legea nr. 263/2019 este de competența direcțiilor sanitar - veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, situație în care, raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competența aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Ulterior cauza a fost soluționată de secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Brăila, o secție mixtă, care a reținut că obiectul cererii îl formează refuzul autorității de a soluționa favorabil cererea reclamantei și pretenții în cuantum de 70.000 de RON. De asemenea, instanța a reținut dispozițiile Legii nr. 554/2004, O.U.G. nr. 117/2020 și Legea nr. 236/2019.

Față de aceste mențiuni, Curtea a reținut că obiectul principal al cererii vizează refuzul nejustificat al autorității de a soluționa cererea reclamantei iar plata sumei de 70.000 de RON este obiectul secundar al cererii de chemare în judecată. În consecință, potrivit art. 123 alin. (1) și (2) C. proc. civ., instanța competentă poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecății.

Astfel fiind, Curtea a constatat că secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Brăila a soluționat cererea de chemare în judecată, în aplicarea art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel că, potrivit art. 132 alin. (3) C. proc. civ., secția a II-a civilă a Curții de Apel Galați nu este competentă să soluționeze calea de atac formulată împotriva sentinței civile nr. 319/23.06.2021, competența aparținând secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Galați.

În consecință, Curtea a apreciat că instanța superioară competentă să soluționeze calea de atac este cea specializată în materia corespunzătoare celei care a pronunțat sentința de fond, respectiv secția de contencios administrativ și fiscal și, prin urmare, a declinat competența de soluționare în favoarea acestei secții.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două secții specializate ale aceleiași instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (1) și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Galați competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces, aceste prevederi legale desemnând și existența unui conflict negativ de competență în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești în considerarea prevederilor art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două secții specializate ale Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal și secția a II-a Civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între secțiile sesizate fiind reciproce și cel puțin una dintre acestea este competentă să soluționeze cauza.

Niciuna dintre secțiile aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere material procesual, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. necompetența este de ordine publică "în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat".

Înalta Curte reține, prin raportare la dispozițiile legale mai sus evocate și ținând seama de considerentele deciziei nr. 17/2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, că noțiunii de competență materială procesuală i se subsumează și competența specializată, care este reglementată în cuprinsul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și în cuprinsul unor legi speciale.

Înalta Curte reține, așadar, că noțiunea de competență materială include și competența specializată, situație în care aceasta din urmă se supune regimului competenței materiale, atât sub aspectul caracterului de ordine publică al normei, cât și al dreptului invocării din oficiu a excepției de necompetență specializată, în temeiul art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Totodată, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., "la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

În cauză, prin sentința civilă nr. 59 din 6 aprilie 2021, Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a constatat că reclamantul se plânge de refuzul instituției publice de a-și îndeplini o obligație prevăzută de legiuitor, respectiv de a plăti suma stabilită lunar, în favoarea beneficiarilor de contracte de concesiune încheiate anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019, iar verificarea și aprobarea solicitării de plată a sumei prevăzută la art. IV alin. (1) din Legea nr. 263/2019 este de competența direcțiilor sanitar - veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, situație în care, raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competența aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Prin urmare, dezînvestirea Curții de Apel s-a efectuat în favoarea Tribunalului Brăila, secția specializată în materia contenciosului administrativ.

La Tribunalul Brăila, la primul termen de judecată din 16 iunie 2021, instanța a reținut că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, niciuna dintre părți nu a invocat necompetența materială procesuală a acestei instanțe, iar în partea introductivă a sentinței civile nr. 308 din 16 iunie 2021, instanța a reținut că pe rol se află judecarea cauzei în materia contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că neinvocarea excepției necompetenței materiale procesuale în condițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 C. proc. civ. în fața Tribunalului Brăila are drept consecință consolidarea competenței instanței inițial învestite.

Prin urmare, excepția necompetenței nu mai putea fi invocată din oficiu de către Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal în calea de atac a recursului, aceasta fiind stabilită în mod definitiv de către prima instanță, care a soluționat litigiul în complet specializat în materia contenciosului administrativ.

Totodată, se constată că, prin decizia nr. 18/17.10.2016 Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reținut că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond (par. 164).

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că, în speță, secția de contencios administrativ și fiscal rămâne competentă să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către secția a II-a Civilă.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.