ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 342/2021

Ședința publică din data de 16 februarie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la 21.12.2018, sub dosar nr. x/2018, reclamanta A. S.A. SUCEAVA, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 267.693,22 RON reprezentând contravaloarea facturii seria x nr. x/01.11.2016 emisă de reclamantă; la plata sumei de 37.209,36 RON reprezentând penalități de întârziere, calculate conform art. 16.2 contract de prestări servicii nr. x/24.04.2009, până la 30.04.2017, la care se adaugă suma de 267,693 RON pe zi cu titlu de penalități de întârziere contractuale, de la 01.05.2017 până la plata efectivă a debitului, precum și plata cheltuielilor de judecată.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 969, art. 1073, art. 1075-1078 și art. 1081-1086 C. civ. de la 1864, art. 192, art. 194 și art. 663 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc a invocat excepția autorității de lucru judecat, arătând faptul că, prin sentința nr. 4773/10.11.2017 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/2017, definitivă, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, fiind respinsă ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu Municipiul Câmpulung Moldovenesc.

Prin încheierea nr. 2 din 07.01.2019, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava și a trimis secției Civile - litigii cu profesioniști acțiunea formulată de reclamanta A. S.A. SUCEAVA în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc, prin Primar.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă la 25.01.2019, sub nr. x/2018*.

Prin sentința civilă nr. 124 din 24 mai 2019, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât prin întâmpinare.

A respins acțiunea având ca obiect despăgubiri, formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc, prin Primar, pentru existența autorității de lucru judecat, în raport de sentința nr. 4773 din 10.11.2017, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, definitivă (prin decizia nr. 1585 din 26.03.2018 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal).

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. S.A. SUCEAVA a formulat recurs. Prin motivele depuse, reclamanta a criticat hotărârea pentru nelegalitate, ca fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 53 alin. (1), alin. (7), alin. (8) din Legea 554/2004, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. pct. 8 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 16.01.2021, Curtea de Apel Suceava a pus în discuția părților natura juridică a căii de atac exercitate, după care a calificat calea de atac din recurs în apel, având în vedere dispozițiile din C. proc. civ., care vin în acest caz să completeze dispozițiile Legii nr. 101/2016, în forma în vigoare la momentul introducerii cererii, procedând la reconfigurarea corespunzătoare a completului de judecată.

Prin decizia civilă nr. 32 din 03.02.2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă s-a respins, ca nefondat, apelul reclamantei.

Împotriva deciziei sus menționate, reclamanta a formulat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei recurate și a sentinței nr. 124 din 24 mai 2019 a Tribunalului Suceava, ambele pronunțate în dosar nr. x/2018 și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe care a soluționat cauza pe excepție, fără a intra în judecata fondului.

În dezvoltarea motivelor de recurs, autoarea căii de atac a arătat, în esență, că instanța a reținut în mod greșit întrunirea celor trei condiții prevăzute de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu există identitate de cauză între litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Suceava și cererea dedusă judecății în prezentul dosar.

Astfel, arată că acțiunea ce face obiectul prezentului dosar este o acțiune în pretenții rezultată dintr-un contract de achiziție publică - contractul de prestări servicii nr. x din 24.04.2009, care este încheiat sub incidența O.U.G. nr. 34/2006 și, întrucât a fost înregistrată pe rolul instanței în anul 2019, potrivit art. 69 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 101/2016, care reglementează remediile căilor de atac în materie de achiziție publică, în special art. 53 alin. (1) și art. 53 alin. (7) din respectivul act normativ.

Arată că aceste dispoziții nu erau în vigoare la data judecării dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Suceava, astfel că, în raport de aceste considerente, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut greșit existența autorității de lucru judecat, în condițiile în care temeiul juridic al celor două cereri de chemare în judecată este diferit.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului la 16.07.2020.

La 12.08.2020, în termen legal, intimatul Municipiul Câmpulung Moldovenesc a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la 04.09.2021.

La 11.09.2021, recurenta a depus la dosar precizări, prin care a invocat, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., motivul de recurs de ordine publică privind necompetența Înaltei Curți de Casație și Justiție de a judeca prezenta cauză în recurs, competența aparținând Curții de Apel Suceava.

Totodată, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre judecata cauzei în recurs la Curtea de Apel Suceava, având în vedere și Decizia nr. 40/18.05.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care a statuat că "hotărârea pronunțată în primă instanță în procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative, se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară - secția/completul specializat în litigii cu profesioniști, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016".

Examinând cu prioritate motivul de casare de ordine publică invocat din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A. SUCEAVA în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc a fost înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la 21.12.2018 și are ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 267.693,22 RON reprezentând contravaloarea facturii seria x nr. x/01.11.2016 emisă de reclamantă; la plata sumei de 37.209,36 RON reprezentând penalități de întârziere, calculate conform art. 16.2 din contractul de achiziție publică nr. x, până la 30.04.2017, la care se adaugă suma de 267,693 RON pe zi cu titlu de penalități de întârziere contractuale, de la 01.05.2017 până la plata efectivă a debitului.

Ulterior, în urma declinării de competență materială procesuală, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, sub nr. x/2018*.

Prin Legea nr. 101/2016 a fost reglementat în mod distinct regimul juridic al remediilor și căilor de atac, aplicabil în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice, achiziții sectoriale, concesiuni de lucrări și concesiuni de servicii.

Legea nr. 101/2016 prevede în mod expres, în art. 1 alin. (2), că acest regim juridic special se aplică și cererilor privind executarea contractelor sus-menționate, categorie de litigii în care se include și cererea dedusă judecății.

În conformitate cu Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (forma în vigoare la data învestirii instanței cu soluționarea cererii de chemare în judecată - 21 decembrie 2018):

"Art. 53. - (1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin completuri specializate în achiziții publice.

(1^1) Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante. (...)"

Art. 55. - (1) În cazuri justificate, dacă instanța de judecată nu ia hotărârea de îndată, poate dispune amânarea pronunțării pentru un termen de 5 zile.

(2) Hotărârea se redactează într-un termen de 7 zile de la pronunțare și se comunică de îndată părților în cauză.

(3) Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice. Recursul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței.

(4) Recursul suspendă executarea și se judecă de urgență și cu precădere.

(5) În cazul admiterii recursului, instanța de recurs rejudecă, în toate cazurile, litigiul în fond."

Totodată, potrivit dispozițiilor exprese ale Legii nr. 101/2016:

"Art. 68. - Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 134/2010, republicată, cu modificările ulterioare, și cu cele ale Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, în măsura în care prevederile acestora din urmă nu sunt contrare."

Analiza coroborată a textelor legale sus-menționate relevă faptul că, în condițiile în care, prin modificările aduse art. 53 din Legea nr. 101/2016, potrivit Legii nr. 212/2018, s-a făcut trimitere la dreptul comun exclusiv din perspectiva determinării instanței civile competente material să soluționeze o anumită categorie de litigii dintre cele avute în vedere de legea specială, respectiv litigiile decurgând din executarea contractelor administrative, rezultă că nu au fost modificate nici calea de atac incidentă în astfel de cauze, nici procedura specială de soluționare a acesteia, în lipsa unor dispoziții exprese în acest sens.

Prin urmare, trimiterea la dispozițiile dreptului comun cuprinsă în art. 68 din Legea nr. 101/2016 vizează exclusiv normele de reglementare a competenței materiale (funcțională și procesuală) a instanței civile competente să soluționeze litigiile decurgând din executarea contractelor de achiziții publice/sectoriale, fără ca această trimitere să poată fi extinsă implicit și asupra căii de atac de drept comun în materie civilă, prevederile cuprinse în Legea nr. 101/2016 fiind norme speciale nu numai prin raportare la procedura de drept comun în materie civilă, ci chiar și prin raportare la dreptul comun în materia contenciosului administrativ (Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).

În același sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ulterior pronunțării hotărârii recurate, prin decizia nr. 40/2020 din 18 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 683 din 31 iulie 2020, prin care s-a stabilit că:

"Hotărârea pronunțată în primă instanță în procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanța ierarhic superioară, secția sau completul specializat în litigii cu profesioniști, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016.

Cum calea de atac este prevăzută de lege, se impunea ca tribunalul să judece calea de atac ca fiind recurs, iar nu apel.

Calificarea greșită a căii de atac a avut drept consecință nelegala compunere a completului de judecată, întrucât curtea de apel a pronunțat decizia în complet format din 2 judecători, în loc de 3 judecători, conform art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.

Pentru aceste considerente, constând fondat motivul de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., referitor la nealcătuirea instanței potrivit dispozițiilor legale aplicabile căii de atac a recursului, față de nelegalitatea deciziei pronunțate de instanța de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va casa decizia recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, în complet legal constituit, ca instanță de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. SUCEAVA împotriva deciziei civile nr. 32 din 3 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiași instanțe, în complet legal constituit, ca instanță de recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 februarie 2021.