ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2593/2021

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă la 19 octombrie 2020 sub nr. x/2010, revizuenții A., B., C., D., E. în contradictoriu cu intimatele SOCIETATEA COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A., CET GOVORA S.A. au solicitat revizuirea sentinței nr. 137 din 21 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2009, în sensul schimbării în tot a hotărârii atacate și admiterii în parte a acțiunii civile formulată de reclamanții F. și G., împotriva pârâtelor SNL Oltenia S.A., S.C. Complexul Energetic Craiova S.A., în prezent pârâte fiind Societatea Complexul ENERGETIC Oltenia S.A. și S.C. CET GOVORA S.A., obligarea în solidar, a pârâtelor SNL Oltenia, H. și CE Craiova, în prezent Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. și S.C. CET GOVORA S.A., să predea în proprietate celor doi reclamanți suprafețe de teren situate în afara perimetrului minier și petrolier, echivalente ca valoare și categorie de folosință cu cel deținut de aceștia în comuna Bustuchin, sat Poiana, respectiv reclamantul F., teren intravilan în valoare de 28.902 RON și teren extravilan în valoare de 17.196 RON (total 46098 RON), iar reclamantului G. teren intravilan în valoare de 33.160 RON și teren extravilan în valoare de 18442 RON (total 51.602 RON), obligarea ace aceleiași pârâte în solidar, să construiască și să predea reclamanților în stare de folosință, gospodării echivalente din punct de vedere valoric și tehnic cu cele deținute de reclamanți în comuna Bustuchin, sat Poiana, județul Gorj, așa cum au fost identificate în raportul de expertiză întocmit de I., respectiv reclamantului F. case de locuit în valoare de 290.089 RON și anexe gospodărești și împrejmuiri în valoare de 82.567 RON,iar reclamantului G. case de locuit în valoare de 380.880 RON și anexe gospodărești și împrejmuiri în valoare de 100.620 RON, obligarea aceleiași pârâte în solidar, către reclamantul F. la plata sumei de 21.804 RON cheltuieli de judecată și către reclamantul G. 19.948 RON cheltuieli de judecată.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, în sensul că după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică (în speță, Societatea Complexul Energetic Oltenia SA), dar care n-au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, respectiv sentința nr. 7474/2012 a Judecătoriei Tg-Jiu rămasă definitivă pe 12 noiembrie 2013.

Prin sentința civilă nr. 137 din 21 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția Comercială, în dosarul nr. x/2009 a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții F. și G. împotriva pârâților SNL Oltenia S.A., S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A. și H..

Au fost obligate pârâtele să le predea în proprietate celor doi reclamanți, suprafețe de teren situate în afara perimetrului minier și petrolier, echivalente ca valoare și categorie de folosință cu cel deținut de aceștia în comuna Bustuchin, sat Poiana, respectiv reclamantului F. teren intravilan în valoare de 28.902 RON și teren extravilan în valoare de 17.196 RON (total 46098 RON), iar reclamantului G. teren intravilan în valoare de 33.160 RON și teren extravilan în valoare de 18442 RON (total 51.602 RON).

Au fost obligate pârâtele să construiască și să predea reclamanților în stare de folosință, gospodării echivalente din punct de vedere valoric și tehnic cu cele deținute de reclamanți în comuna Bustuchin, sat Poiana, județul Gorj, așa cum au fost identificate în raportul de expertiză întocmit de I., respectiv reclamantului F. case de locuit în valoare de 290.089 RON și anexe gospodărești și împrejmuiri în valoare de 82.567 RON, iar reclamantului G. case de locuit în valoare de 380.880 RON și anexe gospodărești și împrejmuiri în valoare de 100.620 RON.

Au fost obligate pârâtele, în solidar, către reclamantul F. la plata sumei de 21.804 RON cheltuieli de judecată și către reclamantul G. 19.948 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 137/2010 a Tribunalului Gorj au declarat apel S.C. Complexul Energetic Craiova S.A., SNL Oltenia S.A. și H., iar prin decizia nr. 178 din 10 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2009, au fost admise apelurile, fiind schimbată sentința în sensul că s-a respins acțiunea formulată de reclamantul F., respectiv C., D., E. (moștenitori ai reclamantului J. - decedat), reținând instanța de apel că alunecările de teren care au afectat gospodăriile cetățenilor din satul Poiana, com. Bustuchin, inclusiv al reclamanților, s-au datorat exclusiv unor cauze naturale.

Împotriva deciziei nr. 178/2011 a Curții de Apel Craiova, au declarat recurs reclamanții F., C., D. și E., iar prin decizia nr. 1282 din 27 martie 2013, pronunțată de Înalta Curte, secția a II- a civilă în dosarul nr. x/2009 a fost respins ca nefondat recursul.

În ceea ce privește sentința civilă nr. 7474 din 14 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. x/2010 - ce a constituit temeiul de drept în cadrul cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865 - se reține că a fost admisă acțiunea reclamanților K., L., M., N. împotriva pârâtelor SNL Oltenia Tg-Jiu, S.C. Complexul Energetic Craiova S.A. și H. S.A., fiind obligate pârâtele să le acorde terenuri siliște de casă, pe care să le reconstruiască gospodăriile echivalente cu cele deținute în satul Poiana. A reținut instanța că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art. 998 din vechiul C. civ. coroborate cu art. 1073 din vechiul C. civ., deoarece reclamanții au făcut dovada faptei ilicite a celor trei pârâte SNL Oltenia, Complexul Energetic Craiova și H. cu raportul de expertiză întocmit de către expert O., din conținutul căruia reiese că un factor important în producerea fenomenelor de scufundare, alunecare ale terenului situat în zona satului Poiana Seciuri com. Bustuchin, unde reclamanții își au gospodăriile îl constituie amplasarea haldei în această zonă și condiția ei actuală.

Prin sentința nr. 22/2021 din 1 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020 a fost admisă excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimata CEO S.A., fiind respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței nr. 137 din 21 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2009 formulată de revizuenții A., B., C., D., E..

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că una din condițiile esențiale pe care trebuie să le îndeplinească un înscris pentru a putea fi calificat drept înscris nou, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, este aceea ca respectivul înscris să fi existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, respectiv sentința nr. 137 din 21 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj or, în speța de față, se observă că revizuenții s-au prevalat de un înscris care a apărut după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, respectiv sentința nr. 7474 din 14 mai 2012 a Judecătoriei Târgu Jiu.

Împotriva acestei sentințe, revizuenții A., B., C., D., E. au formulat cerere de apel.

Prin decizia nr. 467/2021 din 8 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a fost respinsă cererea de revizuire formulată de apelanții revizuenți A., B., C., D., E. împotriva sentinței nr. 22/2021 din 1 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatele pârâte SOCIETATEA COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. și CET GOVORA S.A. .

Pentru a decide astfel, instanța a constatat, în raport cu starea de fapt reținută că sentința nr. 137 din 21 aprilie 2010 nu se încadrează în dispozițiile art. 322 C. proc. civ. de la 1865, respectiv nu este o hotărâre "rămasă definitivă în instanța de apel", astfel că ea nu poate face obiectul revizuirii, așa încât, soluția primei instanțe de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă fiind corectă, cu această motivare substituită.

Din această perspectivă, instanța a apreciat că nu se mai impune analizarea motivelor de apel invocate de revizuenți, care vizează motivarea primei instanțe, dată fiind substituirea motivării acesteia de către instanța de apel, context în care a constatat că sentința nr. 22/2021 din 1 martie 2021 a Tribunalului Gorj este legală și temeinică, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 296 C. proc. civ. de la 1865 a respins ca nefondat apelul revizuenților.

Prin încheierea din 14 septembrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, din oficiu a îndreptat eroarea materială strecurată în minuta și dispozitivul deciziei nr. 467/2021 din 8 septembrie 2021, în sensul că se va scrie corect:

"Respinge apelul la cererea de revizuire ca nefondat".

Împotriva deciziei nr. 467/2021 din 8 septembrie 2021 și a încheierii din 14 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, recurenții A., B., C., D. și E. au formulat cerere de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 5, 6, 8 și 9 C. proc. civ. de la 1865, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, constatând că instanța de apel a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, să fie trimisă cauza spre rejudecare instanței de apel.

În motivarea cererii de recurs, recurenții fac un amplu istoric al litigiilor desfășurate între părți, cu menționarea soluțiilor pronunțate în cauzele respective și a considerentelor reținute de instanțe, precum și a excepțiilor invocate prin întâmpinări și răspunsurile la întâmpinările formulate în cauze.

În continuare, recurenții susțin că în mod greșit s-a dispus respingerea cererii de revizuire, pentru că sentința civilă nr. 7474 din 14 mai 2012 nu îndeplinea condițiile de admisibilitate, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, deoarece înscrisul invocat nu exista la data când a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se solicită, dar și pentru faptul că înscrisul doveditor nu îndeplinea condiția să fie determinant, astfel încât dacă ar fi fost cunoscut de către instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

În acest context, recurenții apreciază că motivările reținute în considerentele hotărârilor pronunțate în cauză nu erau întemeiate, deși aceștia au recunoscut că înscrisul nou invocat nu exista la data rămânerii irevocabile a sentinței a cărei revizuire o solicitau, întrucât înscrisul nou nu devenise irevocabil, acesta fiind și motivul pentru care nu a putut fi înfățișat în dosarul nr. x/2009.

În concluzie, recurenții susțin că, în condițiile în care instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, deoarece actul nou pe care s-a fundamentat nu îndeplinea condițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, iar instanța de apel a respins apelul cu privire la cererea de revizuire pentru că sentința nr. 137/2020 a Tribunalului Gorj nu putea face obiectul cererii de revizuire, prin soluția instanței de apel li s-a creat o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată, încălcându-se astfel dispozițiile art. 296 C. proc. civ. de la 1865.

La termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2021, Înalta Curte, din oficiu a invocat excepția nulității cereri de recurs, conform dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., prin raportare la art. 304 pct. 1- 9 din același Cod, pentru neindicarea motivelor de nelegalitate.

Față de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepția nulității cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, textul impunând, așadar, ca o condiție de formă a recursului, menționarea motivelor de nelegalitate.

Dispozițiile legale stipulează în art. 303 C. proc. civ. că, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, fiecare motiv de recurs urmând a fi arătat și dezvoltat separat, în sensul formulării unor critici de nelegalitate precum cele evidențiate limitativ de art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., în privința modului de judecată al instanței finalizat prin hotărârea atacată.

Totodată, instanța este obligată să verifice dacă dezvoltarea motivelor de recurs realizează exigențele dispozițiilor înscrise în art. 306 alin. (3) C. proc. civ., care dispune că:

"indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304".

Sancțiunea nerespectării acestor exigențe este cea reglementată de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor care se referă la motivele de ordine publică.

Rezultă, din aceste prevederi legale, conjugate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., privitoare la sfera motivelor de recurs, că, pentru a fi validă juridic, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică, acele argumente de natură juridică pentru care recurenta înțelege a critica hotărârea atacată.

Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea textului de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând încadrarea lor într-unul din motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Din observarea criticilor formulate, Înalta Curte constată că, motivele invocate de către recurenți în susținerea recursului nu se subscriu nici unuia dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., în realitate, toate criticile formulate vizând aspecte de apreciere a probelor și a stării de fapt, chestiuni ce nu vizează critici de nelegalitate a hotărârii, ci reiterează motivele de revizuire.

Astfel, deși recurenții au exercitat calea de atac a recursului, în cadrul controlului de legalitate a hotărârii atacate, aceștia și-au exprimat nemulțumirea față de modul de stabilire de către instanță a situației de fapt, cu referire la probele administrate, aspecte care nu se încadrează în controlul de legalitate, calea de atac a recursului neavând caracter devolutiv, care să permită reanalizarea situației de fapt.

Așadar, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurenți a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Astfel, deși în cuprinsul declarației de recurs, recurenții au indicat încadrarea criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 punctele 3, 5, 6, 8 și 9 C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte constată că aceștia au dezvoltat exclusiv critici vizând elemente de temeinicie a soluției, privind stabilirea situației de fapt și interpretarea probatoriilor, respectiv o descriere a parcursului dosarului cu referire la considerentele reținute de instanțe, precum și excepțiile invocate prin întâmpinări și răspunsurile la întâmpinările formulate în cauză, fără să formuleze vreo critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Prin urmare, din lecturarea cererii de recurs, nu rezultă care ar fi criticile de nelegalitate aduse de către recurenți deciziei pronunțate în apel, care fac obiectul recursului, evocând în parte, probatoriul administrat în cauză, iar pe de altă parte, aceștia își exprimă nemulțumirea față de soluția pronunțată de instanța de apel cu privire la cererea de revizuire, deși în acest sens nu se indică, în mod expres, un text de lege aplicat greșit de către instanța de apel sau o prevedere legală încălcată de această instanță.

Simpla indicare a unui text de lege și nemulțumirea părții față de soluția pronunțată, fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță și legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestuia în cazurile limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancționată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

Raportat la modul de redactare a cererii de recurs, rezultă că recurenții nu au formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., iar indicarea celor reglementate de art. 304 pct. 3, 5, 6, 8 și 9 C. proc. civ. de la 1865, se constată că a fost făcută doar formal.

Aceasta deoarece, critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. de la 1865, ce prevăd că modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, nu a vizat dezvoltarea unor motive din care să rezulte că apelul soluționat de Curtea de Apel Craiova a fost pronunțat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii.

De asemenea, critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, ce vizează încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2), se apreciază că nu a fost dezvoltată, potrivit dispozițiilor legale, întrucât din perspectiva cerințelor impuse de dispozițiile evocate, Înalta Curte constată că recurenții nu au invocat nicio neregularitate de ordin procedural ce ar putea conduce la nulitatea actului.

Critica ce viza pct. 6 al art. 304 C. proc. civ. de la 1865, ce prevedea faptul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, se constată că nu a putut fi reținută, întrucât recurenții nu au indicat și nici nu au dezvoltat în mod concret aceste aspecte.

În speță, prin cererea de recurs, recurenții au susținut incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din noul C. proc. civ., context în care au pretins că hotărârea cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei, dispoziții ce nu sunt incidente în cauză, față de împrejurarea că soluționarea cauzei s-a făcut în raport cu dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, astfel că în speță, puteau fi invocate eventual prevederile art. 304 pct. 7 din același Cod.

Pentru a se încadra în acest motiv de recurs, hotărârea atacată ar fi trebuit să conțină motive străine de natura cauzei, însă recurenții nu au indicat în mod concret care sunt motivele străine pe care instanța le-a inserat în considerentele hotărârii, aspect ce echivalează cu nemotivarea recursului.

Potrivit art. 304 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când instanța interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Acest motiv de casare își găsește aplicațiunea numai în cazul în care din probele administrate în cauză coroborate cu susținerile părților ar rezulta un dubiu asupra conținutului actului supus judecății, iar judecătorii s-ar substitui părților contractante modificând sau înlocuind clauzele contractuale fie schimbând natura juridică a actului care a fost încheiat, ipoteză ce nu se regăsește în criticile aduse hotărârii pronunțate.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii sau când hotărârea este lipsită de temei legal, iar pentru ca susținerile recurenților să se încadreze în această ipoteză, aceștia trebuiau să demonstreze încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept material, cu argumente din care să rezulte că normele legale incidente nu au fost corect aplicate la situația de fapt stabilită. In ceea ce privește greșita reținere a situației de fapt susținută în cauză, se constată că aceasta nu poate face obiectul analizei instanței de recurs.

Așadar, motivarea recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului ce nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ. de la 1865, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Astfel, motivele de recurs trebuie să vizeze critica hotărârii judecătorești atacate, iar nu doar reiterarea susținerilor părții cu privire la situația de fapt sau probatoriul administrat. In cauză, susținerile recurenților prezentate drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței de apel.

Aspectele invocate de recurenți referitoare la necesitatea admiterii căii devolutive de atac în cazul schimbării considerentelor primei instanțe și la o pretinsă înrăutățire a situației în propria cale de atac nu pot constitui critici de nelegalitate. Se reține sub acest aspect că recurenții s-au limitat la simpla afirmare a acestor situații fără a reglementa juridic nelegalitatea deciziei de apel.

Or, asemenea simple afirmații nu pot constitui în sine critici de nelegalitate în lipsa argumentației care să determine analiza legalității deciziei de apel.

În cauză, recurenții nu s-au conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în art. 302

1

și art. 304 C. proc. civ., întrucât, în memoriul de recurs, nu au dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege, sens în care, Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor legale precitate și pe cale de consecință, a constata nulitatea cererii de recurs formulată de recurenții A., B., C., D. și E. împotriva deciziei nr. 467/2021 din 8 septembrie 2021 și a încheierii din 14 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs formulată de recurenții A., B., C., D. și E., moștenitori ai lui G., împotriva deciziei nr. 467/2021 din 8 septembrie 2021 și a încheierii din 14 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte CET GOVORA S.A. și SOCIETATEA COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2021.