ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 455/2021

Ședința publică din data de 24 februarie 2021

Din examinarea recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 03.11.2010 pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă sub nr. x/2010, reclamanta S.C. COMPLEXUL ENERGETIC TURCENI S.A. a chemat în judecată pârâții A., fost Director General al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., B., C., fost Director comercial al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea paraților la plata sumei totale de 38.153,71 RON, reprezentând prejudiciul patrimonial cauzat societății reclamante ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale referitoare la atribuțiile lor, precum si pentru nerespectarea obligațiilor care le-au revenit in baza mandatului încredințat de către acționari, prin actul constitutiv sau prin intermediul adunării generale, cu ocazia achiziționării unui utilaj terasier și obligarea pârâților la plata tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de proces.

Prin sentința civilă nr. 113 din 22 decembrie 2016, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a respins ca tardive excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată.

A respins ca neîntemeiate excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția lipsei calității procedurale pasive și excepția lipsei obiectului cererii.

A admis în parte acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamantul COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. A obligat pârâții în solidar către reclamantă la plata sumei de 171.723,71 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

A obligat pârâții în solidar către reclamantă la plata sumei de 300 RON cheltuieli de judecată.

La data de 14.01.2020, B., în contradictoriu cu Complexul Energetic Oltenia S.A., a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr. 113 din 22 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, menținută prin decizia civilă nr. 786 din 26 octombrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, irevocabilă prin decizia civilă nr. 3368 din 19 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, solicitând admiterea cererii de revizuire, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, precum și suspendarea executării sentinței civile nr. 113/2016 a Tribunalului Gorj pe durata desfășurării procesului în prezenta cauză.

Prin sentința civilă nr. 75 din data de 29.06.2020 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-au respins cererile de disjungere formulate în cauză de A., C. și B..

S-au respins cererile de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ca nefondate.

S-au încuviințat cererile de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., formulate de revizuenți A., C. și B. împotriva sentinței civile nr. 113/22.12.2016, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul civil nr. x/2010, menținută prin decizia civilă nr. 786 din 26.10.2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, irevocabilă prin decizia civilă nr. 3368 din 19.09.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

A fost schimbată sentința civilă nr. 113 din 22.12.2016, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul civil nr. x/2010, menținută prin decizia civilă nr. 786 din 26.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, irevocabilă prin decizia civilă nr. 3368 din 19.09.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în sensul respingerii acțiunii de pretenții formulată de reclamanta Complexul Energetic Oltenia S.A. în contradictoriu cu pârâții A., C. și B..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel S.C. COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin întâmpinarea depusă la data de 13.11.2020 intimatul C. a invocat excepția tardivității declarării apelului.

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 568 din 17 noiembrie 2020, a respins apelul formulat de S.C. COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A., ca tardiv formulat.

În pronunțarea acestei decizii instanța de prim control judiciar a avut în vedere următoarele considerente:

Revizuenții au solicitat revizuirea sentinței civile nr. 113/2016, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2010, invocând ca și motive de revizuire atât dispozițiile C. proc. civ. din 1865 cu modificările ulterioare (art. 322 pct. 5), cât și pe cele ale Legii nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ. (art. 509 alin. (1) pct. 5 și 6). Au susținut că sentința s-a fundamentat pe considerentele unor hotărâri penale, care au fost ulterior desființate.

Prin sentința civilă nr. 75 din data de 29.06.2020, pronunțată de Tribunalul Gorj, au fost admise cererile de revizuire, sentința fiind pronunțată cu apel, fără a se menționa vreun termen.

Curtea a constatat că aplicabile litigiului sunt dispozițiile C. proc. civ. din 1865, cu modificările ulterioare, iar în conformitate cu dispozițiile art. 328 C. proc. civ., a reținut că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Potrivit art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

În speță, Curtea a constatat că sentința civilă nr. 75 din data de 29.06.2020 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost comunicată apelantei S.C. COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A., la data de 04.09.2020, conform dovezii de comunicare a sentinței aflată la dosarul de fond iar apelanta a declarat apel la data de 29.09.2020, astfel cum reiese din dovada înaintării și înregistrării cererii de apel, existentă la dosar apel.

În considerarea acestor determinări, Curtea a constatat că termenul de declarare și motivare a apelului, calculat pe zile libere conform dispozițiilor art. 101 alin. (1) C. proc. civ. era împlinit la data declarării căii de atac și că în cauză intervine sancțiunea decăderii conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ., apelanta nefăcând dovada că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința să depună apelul în termen.

Curtea a mai reținut că neindicarea de către instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a termenului de declarare a apelului nu are nici un efect în ceea ce privește curgerea termenului de exercitare a căii de atac, deoarece el este reglementat de lege, fiind astfel un termen legal, nu unul judiciar, iar repunerea de drept în termen, invocată de către apelantă, nu poate fi reținută, aceasta fiind prevăzută de dispozițiile noii legi de procedură, neaplicabile însă cauzei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs S.C. COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A.

Recurenta și-a subsumat criticile motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea acestui motiv de nelegalitate recurenta arată că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că instanța de fond avea obligația, din perspectiva prevederilor art. 425 alin. (3) C. proc. civ., de a arăta în hotărârea pronunțată, în partea finală a dispozitivului, dacă hotărârea este executorie, calea de atac ce trebuie exercitată, termenul de exercitare.

Precizează recurenta că, față de faptul că instanța de fond a aplicat dispozițiile noului C. proc. civ., a apreciat că și calea de atac a apelului se exercită în termenul reglementat de art. 468 din noul C. proc. civ.. Arată recurenta că, dat fiind faptul că instanța de apel a aplicat dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, a considerat oportun să formuleze cerere de repunere în termenul de declarare a apelului, cerere care i-a fost respinsă.

Recurenta apreciază că aplicarea diferită a legii de procedură, în timp, de către cele două instanțe nu îi poate fi imputată și că instanța de control judiciar putea să facă aplicabilitatea prevederilor art. 457 din noul C. proc. civ. conform căruia, indicarea greșită de către instanță a termenului pentru exercitarea căii de atac constituie cauză de repunere în termen din oficiu a căii de atac exercitată cu respectarea indicației greșite a instanței.

Recurenta concluzionează în sensul că, prin hotărârea pronunțată, instanța de apel i-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, sens în care solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Intimații C. și A. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

În ceea ce privește legea de procedură aplicabilă, Înalta Curte reține că aceasta este cea în temeiul căreia a fost soluționată acțiunea a cărei judecată a fost finalizată prin sentința civilă nr. 113/2016, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2010, respectiv C. proc. civ. de la 1865.

Evocata sentință a format obiectul cererii de revizuire soluționată prin sentința ce a format obiectul apelului în care s-a pronunțat decizia recurată.

În acest context, legea de procedură aplicabilă litigiului, pe tot parcursul său procesual, este cea reglementată de C. proc. civ. de la 1865.

Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Din această perspectivă, sub aspectul încadrării în drept a criticilor formulate, este de relevat faptul că argumentația adusă în sprijinul motivului de nelegalitate invocat permite examinarea deciziei atacate din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 304 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât este supus analizei modul în care instanța de control judiciar a aplicat dispoziții de ordin procesual.

Procedând la examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept procesual aplicabile, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, sunt de reținut următoarele aspecte.

Aplicarea legilor de procedură civilă în timp este un principiu care guvernează acțiunea normelor de drept procesual civil într-o perioadă de timp determinată.

Legile de procedură civilă produc efectele în vederea cărora au fost edictate de la data intrării în vigoare și până la abrogare.

Instanța de revizuire a pronunțat hotărârea apelată cu aplicarea incorectă a legii de procedură, respectiv noul C. proc. civ., fapt ce a îndreptățit-o pe apelantă să promoveze calea de atac în termenul reglementat de art. 468 din noul C. proc. civ.

În contextul arătat, recurentei nu-i poate fi imputată nerespectarea termenului de declarare a apelului, sens în care instanța de apel are obligația să reconsidere cererea de repunere în termen formulată de recurenta-apelantă din perspectiva dreptului procesual aplicabil litigiului în ansamblul său.

Împrejurarea că în hotărârea pronunțată de instanța de revizuire nu se indică calea de atac și termenul în care aceasta poate fi exercitată nu are efect în ceea ce privește curgerea acestui termen întrucât acesta are reglementare legală.

Soluționând cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac a apelului și excepția de tardivitate a declarării apelului cu ignorarea efectelor pe care le-a produs aplicarea inadecvată a legii de procedură de către instanța de revizuire asupra termenului în care recurenta apelantă a înțeles să-și promoveze calea de atac, instanța de apel a provocat recurentei-apelante o vătămare procesuală ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului de procedură.

Potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865 "Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.".

Așadar, pentru motivele ce preced Înalta Curte constată că, prin pronunțarea soluției de respingere a cererii de repunere în termen și de respingere a apelului ca tardiv formulat, instanța de apel a produs recurentei o vătămare concretizată în încălcarea dreptului acesteia la apărare, precum și a dreptului la un proces echitabil în sensul relevat și de jurisprudența CEDO.

Așadar, instanța de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, aspect ce relevă astfel caracterul fondat al criticilor subsumate de recurentă motivului de casare reglementat de art. 304 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și care vizează, în esență, încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil.

Nulitatea reprezintă o sancțiune ce determină ineficiența actelor de procedură îndeplinite fără respectarea regulilor de desfășurare a procesului civil și care se răsfrânge adeseori și asupra actelor ulterioare, ori lipsa condițiilor sau elementelor necesare pentru existenta și efectele actului. Conform art. 179 alin. (1) prima teză și alin. (3) C. proc. civ., actul de procedură nul este desființat în tot sau în parte, de la data îndeplinirii lui.

Dreptul la apărare a fost consacrat la rang de principiu în art. 13 din C. proc. civ., aceasta însemnând că dreptul este garantat în tot cursul procesului prin modul de organizare a instanțelor judecătorești, prin legile de procedură și prin asistența judiciară.

Potrivit art. 24 din Constituție, republicată, dreptul la apărare este garantat, în sensul că, în tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. De asemenea, art. 15 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, prevede că dreptul la apărare este garantat în același sens. Consacrarea expresă a principiului dreptului la apărare este importantă și sub aspect practic deoarece judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea și să respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege, conform art. 20 C. proc. civ.

Rolul apărării rezultă și din consacrarea în art. 2 alin. (2) din Legea 51/1995 a faptului că: "Avocatul promovează și apără drepturile, libertățile și interesele legitime ale omului." Dreptul la apărare poate fi analizat din două puncte de vedere. În sens material, prin drept la apărare se înțelege ansamblul prerogativelor recunoscute de lege părților în vederea susținerii intereselor lor, incluzând astfel posibilitatea de a lua cunoștința de actele de la dosar, de a formula cereri, de a solicita probe, de a exercita căile legale de atac, etc. Din punct de vedere formal, dreptul la apărare poate fi definit ca reprezentând posibilitatea recunoscută de lege părților de a-și angaja un apărător care să le asigure o apărare calificată.

Ca o garanție a respectării drepturilor omului, Convenția prevede în art. 6, pct. 1 dreptul oricărei persoane la un proces echitabil:"Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege[…]".

Constatând nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva criticilor, analizate din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și care se referă, în esență, la încălcarea dreptului la un proces echitabil, Înalta Curte, în considerarea efectelor nulității actului de procedură examinat, va admite recursul recurentei, va casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.

În rejudecare, instanța de apel va avea obligația să reconsidere cererea de repunere în termen formulată de recurenta-apelantă și legea de procedură aplicabilă litigiului, în ansamblul său.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta S.C. COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. împotriva deciziei civile nr. 568/2020 din 17 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Casează decizia recurată.

Trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2021.