ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1282/2013

Asupra recursurilor de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 137 din 21 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția comercială, în Dosarul nr. 7932/95/2009, s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtelor S.N.L. Oltenia, C.E. Craiova, S.N.L. Oltenia, E.M.C. Berbești și s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții S.M. și S.I., împotriva pârâtelor S.N.L. Oltenia SA, SC C.E. Craiova, E.M.C. Berbești, acestea fiind obligate să predea reclamanților S.M. și S.I. teren intravilan în valoare de 28.902 RON și teren extravilan în valoare de 17.196 RON (total 46.098 RON) și respectiv teren intravilan în valoare de 33.160 RON și teren extravilan în valoare de 18.442 RON (total 51.602 RON).

Au mai fost obligate același pârâte să construiască și să predea reclamanților, în stare de folosință, gospodării echivalente din punct de vedere valoric și tehnic cu cele deținute de reclamanți în comuna B., sat P., județul Gorj, așa cum au fost identificate în raportul de expertiză, întocmit de expert H.G., respectiv reclamantului S.M. casă de locuit în valoare de 290.089 RON și anexe gospodărești și împrejmuiri în valoare de 82.567 RON, iar reclamantului S.I. casă de locuit în valoare de 380.880 RON și anexe gospodărești și împrejmuiri în valoare de 100.620 RON. S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de daune interese. S-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei O.P.- Grup de Zăcăminte Ț., invocată de pârâtă și s-a respins acțiunea față de aceasta, fiind obligați, în solidar, reclamanții S.M.

și S.I., la plata sumei de 1.000 RON, cheltuieli de judecată, către pârâtă. Au fost obligate, pârâtele S.N.L. Oltenia, E.M.C. Berbești și C.E. Craiova, în solidar, la plata sumei de 21.804 RON cheltuieli de judecată, către reclamantul S.M. și a sumei de 19.948 RON cheltuieli de judecată, către reclamantul S.I. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel, în termen legal, pârâtele SC C.E.C. SA, S.N.L. Oltenia SA și S.N.L. Oltenia- Exploatarea Minieră de Cărbune Berbești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 178 din 10 noiembrie 2011 Curtea de apel Craiova, secția a lll-a civilă, au fost admise apelurile formulate de pârâtele SC C.E.C. SA, S.N.L. Oltenia SA și S.N.L.

Oltenia- Exploatarea Minieră de Cărbune Berbești împotriva sentinței nr. 137 din 21 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția comercială, în Dosarul nr. 7932/95/2009 în contradictoriu cu intimata pârâtă SC O.P.SA și intimații reclamanți. A fost schimbată sentința apelată, fiind respinsă acțiunea formulată de reclamantul S.M. și S.A., S.S. și S.S.I. (moștenitori ai reclamantului S.M.I. decedat). A fost admisă excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei Exploatarea Minieră de Cărbune Berbești și, în consecință, a fost respinsă acțiunea față de aceasta, fiind menținute dispozițiile sentinței în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei pârâte O.P. Grup Zăcăminte Țicleni.

Prin aceeași decizie au fost obligați intimații reclamați S.M. și S.A., S.S. și S.S.I. (moștenitori ai reclamantului S.M.I. decedat) la plata sumei de 6.823,78 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, către apelantele pârâte S.N.L. Oltenia SA și SC C.E.C. SA. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții S.A., S.M., S.S. și S.S.I. precum și pârâta Societatea Națională a Lignitului Oltenia SA Târgu Jiu. Cu privire la această din urmă recurentă, Înalta Curte de Casație și Justiție va reține că la data de 10 iulie 2012, SC C.E.C. S.A a depus precizări, în prezentul dosar, pentru a justifica noua identitate a societății. În conformitate cu prevederile H.G.

nr. 1024/2011, privind unele masuri de reorganizare a producătorilor de energie electrică de sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri s-a stabilit, în baza prevederilor art. 2 alin. (1) din H.G., înființarea Societății Comerciale C.E.C. SA prin fuziunea SC C.E.C. SA, SC C.E. Rovinari SA, SC C.E. Turceni S.A. și a Societății Naționale a Lignitului Oltenia SA. SC C.E.C. SA a fost înregistrată la registrul comerțului la data de 31 mai 2012, iar unitatea nou înființată a preluat calitatea de intimat-pârât în actualul dosar. Pentru aceste considerente, prin înscrisul din prezentul dosar, pârâta recurentă-intimată SC C.E.C. SA a înțeles să renunțe la recursul declarat de societatea cu care a fuzionat, respectiv Societatea Națională a Lignitului Oltenia SA Târgu Jiu.

Privitor la acest din urmă recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 246 C. proc. civ. va lua act de renunțarea la judecata recursului declarat de pârâta SC C.E.C. SA împotriva deciziei nr. 178 din 10 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de apel Craiova, secția a lll-a civilă. Intimatele pârâte au depus la dosar întâmpinări, solicitând respingerea recursului formulat de către reclamanți ca nefondat. Cât privește recursul declarat de reclamanții S.A., S.M., S.S.

și S.S.I., Înalta Curte de Casație și Justiție va reține următoarele: Recurenții-reclamanți au formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 178, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în ședința publică din 10 noiembrie 2011, în Dosarul nr. 7932/95/2009, dar și împotriva încheierilor de ședință din data de 27 octombrie 2011, când nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea a constatat cauza în stare de judecată, acordând cuvântul asupra apelurilor, dar și împotriva încheierii de ședință din 3 noiembrie 2011 când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10 noiembrie 2011. Au mai fost atacate cu recurs și încheierile de ședință din 4 noiembrie 2010, prin care s-a încuviințat proba cu expertiza în specialitatea geologie, hidrogeologie și dinamica pământului; expertiza în specialitatea evaluare terenuri și construcții civile; încheierea de ședință din 2 decembrie 2012 prin care s-a respins cererea de recuzare, formulată de reclamanții-intimați, împotriva specialiștilor Facultății de Geologie Geofizică și Dinamica Pământului ai Universității București; a doua încheiere de ședință din 2 decembrie 2010, prin care s-a respins proba cu martori, solicitată de intimații-reclamanți, pentru a face dovada că societățile apelante au construit locuințe noi pentru toate persoanele strămutate; încheierea de ședință din 3 februarie 2011,

prin care au fost numiți specialiștii C.M., D.S., M.S.

și M.S., din cadrul Facultății de Geologie și Geofizică ai Universității București să efectueze expertiza în specialitatea geologie hidrogeologie și dinamica pământului; încheierea de ședință din data de 17 martie 2011, prin care s-a respins cererea de recuzare, formulată de intimații-reclamanți împotriva experților numiți dar și împotriva soluției pronunțată de instanță prin care s-a respins cererea intimaților de numire, în echipa de experți, a unor specialiști din cadrul Institutului de Cercetare Științifică, Inginerie Tehnologică și Proiectări Mine pe Lignit Craiova; încheierea de ședință din 23 iunie 2011, prin care s-a respins excepția intimaților reclamanți prin care invocau nulitatea raportului de expertiză, întocmit de experții din cadrul Universității București pentru neconvocarea, la expertiza efectivă, a expertului asistent (propus de intimații-reclamanți și încuviințat de instanță) O.A., dar și pentru neconvocarea acestuia, de către aceeași echipă de experți, pentru efectuarea unei lucrări la fața locului, la data de 13 aprilie 2011. În esență, recurenții-reclamanți au atacat cu recurs soluțiile prin care Curtea de Apel Craiova a respins, prin încheieri de ședință, cererile de recuzare ale experților specialitatea geologie, hidrogeologie și dinamica pământului din cadrul Universității București;

soluția prin care s-a respins cererea prin care intimații-reclamanți solicitau, pe lângă expertiză, proba cu martori, cererea prin care solicitau ca pe lângă echipa de experți, încuviințați de instanță, la expertiză să mai participe și specialiști din cadrul I.C.S.I.T.P.M.L Craiova, sau au invocat nulitatea raportului de expertiză cu motivația ca experții încuviințați în cauză nu au convocat expertul asistent nici la efectuarea expertizei efective, nici cu ocazia efectuării unei lucrări la fața locului, la data de 13 aprilie 2011. Criticile formulate de către recurenții-intimați, împotriva încheierilor de ședință sunt nefondate pentru motivele ce vor fi prezentate în continuare: Prin încheierea de ședință din data de 4 noiembrie 2010 (dosar Curtea de Apel Craiova) instanța a pus în discuție, încuviințarea probei cu expertiza în specialitatea geologie, hidrogeologie și dinamica pământului.

Proba, în conformitate cu prevederile art. 201 alin. (2) C. proc. civ., a fost solicitată de SC C.E.C. SA chiar prin motivele de apel (dosar Curtea de Apel Craiova) dar și de către Societatea Națională a Lignitului Oltenia SA. Curtea de Apel Craiova a considerat proba cu expertiza specialitatea geologie, hidrogeologie și dinamica pământului concludentă, utilă și pertinentă cauzei. A fost încuviințată, prin aceeași încheiere de ședință și expertiza specialitatea evaluare terenuri și construcții civile. Recurenții-reclamanți au formulat cerere de recuzare a experților nominalizați. în conformitate cu prevederile art. 204 alin. (1) C. proc. civ. „experții se pot recuza pentru aceleași motive ca și judecătorii.

(2) Recuzarea trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea expertului (3) Recuzările se judecă în ședința publică, cu citarea părților și a expertului". Prin încheierea de ședință din 2 decembrie 2010 (dosar Curtea de Apel Craiova) instanța de apel, având în vedere că la termenul din 4 noiembrie 2011 părțile au convenit asupra desemnării de specialiști din cadrul Universității București, a considerat că cererea de recuzare a experților, nu a fost formulată în termenul procedural, urmând a fi respinsă. A fost respectată procedura și sub aspectul soluționării cererii de recuzare, în ședința publică, cu citarea părților și a expertului.

Prin a doua încheiere de ședință din 2 decembrie 2010 a fost respinsă cererea de recuzare formulată de intimații-reclamanți, motivată pe incompatibilitatea experților specialitatea geologie hidrogeologie și dinamica pământului, care au considerat că aceiași experți și-au spus părerea cu privire la alunecările de teren în Dosarul nr. 2081/267/2009, dosar soluționat de Judecătoria Novaci. Din probele existente la dosar, s-a putut concluziona că expertiza din Dosarul nr. 2081/267/2009, s-a efectuat într-o altă zonă, iar cauzele producerii alunecărilor de teren sunt diferite, criticile recurenților fiind, în aceste condiții, sunt neîntemeiate. Prin a doua încheiere de ședință din 2 decembrie 2010 a fost respinsă și cererea intimaților-reclamanți prin care solicitau proba cu martori pentru a face dovada că societățile, implicate în litigiu, au construit locuințe noi pentru toate persoanele strămutate.

Curtea de Apel Craiova a respins în mod corect cererea intimaților, privind proba cu martori, pentru a da prioritate înscrisurilor deoarece și SC C.E.C. SA și Societatea Naționala a Lignitului Oltenia SA au susținut, în mod constant, că situația în care s-au aflat gospodăriile intimaților-reclamanți a fost o consecință directă a unor fenomene geologice naturale, cunoscute deopotrivă specialiștilor și autorităților ca preexistente litigiului, complexe și de lungă durată, așadar fenomene aflate sub monitorizare încă din anii anteriori. S-au făcut trimiteri la prevederile Legii nr. 575/2001, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național, secțiunea a V-a zone de risc natural, dar și la prevederile Legii nr. 481/2004, privind protecția civilă.

Au fost avute în vedere și prevederile O.U.G. nr. 68/2006, privind măsuri pentru dezvoltarea activității în domeniul construcțiilor de locuințe prin programe la nivel național. Se află depusă la dosar, încă din timpul soluționării fondului, hotărârea Consiliului Local, oraș Tg. Cărbunești, din 31 octombrie 2006, privind atribuirea de teren în folosința gratuită, pe durata existenței construcțiilor, familiilor nominalizate și evidențiate de către primăriile comunei B. și R.A. pentru cele 58 locuințe realizate prin A.N.L. București. Rezultă, din susținerile societăților implicate, că au fost construite locuințe noi pentru toate persoanele strămutate, așa încât Curtea de Apel Craiova a apreciat în mod corect că proba cu martori este inutilă în cauză.

Prin încheierea de ședință din 17 martie 2011, (dosar Curtea de Apel Craiova) a fost respinsă cererea prin care intimații-reclamanți solicitau numirea unor experți din cadrul I.C.S.I.T.P.M.L. Craiova. Motivația instanței este legală. Intimații-reclamanți au avut posibilitatea să desemneze experți asistenți, atât în baza prevederilor art. 201 alin. (5) C. proc. civ. cât și în baza prevederilor art. 18 din O.G. nr. 2/2000, privind organizarea activității de expertiză judiciară și extrajudiciară, bineînțeles pe cheltuiala lor. Intimații-reclamanți au formulat recurs și împotriva încheierii de ședință din 23 iunie 2011, prin care a fost respinsă excepția nulității raportului de expertiză, întocmit în cauză, motivat de faptul că experții desemnați de instanță nu au convocat expertul asistent, O.A., la expertiza din 7 aprilie 2011, dar nici pentru efectuarea unei lucrări la fața locului, la data de 13 aprilie 2011. Critica este nefondată întrucât nici C. proc.

civ. și nici O.G. nr. 2/2000, invocate mai sus, nu stabilesc obligația expertului desemnat să convoace, la efectuarea expertizei, expertul asistent. În conformitate cu prevederile art. 208 alin. (1) C. proc. civ., „dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin carte poștală recomandată, cu dovada de primire", iar la dosarul Curtea de Apel Craiova au fost depuse, de către echipa de experți, confirmările de primire, cu care se face dovada citării părților implicate în cauză, pentru data de 7 aprilie 2011, când a fost efectuată deplasarea la fața locului, în vederea expertizei. Mai mult decât atât, la dosarul curtea de apel se află procesul-verbal încheiat la data de 7 aprilie 2011, încheiat cu ocazia efectuării expertizei, semnat de avocat M.I., care a reprezentat intimații-reclamanți atât în instanță cât și la efectuarea expertizei.

Dacă avocatul găsea necesară și utilă prezența expertului asistent la efectuarea expertizei din 7 aprilie 2011, expertul asistent s-ar fi prezentat la locul expertizei spre a-și susține opiniile. Lipsa expertului asistent, la efectuarea expertizei, nu constituie culpa experților desemnați, care, procedural, au convocat partea care la rândul ei trebuia să-și anunțe și să-și aducă, la locul expertizei, expertul asistent. Referitor la deplasarea experților, în teren, la data de 13 aprilie 2011, ea a fost o deplasare pentru a culege date pur științifice, nefiind necesară prezența altor părți implicate în cauză.

La data de 13 aprilie 2011 s-a deplasat, în teren, numai echipa de experți (și nici aceasta în componența în care s-a deplasat în data de 7 aprilie 2011). Reprezentanții anumitor discipline, din cele încuviințate de instanță, au putut să-și culeagă materialul necesar expertizei, doar din deplasarea din 7 aprilie 2011. Pentru aceste motive sunt nefondate criticile formulate împotriva încheierii de ședință din 23 iunie 2011. Din recursurile formulate, de către intimații-reclamanți împotriva încheierilor de ședință prezentate mai sus, rezultă că s-a urmărit ca expertiza efectuată la fond să fie omologată și în apel sau, dacă se va dispune o expertiză contrarie să fie numit un expert din zonă, care, dacă este posibil, să fie înscris pe tabelul nominal existent la Biroul Local pentru Expertiza Judiciară Tehnică și Contabilă din cadrul Tribunalului Gorj.

Curtea de Apel Craiova a constatat însă că unitățile implicate în cauză au insistat, în mod constant, ca instanțele să solicite, în vederea elucidării cauzei, punctul de vedere al mai multor specialiști din domeniile supuse atenției. Curtea de Apel Craiova a avut în vedere și susținerile S.N.L. Oltenia SA din care rezultă că opinia experților zonali este influențată de subiectivism, aceștia fiind foști angajați ai acestei unități, afectați de procesul de restructurare. Fără îndoială că o echipă de specialiști din cadrul Universității București Facultatea de Geologie și Geofizică au întocmit un raport de expertiză multidisciplinar dispunând de cadre specializate în domeniile solicitate de părți și încuviințate de instanță respectiv: geologie, hidrogeologie și dinamica pământului.

Rezultatele expertizei au fost determinate prin folosirea unor programe specializate (GEOSLOPE, licența Facultatea de Geologie și Geofizică) care a analizat stabilitatea terenului, luând în considerație atât situația inițială, anterioară alunecărilor de teren, care au afectat proprietățile intimaților reclamanți, în care terenul era nederanjat, cât și situația în care terenul este saturat de apa din precipitații, iar nivelul apei subterane a crescut, la cota la care se afla și în prezent. Lucrarea a avut la bază mai multe studii anterioare, întocmite de cercetători în domeniile avizate, toate acestea însă pornind de la documentația pusă la dispoziție de proiectantul de profil; Institutul de Cercetare Științifică, Inginerie Tehnologică și Proiectare Mine pe Lignit SA Craiova.

Au fost valorificate informațiile oferite de studiul „Cercetări geologice, hidrogeologice și geotehnice în zona Subcarpaților Olteniei, Munteniei și de Curbură, pentru determinarea factorilor de dinamică externă care generează degradări, eroziuni și solifluxiuni ale versanților, întocmit de SC P.P., Vol. II". A fost avută în vedere opinia prezentată în lucrarea Prospecțiuni geomorfologice și geologice asupra alunecărilor de teren și eroziunilor în zonele degradate situate în raza de activitate a S.P. Ticleni, responsabil de temă conf. dr. ing.

O.G., conform căreia „terenul inițial ocupat de halda exterioară a Văii Șoimului era instabil, fiind constituit din depozite aparținând unor alunecări de teren, relativ stabile sau relativ instabile, sau chiar unor alunecări active". S-a concluzionat de către experți că „halda de steril Valea Șoimului nu a produs modificări geomorfologice și de sarcină geologică asupra terenului inițial, în măsură să inducă fenomene de instabilitate în zona satului Poiana, respectiv în zona proprietăților Safaliu, separate de aria de depunere a haldei de o vale (Valea lui Ciuca) și o colină (Dealul dintre Văi) unitate morfologică neafectată de fenomenele de alunecare". S-a concluzionat totodată că „declanșarea alunecărilor de teren nu poate fi explicată decât prin factori naturali" (răspuns obiectiv nr. 11; propus de intimații-reclamanți).

S-a constatat că „modificările generate de schimbările condițiilor geomorfologice nu au constituit factori determinanți în producerea instabilității terenului în zona satului Poiana și a proprietăților Safaliu" (răspuns la obiectivul nr. 6; propus de reclamanți). Experții și-au menținut opinia și prin răspunsul la obiecțiuni, precizând „nu am găsit nici o confirmare prin dovezi concrete, analitice, cantitative ale contribuției haldei de steril la fenomenele de instabilitate din zona în speță, simpla afirmație că halda este responsabilă de aceste fenomene nu poate fi cuantificată și deci nu este relevantă" (răspuns obiecțiuni la obiectivul nr. 10). Este esențial, în reținerea stării de fapt prezentată de experți, conținutul răspunsului la obiectivul expertizei nr. 1, propus de intimații-reclamanți.

Scopul indicării unui asemenea obiectiv a fost ca experții, pe bază de hărți aerofotograme (zboruri efectuate anterior lucrărilor miniere) să se precizeze cum era cadrul geomorfologic și hidrogeologie natural preexistent pe terenurile ocupate de către halda de steril a carierei Bustuchin, situate în Valea Șoimului.

Ca răspuns la acest obiectiv, în raportul de expertiză, se precizează: „Din documentațiile disponibile: harta topografică din anul 1980 (Anexa nr. I) și Planul de situație Bustuchin realizat după aerofotograma din anul 1990 (Anexa nr. 2) se poate remarca un relief de coline cu orientare N-S sau NNV-SSE, delimitate de o rețea hidrografică densă, având văi cu apă permanentă sau temporară, dar cu energie erozională semnificativă, mai ales în perioadele cu intensitate mare a precipitațiilor, când se pot forma torenți". Coroborând această informație cu informația oferită de Certificatul de Forța Majoră din 14 iulie 2006, emis de Camera de Comerț și Industrie a Județului Gorj, în baza dispozițiilor Decretului-lege nr. 139/1990, și dispozițiilor C. civ., la cererea formulată de SC C.E.C.

SA, conform căreia, volumul imens de precipitații din zonă a făcut ca debitele să atingă valori, în perioada 2005-2006, că pentru gradul de asigurare de 100 de ani, devine explicabilă instabilitatea terenurilor în zonă. Copie certificat forța majoră. Curtea de Apel Craiova a reținut, din raportul de expertiză, prin considerentele deciziei nr. 178 din 10 noiembrie 2011, că satul P.S., din comuna Bustuchin, este amplasat într-o regiune colinară, ce este traversată de râul Amaradia și afluenții acestuia, ce au determinat formarea de văi cu apă permanentă sau temporară dar cu energie erozională semnificativă. Mai precis, satul Poiana Seciuri, este situat pe o colină pe direcția Nord-Sud, iar halda exterioară de steril, a Carierei Bustuchin, este amplasată în Valea Șoimului, cu afluenții săi, ce străbat Valea Ponor și Valea Florilor.

Satul Poiana Seciuri în care locuiesc intimații-reclamanți S.M. și S.I. este separată de haldă prin două forme morfologice distincte, două văi Valea lui Ciuca și Valea Ponor, între acestea aflându-se o altă colină, orientată pe aceeași direcție, numită culmea Dealul între Văi. Cele două formațiuni geologice și colina dintre acestea, care separă satul Poiana Seciuri de halda de steril, nu au fost afectate de alunecările de teren. A mai reținut instanța de apel că deși halda de steril are uneori un aspect neomogen, aceasta este în cea mai mare măsură stabilă și acoperită cu vegetație, iar nivelul de eroziune nu s-a ridicat, în timp, ceea ce a făcut ca efectele acestui fenomen, între versanti, să nu mai fie active.

Au concluzionat specialiștii și a reținut instanța de apel că depozitele de haldă, au condus la creșterea sarcinii geologice și mărirea presiunii la baza versanților Văii Șoimului, care nu numai că nu i-a afectat gradul de stabilitate, ci, dimpotrivă, l-au îmbunătățit, prin compresiune suplimentară la baza versanților, aceasta reprezentând una din metodele geologice inginerești importante, utilizate în practica, de stabilizare a taluzurilor și versanților.

Au mai precizat specialiștii și a reținut instanța de apel că factorii principali, care au condus la instabilitatea terenului și la alunecările de teren în cornuna B., zona vetrei satului P.S., unde se află imobilele intimaților-reclamanți, s-ar putea grupa după cum urmează: - factori geologici, întrucât depozitele sedimentare din zona Bustuchin, pe care este amplasat satul Poiana Seciuri, sunt alcătuite, alternativ, din argile, prafuri și nisipuri, care au grade diferite de transformare, de modificare a proprietăților fizico-mecanice și de rezistență mecanică. - factori structurali, deoarece versantul pe care este situată vatra satului este înclinat, constituind factori favorizanți, atât pentru alunecările paralele cât și pentru drenarea apelor subterane pe înclinarea straturilor.

- factori geomorfologici constând în distribuția văilor torențiale pe versanti, fapt ce multiplică fenomenul de scurgere al apelor, în timpul ploilor torențiale și fragmentarea erozivă a versanților colinari pe care este așezat satul Poiana Seciuri. - factori meteorologici și hidrologici întrucât precipitațiile au avut un rol important în creșterea nivelului și gradului de saturare a versanților, conducând la intensificarea eroziunii și la dezagregarea fizică a acestora. Concluziile specialiștilor au consemnat că alunecările de teren, care au afectat proprietățile intimaților-reclamanți, situate între satul P.S.

și V.C., au fost provocate de factori naturali; de alimentarea cu apă din precipitații și nu sunt consecința depunerilor de steril, rezultat din efectuarea activităților miniere, și nici a neefectuării lucrărilor de gospodărire a apelor din interiorul haldei Valea Șoimului și de conservare a acestora, precum și a exploatărilor miniere abandonate, de către apelanta pârâtă S.N.L. Oltenia SA. Din datele furnizate de Agenția Națională de Meteorologie, zona Bustuchin este o zonă cu precipitații medii anuale semnificative, peste 800 mm (l/mp). Concluziile specialiștilor din cadrul Facultății de Geologie și Geofizică a Universității din București se coroborează și sunt confirmate și de faptul că prin Legea nr. 575/2001, privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național, secția a V-a, zone de risc natural, comuna B., din județul Gorj, este menționată în anexa nr. 8 (Copie xerox act normativ, dosar fond).

Curtea de Apel Craiova a reținut ca nefiind dovedită săvârșirea de către apelantele pârâte a vreunei fapte ilicite, care să fi produs vătămarea drepturilor de proprietate ale intimaților-reclamanți S.M. și S.I. Recurenții-reclamanții și-au motivat în drept cererea pe prevederile art. 998-1000, art. 1073 și urm. C. civ. În conformitate cu dispozițiile art. 998 C. civ., orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar potrivit art. 999 C. civ., omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa (C. civ.

998). Din interpretarea prevederilor legale invocate, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer întrunite, cumulativ, următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența celui care a acționat. Prin decizia criticată, de către recurenții-reclamanți, Curtea de Apel Craiova a constatat că aceste condiții nu sunt îndeplinite, în consecință decizia pronunțată fiind la adăpost de criticile formulate de către recurenții-reclamanți. Pentru toate considerentele mai sus reținute, conform art. 312 C. proc.

civ. se va respinge recursul declarat de reclamanții S.A., S.M., S.S. și S.S.I. împotriva deciziei nr. 178 din 10 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a lll-a civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții S.A., S.M., S.S. și S.S.I. împotriva deciziei nr. 178 din 10 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a lll-a civilă, ca nefondat. la act de renunțare la judecata recursului declarat de pârâta SC C.E.C. SA împotriva deciziei nr. 178 din 10 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a lll-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în/ședință publică, astăzi, 27 martie 2013.