ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1282/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1282/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursurilor
de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 137 din 21 aprilie
2010, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția comercială, în Dosarul nr. 7932/95/2009,
s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtelor S.N.L. Oltenia,
C.E. Craiova, S.N.L. Oltenia, E.M.C. Berbești și s-a admis în parte acțiunea civilă
formulată de reclamanții S.M. și S.I., împotriva pârâtelor S.N.L. Oltenia SA, SC
C.E. Craiova, E.M.C. Berbești, acestea fiind obligate să predea reclamanților S.M.
și S.I. teren intravilan în valoare de 28.902 RON și teren extravilan în valoare
de 17.196 RON (total 46.098 RON) și respectiv teren intravilan în valoare de 33.160
RON și teren extravilan în valoare de 18.442 RON (total 51.602 RON).
Au mai fost obligate
același pârâte să construiască și să predea reclamanților, în stare de folosință,
gospodării echivalente din punct de vedere valoric și tehnic cu cele deținute de
reclamanți în comuna B., sat P., județul Gorj, așa cum au fost identificate în raportul
de expertiză, întocmit de expert H.G., respectiv reclamantului S.M. casă de locuit
în valoare de 290.089 RON și anexe gospodărești și împrejmuiri în valoare de 82.567
RON, iar reclamantului S.I. casă de locuit în valoare de 380.880 RON și anexe gospodărești
și împrejmuiri în valoare de 100.620 RON.
S-a respins capătul
de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de daune interese.
S-a admis excepția
lipsei calității procesual pasive a pârâtei O.P.- Grup de Zăcăminte Ț., invocată
de pârâtă și s-a respins acțiunea față de aceasta, fiind obligați, în solidar, reclamanții
S.M. și S.I., la plata sumei de 1.000 RON, cheltuieli de judecată, către pârâtă.
Au fost obligate,
pârâtele S.N.L. Oltenia, E.M.C. Berbești și C.E. Craiova, în solidar, la plata sumei
de 21.804 RON cheltuieli de judecată, către reclamantul S.M. și a sumei de 19.948
RON cheltuieli de judecată, către reclamantul S.I.
Împotriva acestei
sentințe, au declarat apel, în termen legal, pârâtele SC C.E.C. SA, S.N.L. Oltenia
SA și S.N.L. Oltenia- Exploatarea Minieră de Cărbune Berbești, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia
nr. 178 din 10 noiembrie 2011 Curtea de apel Craiova, secția a lll-a civilă, au
fost admise apelurile formulate de pârâtele SC C.E.C. SA, S.N.L. Oltenia SA și S.N.L.
Oltenia- Exploatarea Minieră de Cărbune Berbești împotriva sentinței nr. 137 din
21 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția comercială, în Dosarul
nr. 7932/95/2009 în contradictoriu cu intimata pârâtă SC O.P.SA și intimații reclamanți.
A fost schimbată sentința apelată, fiind respinsă acțiunea formulată de reclamantul
S.M. și S.A., S.S. și S.S.I. (moștenitori ai reclamantului S.M.I. decedat).
A fost admisă
excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei Exploatarea Minieră de Cărbune
Berbești și, în consecință, a fost respinsă acțiunea față de aceasta, fiind menținute
dispozițiile sentinței în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale
pasive a intimatei pârâte O.P. Grup Zăcăminte Țicleni.
Prin aceeași decizie
au fost obligați intimații reclamați S.M. și S.A., S.S. și S.S.I. (moștenitori ai
reclamantului S.M.I. decedat) la plata sumei de 6.823,78 RON cheltuieli de judecată
reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, către apelantele pârâte
S.N.L. Oltenia SA și SC C.E.C. SA.
Împotriva acestei
decizii au declarat recurs reclamanții S.A., S.M., S.S. și S.S.I. precum și pârâta
Societatea Națională a Lignitului Oltenia SA Târgu Jiu.
Cu privire la
această din urmă recurentă, Înalta Curte de Casație și Justiție va reține că la
data de 10 iulie 2012, SC C.E.C. S.A a depus precizări, în prezentul dosar, pentru
a justifica noua identitate a societății.
În conformitate
cu prevederile H.G. nr. 1024/2011, privind unele masuri de reorganizare a producătorilor
de energie electrică de sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului
de Afaceri s-a stabilit, în baza prevederilor art. 2 alin. (1) din H.G., înființarea
Societății Comerciale C.E.C. SA prin fuziunea SC C.E.C. SA, SC C.E. Rovinari SA,
SC C.E. Turceni S.A. și a Societății Naționale a Lignitului Oltenia SA.
SC C.E.C. SA a
fost înregistrată la registrul comerțului la data de 31 mai 2012, iar unitatea nou
înființată a preluat calitatea de intimat-pârât în actualul dosar.
Pentru aceste
considerente, prin înscrisul din prezentul dosar, pârâta recurentă-intimată SC C.E.C.
SA a înțeles să renunțe la recursul declarat de societatea cu care a fuzionat, respectiv
Societatea Națională a Lignitului Oltenia SA Târgu Jiu.
Privitor la acest
din urmă recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 246 C. proc.
civ. va lua act de renunțarea la judecata recursului declarat de pârâta SC C.E.C.
SA împotriva deciziei nr. 178 din 10 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de apel
Craiova, secția a lll-a civilă.
Intimatele pârâte
au depus la dosar întâmpinări, solicitând respingerea recursului formulat de către
reclamanți ca nefondat.
Cât privește recursul
declarat de reclamanții S.A., S.M., S.S. și S.S.I., Înalta Curte de Casație și Justiție
va reține următoarele:
Recurenții-reclamanți
au formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 178, pronunțată de Curtea de Apel
Craiova, în ședința publică din 10 noiembrie 2011, în Dosarul nr. 7932/95/2009,
dar și împotriva încheierilor de ședință din data de 27 octombrie 2011, când nemaifiind
cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea a constatat cauza în stare de
judecată, acordând cuvântul asupra apelurilor, dar și împotriva încheierii de ședință
din 3 noiembrie 2011 când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat
pronunțarea la data de 10 noiembrie 2011.
Au mai fost atacate
cu recurs și încheierile de ședință din 4 noiembrie 2010, prin care s-a încuviințat
proba cu expertiza în specialitatea geologie, hidrogeologie și dinamica pământului;
expertiza în specialitatea evaluare terenuri și construcții civile; încheierea de
ședință din 2 decembrie 2012 prin care s-a respins cererea de recuzare, formulată
de reclamanții-intimați, împotriva specialiștilor Facultății de Geologie Geofizică
și Dinamica Pământului ai Universității București; a doua încheiere de ședință din
2 decembrie 2010, prin care s-a respins proba cu martori, solicitată de intimații-reclamanți,
pentru a face dovada că societățile apelante au construit locuințe noi pentru toate
persoanele strămutate; încheierea de ședință din 3 februarie 2011, prin care au
fost numiți specialiștii C.M., D.S., M.S. și M.S., din cadrul Facultății de Geologie
și Geofizică ai Universității București să efectueze expertiza în specialitatea
geologie hidrogeologie și dinamica pământului; încheierea de ședință din data de
17 martie 2011, prin care s-a respins cererea de recuzare, formulată de intimații-reclamanți
împotriva experților numiți dar și împotriva soluției pronunțată de instanță prin
care s-a respins cererea intimaților de numire, în echipa de experți, a unor specialiști
din cadrul Institutului de Cercetare Științifică, Inginerie Tehnologică și Proiectări
Mine pe Lignit Craiova; încheierea de ședință din 23 iunie 2011, prin care s-a respins
excepția intimaților reclamanți prin care invocau nulitatea raportului de expertiză,
întocmit de experții din cadrul Universității București pentru neconvocarea, la
expertiza efectivă, a expertului asistent (propus de intimații-reclamanți și încuviințat
de instanță) O.A., dar și pentru neconvocarea acestuia, de către aceeași echipă
de experți, pentru efectuarea unei lucrări la fața locului, la data de 13
aprilie 2011.
În esență, recurenții-reclamanți
au atacat cu recurs soluțiile prin care Curtea de Apel Craiova a respins, prin încheieri
de ședință, cererile de recuzare ale experților specialitatea geologie, hidrogeologie
și dinamica pământului din cadrul Universității București; soluția prin care s-a
respins cererea prin care intimații-reclamanți solicitau, pe lângă expertiză, proba
cu martori, cererea prin care solicitau ca pe lângă echipa de experți, încuviințați
de instanță, la expertiză să mai participe și specialiști din cadrul I.C.S.I.T.P.M.L
Craiova, sau au invocat nulitatea raportului de expertiză cu motivația ca experții
încuviințați în cauză nu au convocat expertul asistent nici la efectuarea expertizei
efective, nici cu ocazia efectuării unei lucrări la fața locului, la data de 13
aprilie 2011.
Criticile formulate
de către recurenții-intimați, împotriva încheierilor de ședință sunt nefondate pentru
motivele ce vor fi prezentate în continuare:
Prin încheierea
de ședință din data de 4 noiembrie 2010 (dosar Curtea de Apel Craiova) instanța
a pus în discuție, încuviințarea probei cu expertiza în specialitatea geologie,
hidrogeologie și dinamica pământului. Proba, în conformitate cu prevederile
art. 201 alin. (2) C. proc. civ., a fost solicitată de SC C.E.C. SA chiar prin motivele
de apel (dosar Curtea de Apel Craiova) dar și de către Societatea Națională a Lignitului
Oltenia SA.
Curtea de Apel
Craiova a considerat proba cu expertiza specialitatea geologie, hidrogeologie și
dinamica pământului concludentă, utilă și pertinentă cauzei. A fost încuviințată,
prin aceeași încheiere de ședință și expertiza specialitatea evaluare terenuri și
construcții civile.
Recurenții-reclamanți
au formulat cerere de recuzare a experților nominalizați. în conformitate cu prevederile
art. 204 alin. (1) C. proc. civ. „experții se pot recuza pentru aceleași motive
ca și judecătorii. (2) Recuzarea trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la
numirea expertului (3) Recuzările se judecă în ședința publică, cu citarea părților
și a expertului".
Prin încheierea
de ședință din 2 decembrie 2010 (dosar Curtea de Apel Craiova) instanța de apel,
având în vedere că la termenul din 4 noiembrie 2011 părțile au convenit asupra desemnării
de specialiști din cadrul Universității București, a considerat că cererea de recuzare
a experților, nu a fost formulată în termenul procedural, urmând a fi respinsă.
A fost respectată procedura și sub aspectul soluționării cererii de recuzare, în
ședința publică, cu citarea părților și a expertului.
Prin a doua încheiere
de ședință din 2 decembrie 2010 a fost respinsă cererea de recuzare formulată de
intimații-reclamanți, motivată pe incompatibilitatea experților specialitatea geologie
hidrogeologie și dinamica pământului, care au considerat că aceiași experți și-au
spus părerea cu privire la alunecările de teren în Dosarul nr. 2081/267/2009, dosar
soluționat de Judecătoria Novaci. Din probele existente la dosar, s-a putut concluziona
că expertiza din Dosarul nr. 2081/267/2009, s-a efectuat într-o altă zonă, iar cauzele
producerii alunecărilor de teren sunt diferite, criticile recurenților fiind, în
aceste condiții, sunt neîntemeiate.
Prin a doua încheiere
de ședință din 2 decembrie 2010 a fost respinsă și cererea intimaților-reclamanți
prin care solicitau proba cu martori pentru a face dovada că societățile, implicate
în litigiu, au construit locuințe noi pentru toate persoanele strămutate.
Curtea de Apel
Craiova a respins în mod corect cererea intimaților, privind proba cu martori, pentru
a da prioritate înscrisurilor deoarece și SC C.E.C. SA și Societatea Naționala a
Lignitului Oltenia SA au susținut, în mod constant, că situația în care s-au aflat
gospodăriile intimaților-reclamanți a fost o consecință directă a unor fenomene
geologice naturale, cunoscute deopotrivă specialiștilor și autorităților ca preexistente
litigiului, complexe și de lungă durată, așadar fenomene aflate sub monitorizare
încă din anii anteriori. S-au făcut trimiteri la prevederile Legii nr. 575/2001,
privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național, secțiunea a V-a
zone de risc natural, dar și la prevederile Legii nr. 481/2004, privind protecția
civilă. Au fost avute în vedere și prevederile O.U.G. nr. 68/2006, privind măsuri
pentru dezvoltarea activității în domeniul construcțiilor de locuințe prin programe
la nivel național. Se află depusă la dosar, încă din timpul soluționării fondului,
hotărârea Consiliului Local, oraș Tg. Cărbunești, din 31 octombrie 2006, privind
atribuirea de teren în folosința gratuită, pe durata existenței construcțiilor,
familiilor nominalizate și evidențiate de către primăriile comunei B. și R.A. pentru
cele 58 locuințe realizate prin A.N.L. București. Rezultă, din susținerile societăților
implicate, că au fost construite locuințe noi pentru toate persoanele strămutate,
așa încât Curtea de Apel Craiova a apreciat în mod corect că proba cu martori este
inutilă în cauză.
Prin încheierea
de ședință din 17 martie 2011, (dosar Curtea de Apel Craiova) a fost respinsă cererea
prin care intimații-reclamanți solicitau numirea unor experți din cadrul I.C.S.I.T.P.M.L.
Craiova.
Motivația instanței
este legală. Intimații-reclamanți au avut posibilitatea să desemneze experți asistenți,
atât în baza prevederilor art. 201 alin. (5) C. proc. civ. cât și în baza prevederilor
art. 18 din O.G. nr. 2/2000, privind organizarea activității de expertiză judiciară
și extrajudiciară, bineînțeles pe cheltuiala lor.
Intimații-reclamanți
au formulat recurs și împotriva încheierii de ședință din 23 iunie 2011, prin care
a fost respinsă excepția nulității raportului de expertiză, întocmit în cauză, motivat
de faptul că experții desemnați de instanță nu au convocat expertul asistent, O.A.,
la expertiza din 7 aprilie 2011, dar nici pentru efectuarea unei lucrări la fața
locului, la data de 13 aprilie 2011.
Critica este nefondată
întrucât nici C. proc. civ. și nici O.G. nr. 2/2000, invocate mai sus, nu stabilesc
obligația expertului desemnat să convoace, la efectuarea expertizei, expertul asistent.
În conformitate
cu prevederile art. 208 alin. (1) C. proc. civ., „dacă pentru expertiză este nevoie
de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților
prin carte poștală recomandată, cu dovada de primire", iar la dosarul Curtea
de Apel Craiova au fost depuse, de către echipa de experți, confirmările de primire,
cu care se face dovada citării părților implicate în cauză, pentru data de 7
aprilie 2011, când a fost efectuată deplasarea la fața locului, în vederea expertizei.
Mai mult decât atât, la dosarul curtea de apel se află procesul-verbal încheiat
la data de 7 aprilie 2011, încheiat cu ocazia efectuării expertizei, semnat de avocat
M.I., care a reprezentat intimații-reclamanți atât în instanță cât și la efectuarea
expertizei. Dacă avocatul găsea necesară și utilă prezența expertului asistent la
efectuarea expertizei din 7 aprilie 2011, expertul asistent s-ar fi prezentat la
locul expertizei spre a-și susține opiniile.
Lipsa expertului
asistent, la efectuarea expertizei, nu constituie culpa experților desemnați, care,
procedural, au convocat partea care la rândul ei trebuia să-și anunțe și să-și aducă,
la locul expertizei, expertul asistent. Referitor la deplasarea experților, în teren,
la data de 13 aprilie 2011, ea a fost o deplasare pentru a culege date pur științifice,
nefiind necesară prezența altor părți implicate în cauză. La data de 13 aprilie
2011 s-a deplasat, în teren, numai echipa de experți (și nici aceasta în componența
în care s-a deplasat în data de 7 aprilie 2011). Reprezentanții anumitor discipline,
din cele încuviințate de instanță, au putut să-și culeagă materialul necesar expertizei,
doar din deplasarea din 7 aprilie 2011.
Pentru aceste
motive sunt nefondate criticile formulate împotriva încheierii de ședință din 23
iunie 2011.
Din recursurile
formulate, de către intimații-reclamanți împotriva încheierilor de ședință prezentate
mai sus, rezultă că s-a urmărit ca expertiza efectuată la fond să fie omologată
și în apel sau, dacă se va dispune o expertiză contrarie să fie numit un expert
din zonă, care, dacă este posibil, să fie înscris pe tabelul nominal existent la
Biroul Local pentru Expertiza Judiciară Tehnică și Contabilă din cadrul Tribunalului
Gorj. Curtea de Apel Craiova a constatat însă că unitățile implicate în cauză au
insistat, în mod constant, ca instanțele să solicite, în vederea elucidării cauzei,
punctul de vedere al mai multor specialiști din domeniile supuse atenției. Curtea
de Apel Craiova a avut în vedere și susținerile S.N.L. Oltenia SA din care rezultă
că opinia experților zonali este influențată de subiectivism, aceștia fiind foști
angajați ai acestei unități, afectați de procesul de restructurare. Fără îndoială
că o echipă de specialiști din cadrul Universității București Facultatea de Geologie
și Geofizică au întocmit un raport de expertiză multidisciplinar dispunând de cadre
specializate în domeniile solicitate de părți și încuviințate de instanță respectiv:
geologie, hidrogeologie și dinamica pământului. Rezultatele expertizei au fost determinate
prin folosirea unor programe specializate (GEOSLOPE, licența Facultatea de Geologie
și Geofizică) care a analizat stabilitatea terenului, luând în considerație atât
situația inițială, anterioară alunecărilor de teren, care au afectat proprietățile
intimaților reclamanți, în care terenul era nederanjat, cât și situația în care
terenul este saturat de apa din precipitații, iar nivelul apei subterane a crescut,
la cota la care se afla și în prezent. Lucrarea a avut la bază mai multe studii
anterioare, întocmite de cercetători în domeniile avizate, toate acestea însă pornind
de la documentația pusă la dispoziție de proiectantul de profil; Institutul de Cercetare
Științifică, Inginerie Tehnologică și Proiectare Mine pe Lignit SA Craiova. Au fost
valorificate informațiile oferite de studiul „Cercetări geologice, hidrogeologice
și geotehnice în zona Subcarpaților Olteniei, Munteniei și de Curbură, pentru determinarea
factorilor de dinamică externă care generează degradări, eroziuni și solifluxiuni
ale versanților, întocmit de SC P.P., Vol. II". A fost avută în vedere opinia
prezentată în lucrarea Prospecțiuni geomorfologice și geologice asupra alunecărilor
de teren și eroziunilor în zonele degradate situate în raza de activitate a S.P.
Ticleni, responsabil de temă conf. dr. ing. O.G., conform căreia „terenul inițial
ocupat de halda exterioară a Văii Șoimului era instabil, fiind constituit din depozite
aparținând unor alunecări de teren, relativ stabile sau relativ instabile, sau chiar
unor alunecări active".
S-a concluzionat
de către experți că „halda de steril Valea Șoimului nu a produs modificări geomorfologice
și de sarcină geologică asupra terenului inițial, în măsură să inducă fenomene de
instabilitate în zona satului Poiana, respectiv în zona proprietăților Safaliu,
separate de aria de depunere a haldei de o vale (Valea lui Ciuca) și o colină (Dealul
dintre Văi) unitate morfologică neafectată de fenomenele de alunecare".
S-a concluzionat
totodată că „declanșarea alunecărilor de teren nu poate fi explicată decât prin
factori naturali" (răspuns obiectiv nr. 11; propus de intimații-reclamanți).
S-a constatat că „modificările generate de schimbările condițiilor geomorfologice
nu au constituit factori determinanți în producerea instabilității terenului în
zona satului Poiana și a proprietăților Safaliu" (răspuns la obiectivul
nr. 6; propus de reclamanți).
Experții și-au
menținut opinia și prin răspunsul la obiecțiuni, precizând „nu am găsit nici o confirmare
prin dovezi concrete, analitice, cantitative ale contribuției haldei de steril la
fenomenele de instabilitate din zona în speță, simpla afirmație că halda este responsabilă
de aceste fenomene nu poate fi cuantificată și deci nu este relevantă" (răspuns
obiecțiuni la obiectivul nr. 10).
Este esențial,
în reținerea stării de fapt prezentată de experți, conținutul răspunsului la obiectivul
expertizei nr. 1, propus de intimații-reclamanți. Scopul indicării unui asemenea
obiectiv a fost ca experții, pe bază de hărți aerofotograme (zboruri efectuate anterior
lucrărilor miniere) să se precizeze cum era cadrul geomorfologic și hidrogeologie
natural preexistent pe terenurile ocupate de către halda de steril a carierei Bustuchin,
situate în Valea Șoimului.
Ca răspuns la
acest obiectiv, în raportul de expertiză, se precizează: „Din documentațiile disponibile:
harta topografică din anul 1980 (Anexa nr. I) și Planul de situație Bustuchin realizat
după aerofotograma din anul 1990 (Anexa nr. 2) se poate remarca un relief de coline
cu orientare N-S sau NNV-SSE, delimitate de o rețea hidrografică densă, având văi
cu apă permanentă sau temporară, dar cu energie erozională semnificativă, mai ales
în perioadele cu intensitate mare a precipitațiilor, când se pot forma torenți".
Coroborând această
informație cu informația oferită de Certificatul de Forța Majoră din 14 iulie 2006,
emis de Camera de Comerț și Industrie a Județului Gorj, în baza dispozițiilor Decretului-lege
nr. 139/1990, și dispozițiilor C. civ., la cererea formulată de SC C.E.C. SA, conform
căreia, volumul imens de precipitații din zonă a făcut ca debitele să atingă valori,
în perioada 2005-2006, că pentru gradul de asigurare de 100 de ani, devine explicabilă
instabilitatea terenurilor în zonă. Copie certificat forța majoră. Curtea de Apel
Craiova a reținut, din raportul de expertiză, prin considerentele deciziei nr.
178 din 10 noiembrie 2011, că satul P.S., din comuna Bustuchin, este amplasat într-o
regiune colinară, ce este traversată de râul Amaradia și afluenții acestuia, ce
au determinat formarea de văi cu apă permanentă sau temporară dar cu energie erozională
semnificativă. Mai precis, satul Poiana Seciuri, este situat pe o colină pe direcția
Nord-Sud, iar halda exterioară de steril, a Carierei Bustuchin, este amplasată în
Valea Șoimului, cu afluenții săi, ce străbat Valea Ponor și Valea Florilor. Satul
Poiana Seciuri în care locuiesc intimații-reclamanți S.M. și S.I. este separată
de haldă prin două forme morfologice distincte, două văi Valea lui Ciuca și Valea
Ponor, între acestea
aflându-se o altă colină, orientată pe aceeași direcție, numită culmea Dealul între
Văi.
Cele două formațiuni
geologice și colina dintre acestea, care separă satul Poiana Seciuri de halda de
steril, nu au fost afectate de alunecările de teren.
A mai reținut
instanța de apel că deși halda de steril are uneori un aspect neomogen, aceasta
este în cea mai mare măsură stabilă și acoperită cu vegetație, iar nivelul de eroziune
nu s-a ridicat, în timp, ceea ce a făcut ca efectele acestui fenomen, între versanti,
să nu mai fie active. Au concluzionat specialiștii și a reținut instanța de apel
că depozitele de haldă, au condus la creșterea sarcinii geologice și mărirea presiunii
la baza versanților Văii Șoimului, care nu numai că nu i-a afectat gradul de stabilitate,
ci, dimpotrivă, l-au îmbunătățit, prin compresiune suplimentară la baza versanților,
aceasta reprezentând una din metodele geologice inginerești importante, utilizate
în practica, de stabilizare a taluzurilor și versanților.
Au mai precizat
specialiștii și a reținut instanța de apel că factorii principali, care au condus
la instabilitatea terenului și la alunecările de teren în cornuna B., zona vetrei
satului P.S., unde se află imobilele intimaților-reclamanți, s-ar putea grupa după
cum urmează:
- factori geologici,
întrucât depozitele sedimentare din zona Bustuchin, pe care este amplasat satul
Poiana Seciuri, sunt alcătuite, alternativ, din argile, prafuri și nisipuri, care
au grade diferite de transformare, de modificare a proprietăților fizico-mecanice
și de rezistență mecanică.
- factori structurali,
deoarece versantul pe care este situată vatra satului este înclinat, constituind
factori favorizanți, atât pentru alunecările paralele cât și pentru drenarea apelor
subterane pe înclinarea straturilor.
- factori geomorfologici
constând în distribuția văilor torențiale pe versanti, fapt ce multiplică fenomenul
de scurgere al apelor, în timpul ploilor torențiale și fragmentarea erozivă a versanților
colinari pe care este așezat satul Poiana Seciuri.
- factori meteorologici
și hidrologici întrucât precipitațiile au avut un rol important în creșterea nivelului
și gradului de saturare a versanților, conducând la intensificarea eroziunii și
la dezagregarea fizică a acestora.
Concluziile specialiștilor
au consemnat că alunecările de teren, care au afectat proprietățile intimaților-reclamanți,
situate între satul P.S. și V.C., au fost provocate de factori naturali; de alimentarea
cu apă din precipitații și nu sunt consecința depunerilor de steril, rezultat din
efectuarea activităților miniere, și nici a neefectuării lucrărilor de gospodărire
a apelor din interiorul haldei Valea Șoimului și de conservare a acestora, precum
și a exploatărilor miniere abandonate, de către apelanta pârâtă S.N.L. Oltenia SA.
Din datele furnizate
de Agenția Națională de Meteorologie, zona Bustuchin este o zonă cu precipitații
medii anuale semnificative, peste 800 mm (l/mp).
Concluziile specialiștilor
din cadrul Facultății de Geologie și Geofizică a Universității din București se
coroborează și sunt confirmate și de faptul că prin Legea nr. 575/2001, privind
aprobarea planului de amenajare a teritoriului național, secția a V-a, zone de risc
natural, comuna B., din județul Gorj, este menționată în anexa nr. 8 (Copie xerox
act normativ, dosar fond).
Curtea de Apel
Craiova a reținut ca nefiind dovedită săvârșirea de către apelantele pârâte a vreunei
fapte ilicite, care să fi produs vătămarea drepturilor de proprietate ale intimaților-reclamanți
S.M. și S.I.
Recurenții-reclamanții
și-au motivat în drept cererea pe prevederile art. 998-1000, art. 1073 și urm.
C. civ.
În conformitate
cu dispozițiile art. 998 C. civ., orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu,
obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar potrivit
art. 999 C. civ., omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin
fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa (C.
civ. 998). Din interpretarea prevederilor legale invocate, rezultă că pentru angajarea
răspunderii civile delictuale se cer întrunite, cumulativ, următoarele condiții:
existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de
cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a
cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența celui care a
acționat.
Prin decizia criticată,
de către recurenții-reclamanți, Curtea de Apel Craiova a constatat că aceste condiții
nu sunt îndeplinite, în consecință decizia pronunțată fiind la adăpost de criticile
formulate de către recurenții-reclamanți.
Pentru toate considerentele
mai sus reținute, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat
de reclamanții S.A., S.M., S.S. și S.S.I. împotriva deciziei nr. 178 din 10 noiembrie
2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a lll-a civilă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de reclamanții S.A., S.M., S.S. și S.S.I. împotriva deciziei nr. 178 din
10 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a lll-a civilă, ca
nefondat.
la act de renunțare
la judecata recursului declarat de pârâta SC C.E.C. SA împotriva deciziei nr. 178
din 10 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a lll-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în/ședință
publică, astăzi, 27 martie 2013.