ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2587/2021

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin adresa nr. x/30.08.2016, OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ a înaintat instanței opoziția formulată de A. S.R.L. împotriva hotărârii 4/5-07-2016 privind cesiunea de părți sociale pentru B. S.R.L..

Opoziția a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, sub număr de dosar x/2016

Prin opoziția formulată la Hotărârea nr. 4 din 5.07.2016 a asociaților B. S.R.L., reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanței de judecată să dispună: repararea prejudiciului cauzat prin obligarea la plata sumei în cuantum de 127.305,55 RON, constând în contravaloare creanță certă, lichidă, exigibilă, pusă în executare silită, la această sumă se adaugă cheltuielile de executare silită, daunele moratorii și accesorii legale pe care le va cuantifica până la primul termen de judecată, în sarcina societății B. și C., reprezentant legal (asociat și administrator) al societății D. S.R.L., asociat al societății B.; anularea Hotărârii 4/2016 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a nr. 2788/1-08-2016; atragerea răspunderii civile a pârâtei C., în calitate de reprezentant legal (asociat și administrator) al societății D. S.R.L. și asociat al societății B., cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 57, 61, 62, 202 alin. (2)

3

din Legea nr. 31/1990 a societăților, art. 1443-1460 C. civ., C. proc. civ., alte dispoziții aplicabile.

Reclamanta A. S.R.L. a formulat precizări privind pretențiile solicitate, arătând că valoarea totală a obiectului cererii este în cuantum de 279.612,43 RON, inclusiv TVA și este formată din următoarele sume: 122.215,41 RON, reprezentând valoarea totală a facturilor emise și neîncasate la termenul scadent de la debitoarea societatea D. S.R.L., 119.649,51 RON, penalitate contractuală aferentă debitului principal, 1.811,03 RON, valoarea indicelui de inflație aferent debitului principal, 1.697,25 RON, valoarea indicelui de inflație aferent penalităților contractuale, 22.489,69 RON, valoarea dobânzii penalizatoare aferente debitului principal, 11.749,54 RON, valoarea dobânzii penalizatoare aferente penalităților contractuale, indicele de inflație, dobânzi.

La 12 ianuarie 2017, reclamanta A. S.R.L. a completat și a precizat cererea de chemare în judecată, solicitând completarea cadrului procesual, cu citarea în prezenta cauză a pârâților societatea D. S.R.L., în calitate de asociat cedent, E. în calitate de asociat cesionar și administrator numit, societatea F. S.R.L. în calitate de nou asociat.

Prin sentința civilă nr. 922/C/25.10.2018 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr. x/2016, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea pronunțată la data de 04.04.2019, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamanta A. S.R.L. București, în contradictoriu cu pârâții B. S.R.L. Piatra Neamț, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț, C., E., F. S.R.L. și D. S.R.L. prin lichidator judiciar C.I.I. G., acțiunea având ca obiect opoziția precizată de reclamantă privind obligarea pârâtelor B. S.R.L. și C. la plata sumei de 279.612,43 RON, inclusiv T.V.A. și anularea hotărârii nr. 4/5.07.2016 a asociaților societății B. S.R.L., publicată în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, nr. 2788/1.08.2016.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. S.R.L. București a declarat apel.

Prin decizia nr. 454/2019 din 13 decembrie 2019, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul reclamantei împotriva acestei sentințe, cu consecința schimbării acesteia în tot, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 4.04.2019.

A admis opoziția, astfel cum a fost precizată, și a obligat pârâtele H. S.R.L. și C. să plătească reclamantei suma de 279.612,43 RON, inclusiv T.V.A., reprezentând prejudiciu.

A anulat Hotărârea A.G.A. a H. S.R.L. cu nr. 4/5.07.2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, nr. 2788/01.08.2016.

A obligat pârâtele B. S.R.L. și C. să plătească apelantei-reclamante suma de 9752 RON, reprezentând cheltuieli de judecată fond și apel.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., C. și E. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 454/2019 din 13 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

După expunerea parcursului procesual al cauzei, recurenții-pârâți au susținut că, în mod nelegal, instanța de fond a reținut aplicabilitatea art. 431 alin. (2) C. proc. civ. referitor la puterea de lucru judecat, întrucât în speță nu operează prezumția de lucru judecat.

Recurenții au subliniat că în considerentele deciziei recurate s-a reținut că litigiul anterior care generează puterea de lucru judecat este cel din dosarul nr. x/2016, litigiu soluționat prin sentința civilă nr. 566/C/21.05.2018 în sensul admiterii acțiunii formulate de S.C. A. S.R.L.. Totodată, instanța de apel a statuat că, din moment ce chestiunea litigioasă referitoare la îndeplinirea condițiilor pentru atragerea răspunderii civile pentru prejudiciul cauzat S.C. A. S.R.L. a fost tranșată prin sentința civilă nr. 566/C/21.05.2018, aceasta nu poate fi pusă în discuție în prezenta cauză.

Recurenții au mai susținut că, deși instanța de apel a apreciat existența unei chestiuni juridice litigioase care generează puterea de lucru judecat, în realitate, fiecare cauză trebuie să fie apreciată independent, fără legătură una cu cealaltă.

Au arătat că, deși exista până la un punct o similitudine de situație între dosarul nr. x/2016 și dosarul pendinte, chestiunile litigoase sunt distincte în sensul că în fiecare dintre aceste dosare trebuie să fie analizate condițiile pentru admiterea sau respingerea opoziției și cele privitoare la existența unei răspunderi civile pentru un presupus prejudiciu ce ar fi fost cauzat reclamantei S.C. A. S.R.L., îndeplinirea condițiilor răspunderii civile fiind necesar să fie analizată în fiecare dintre aceste cauze în mod independent.

Faptul că în dosarul nr. x/2016 instanța a considerat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile și a admis acțiunea formulată nu înseamnă că în prezentul dosar instanța este obligată să accepte fără nicio alta verificare sau posibilitate de apreciere, îndeplinirea condițiilor răspunderii civile și, astfel, să admită acțiunea formulată și în această cauză.

Recurenții au menționat că hotărârile prin care s-a realizat cesiunea de creanță aparțin unor societăți diferite, respectiv S.C. I. S.R.L. în dosarul nr. x/2016 și B. S.R.L. în dosarul nr. x/2016, astfel că nu se poate aprecia că ar exista o chestiune de drept sau un raport juridic deja soluționat anterior.

Dacă în dosarul nr. x/2016 s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii civile, acest fapt nu înseamnă că în dosarul pendinte instanța este obligată să accepte ca o chestiune juridică deja soluționată faptul că ar fi îndeplinite condițiile atragerii răspunderii civile.

Cele două dosare sunt independente ca situații juridice și în mod greșit instanța de apel a apreciat că ar exista o legătură în sensul puterii de lucru judecat.

Așa fiind, în condițiile în care nu există o putere de lucru judecat în prezenta cauză, în opinia recurenților, instanța de apel trebuia să se raporteze și să analizeze strict motivele de apel invocate inițial de S.C. A. S.R.L. cu privire la fondul cauzei.

Aceste motive de apel, au susținut recurenții, astfel cum s-a arătat prin concluziile formulate, sunt neîntemeiate pentru că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile - fapta ilicită, prejudiciu și legătură de cauzalitate. După cum a reținut și instanța de fond, nu există nicio legătură între suma invocată ca prejudiciu de reclamantă și hotărârea de cesiune a părților sociale, reclamanta nu a dovedit că prin această cesiune a fost prejudiciată.

Cesiunea părților sociale la valoarea nominală pentru societățile care înregistrează datorii nu este interzisă de lege, nu ne aflăm în prezența unei fraudări a Legii nr. 31/1990 și nu există legătură de cauzalitate între cesiunea realizată și prejudiciul invocat, astfel cum a fost precizat la instanța de fond.

Pe de altă parte, au susținut recurenții, cum în mod corect a arătat și instanța de fond, dacă s-ar admite că cesionarea părților sociale la valoarea nominală constituie o fraudă la lege, consecința ar fi cea a repunerii în situația anterioară, respectiv a revenirii în patrimoniul debitoarei a părților sociale cedate, ceea ce nu ar schimba starea juridică a societății astfel cum a fost reținută de judecătorul sindic în dosarul de insolvență nr. 1840/103/2016 al Tribunalului Neamț.

La data cesiunii părților sociale, S.C. D. S.R.L. se afla în stare de încetare de plăți, stare de insolvență care era vădită și incontestabilă, cuantumul datoriilor acumulate fiind de aproximativ 4.199.201 RON și 23.923 euro, astfel că societatea era obligată să solicite tribunalului deschiderea procedurii. Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de fond faptul că nu cesiunea părților sociale deținute la S.C. H. S.R.L. a fost determinantă în crearea stării de insolvabilitate.

Față de aceste motive, recurenții au solicitat a se constata că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a domnului avocat J., solicitând anularea cererii de recurs prin aplicarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) C. proc. civ., întrucât mandatul prezentat instanței nu îndeplinește condițiile legale pentru a acționa în numele și pentru recurenții-pârâți.

De asemenea, intimata-reclamantă a invocat excepția netimbrării recursului, solicitând anularea acestuia, în raport cu art. 197 teza II C. proc. civ., pentru nerespectarea obligației de plată a taxei judiciare de timbru.

A mai invocat și excepția tardivității recursului, solicitând instanței să verifice respectarea termenului procedural în care a fost declarată calea de atac și pentru nerespectarea acestuia să constate nul recursul, având în vedere art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, intimata-reclamantă, arătând că acțiunea promovată are ca obiect opoziția formulată la hotărârea nr. 4 din data de 5.07.2016 a asociaților societății B. S.R.L., a invocat excepția inadmisibilității recursului în raport cu art. 62 alin. (3) și art. 483 alin. (2) teza ultimă C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin acesta constatându-se că recurenții nu și-au îndeplinit obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 3200 RON.

În opinia raportorului, sub rezerva timbrării cererii de recurs, soluția preconizată a fost aceea de inadmisibilitate a recursului, acesta fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive, care nu se înscrie în ipoteza reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

În ipoteza în care se va trece peste excepția netimbrării cererii de recurs, s-a apreciat că examinarea excepției inadmisibilității este prioritară excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a domnului avocat J. și excepției tardivității recursului, invocate de intimata-reclamantă prin întâmpinare, având în vedere prioritatea analizării acesteia în respectarea principiului legalității căilor de atac.

Prin încheierea din 9 iunie 2021, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere la raportul întocmit în termen de 10 zile de la comunicare.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză.

La termenul din 24 noiembrie 2021, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții.

Recursul declarat de recurenții-pârâți C. și E. împotriva deciziei nr. 454/2019 din 13 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal va fi anulat ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.:

"La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanța, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Se constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, iar recurenții, în mod nejustificat, nu s-au conformat obligației ce le revenea, deși li s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 3200 RON, stabilită în sarcina acestora.

Totodată, prin încheierea din 7 octombrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de petenții C. și E., iar prin încheierea din 15 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.1, a fost respinsă cererea formulată de petenții C. și E. privind reexaminarea încheierii din 7 octombrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

De altfel, prin comunicarea raportului întocmit în cauză, recurenții au fost înștiințați încă o dată asupra obligativității timbrării cererii.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării.

Este de amintit că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal sesizată.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de lege.

Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a da eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și să anuleze, ca netimbrată, cererea de recurs formulată de recurenții-pârâți C. și E. împotriva deciziei nr. 454/2019 din 13 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Constatând culpa procesuală a recurenților în promovarea recursului de față și în raport de solicitarea intimatei A. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării recurenților- pârâți C. și E. la plata sumei de 6435,74 RON cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă A. S.R.L., conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrată cererea de recurs formulată de recurenții-pârâți C. și E. împotriva deciziei nr. 454/2019 din 13 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă pe recurenții-pârâți C. și E. la plata sumei de 6435,74 RON cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă A. S.R.L..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2021.