ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 454/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 454/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/2017, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâtele C. S.A. și C. S.A. Sucursala Gorj, solicitând instanței de judecată ca prin sentința pe care o va pronunța în cauză să constate nulitatea absolută a clauzelor contractuale inserate în convenția de credit de consum nr. x/2007, așa cum a fost modificată prin act adițional, la art. 5 privind efectuarea plăților în moneda creditului și suportarea de către consumator a diferențelor de curs valutar ca fiind abuzive, înghețarea cursului de schimb valutar CHF-Leu pentru efectuarea plăților în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elvețian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului, obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate în plus față de cursul de la data încheierii contractului de credit până la data rămânerii definitive a hotărârii, sume actualizate la zi la data plății acestora de către reclamanți, la data restituirii de către bancă, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1664 din 13 martie 2018 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2017 s-a respins cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. și C. S.A. - Sucursala Gorj, având ca obiect anulare clauze contractuale.
Împotriva acestei sentințe au decalat apel reclamanții A. și B. prin care au solicitat în temeiul dispozițiilor art. 480, alin. (2) C. proc. civ., admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și: constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale inserate în convenția de credit de consum nr. x din 20 iunie 2007, așa cum a fost modificată prin act adițional, la art. 5 privind efectuarea plăților în moneda creditului și suportarea de către consumator a diferențelor de curs valutar ca fiind abuzive; înghețarea cursului de schimb valutar CHF-leu pentru efectuarea plăților în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elvețian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului; obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în plus față de cursul de la data încheierii contractului, de credit, de la data încheierii contractului de credit până la data rămânerii definitive a hotărârii, sume actualizate la zi de la data plății acestora de către reclamant la data restituirii de către bancă.
În subsidiar în temeiul dispozițiilor art. 480, alin. (3) Noul C. proc. civ., au solicitat admiterea apelului anularea hotărârii atacate, în condițiile în care se va aprecia că motivarea sumară a sentinței și nereținerea tuturor criticilor formulate, constituie o motivare care împiedică realizarea controlului judiciar.
Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 490 din 30 octombrie 2018, a admis apelul declarat de apelanții reclamanți A. și B., împotriva sentinței civile nr. 1664 din 13 martie 2018 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatele pârâte S.C. C. S.A. și C. S.A. - Sucursala Gorj.
A schimbat sentința în sensul că a admis acțiunea.
A constatat nulitatea absolută parțială a clauzei de la art. 5.1 din contract prin care riscul valutar este lăsat în sarcina excluzivă a consumatorului, cu consecința recalculării și plății ratelor creditului pe toată durata de derulare în moneda creditului la cursul de schimb valutar la data încheierii contractului.
A dispus restituirea sumelor încasate ca diferențe de curs valutar actualizate cu indicele de inflație de la data încasării la data restituirii.
A luat act că se solicită pe cale separată cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă S.C. C. S.A.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:
Decizia supusă recursului a fost pronunțată de către tribunal, într-un litigiu prin care s-a soluționat o cerere care a declanșat procedura judiciară în fața judecătoriei.
Cu întâietate, sub aspectul excepției de necompetență materială, Înalta Curte de Casație și Justiție reține incidența prevederilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. din care reiese că instanța supremă judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."
Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.
A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.
Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.
Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.
Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:
"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."
De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Craiova, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.A. împotriva deciziei nr. 490 din 30 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.
Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Craiova.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2019.