ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1503/2021

Ședința publică din data de 15 iunie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 26 august 2016 reclamanta A. S.R.L. a formulat opoziție împotriva hotărârii A.G.A. nr. 05 din 05 iulie 2016 a societății B. S.R.L., prin care s-a aprobat cesionarea părților sociale deținute de asociatul societății, înregistrată la O.R.C.T. Neamț sub nr. x și ulterior la Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016. Prin cererea de opoziție astfel cum a fost formulată și precizată, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtelor B. S.R.L. și C. la plata sumei de 279.612,43 RON și anularea hotărârii nr. 5 din 5 iulie 2016 a asociaților societății B. S.R.L., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 2763 din 28 iulie 2016, partea a IV-a.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 57, 61, 62, 202 alin. (2

3

) din Legea societăților nr. 31 din 1990, art. 1443-1460 din C. civ., C. proc. civ. precum și alte dispoziții aplicabile.

Prin sentința civilă nr. 921/C din 25 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea pronunțată la data de 04 aprilie 2019, a fost respinsă, ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții B. S.R.L., Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț, C., D., E. S.R.L. și B. S.R.L. prin lichidator judiciar C.I.I. F..

Prin decizia nr. 453/2019 din 13 decembrie 2019, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul reclamantei A. S.R.L. împotriva sentinței civile atacate, cu consecința schimbării în totalitate, a admis opoziția, astfel cum a fost formulată și precizată, și a obligat pârâtele B. S.R.L. și C. să plătească reclamantei suma de 279.612,43 RON, cu titlu de prejudiciu.

De asemenea, instanța de control judiciar a anulat Hotărârea A.G.A. nr. 5 din 05 iulie 2016 a societății B. S.R.L și a obligat pârâtele B. S.R.L. și C. să plătească apelantei-reclamante suma de 9.752 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate la fond și apel.

La 2 martie 2020, recurenții-pârâți C. și D. au formulat recurs împotriva deciziei nr. 453/2019 din 13 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea acestuia, casarea în tot a deciziei civile atacate și respingerea apelului promovat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 921/C din 25 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,.

La 26 octombrie 2020, intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant a avocatului recurenților, netimbrării recursului, tardivității declarării acestuia și inadmisibilității iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Cauza a fost înregistrată la 20 iulie 2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă, sub același număr.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. iar, prin încheierea din 30 martie 2021, a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, intimata reclamantă depunând punct de vedere.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 15 iunie 2021.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, a cărei soluționare face de prisos examinarea altor cereri sau excepții invocate de intimata-reclamantă, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele următoare:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că excepția inadmisibilității căii de atac este prioritară față de celelalte cereri si excepții invocate de intimata-reclamantă întrucât, pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii, instanța este obligată a examina calea de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Cauza are ca obiect recursul împotriva deciziei civile nr. 453/2019 din 13 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admis apelul reclamantei, cu consecința schimbării în totalitate a sentinței atacate, iar pe fond a fost admisă opoziția împotriva hotărârii A.G.A. nr. 05 din 05 iulie 2016 a societății B. S.R.L.

Potrivit dispozițiilor art. 62 alin. (3) din Legea societăților nr. 31 din 1990, hotărârea pronunțată asupra opoziției este supusă numai apelului.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., în forma prevăzută de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Hotărârea judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție statuând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Prin urmare, din analiza dispozițiilor legale anterior evocate și în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, decizia recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunțarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.. Pe cale de consecință, aceasta nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs și se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., fiind incident principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenții-pârâți C. și D. împotriva deciziei nr. 453/2019 din 13 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

În ceea ce privește cererea formulată de intimata-reclamantă privind acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 4088,11 RON, reprezentând onorariu de avocat, dovedit cu factura fiscală nr. x din 29.10.2020 emisă de Cabinet Avocat G. și extrasul de cont din 29.03.2021 emis de H., Înalta Curte urmează să o admită în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere respingerea căii extraordinare de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâții C. și D. împotriva deciziei nr. 453/2019 din 13 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenții-pârâți C. și D. să plătească intimatei-reclamante S.C. A. S.R.L. suma de 4088,11 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2021.