Decizia nr. 2173/2024 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs împotriva sentinței nr. 3/2022 a Tribunalului Neamț

Prin cererea înregistrată data de 09 iulie 2021 pe rolul Tribunalului Neamț – secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț și B. S.R.L., a solicitat anularea rezoluției nr. 6178 din 28.06.2021 și admiterea cererii formulate în temeiul art. 25 din Legea nr. 26/1990, respectiv radiere, rectificare și completare a mențiunilor făcute cu privire la cuantumul capitalului social al societății B. S.R.L., care în mod eronat a fost trecut ca fiind de 200 RON în loc de 3.320.000 RON, precum și referitor la cota de participare la capitalul social, menționată în mod eronat ca fiind de 20%, în realitate fiind de 41%, precum și obligarea Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț la înscrierea mențiunilor conform solicitării. Prin sentința nr. 3 din 05.01.2022, Tribunalul Neamț a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, în sensul că a admis plângerea formulată de A. împotriva rezoluției nr. 6178 din 28.06.2021 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț și a dispus anularea acesteia. De asemenea, a fost admisă cererea de îndreptare erorii materiale nr. x din 06.06.2021 potrivit Hotărârii Adunării Generale nr. 2 din 27.08.2014 și a actului constitutiv actualizat nr. 2 din 31.07.2014, în sensul îndreptării mențiunilor privind capitalul social în valoare de 3.320.000 RON și a structurii capitalului social: C. cu 169.320 părți sociale reprezentând 51% din capitalul social, A. cu 136.120 părți sociale reprezentând 41% din capitalul social, D. cu 16.600 părți sociale reprezentând 5% din capitalul social și E. cu 9.960 părți sociale reprezentând 3% din capitalul social. A fost respinsă cererea de radiere a mențiunii formulată de A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. ca rămasă fără obiect.

Împotriva acestei sentințe pârâta B. S.R.L. a declarat apel. Prin decizia nr. 165 din 10.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, a fost respins apelul ca nefondat.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț – secția a II – a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, reclamantul E. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul A., să se dispună anularea Hotărârii AGA nr. 2 din 27.08.2014, a contractului de cesiune nr. x din 27.08.2014 și Actului Constitutiv actualizat nr. 2 din 31.07.2014 al societății B. S.R.L., anularea sentinței civile nr. 3 din 05.01.2022 pronunțate în dosarul nr. x/2021, definitive prin decizia civilă nr. 165 din 10.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, să se dispună ca structura părților sociale ale societății menționate să revină la starea de dinaintea datei de 10.06.2022 și să se dispună condamnarea pârâtului pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals. La termenul din data de 24.05.2023 instanța a calificat cel de-al doilea capăt de cerere ca fiind revizuire, cererea fiind înregistrată sub nr. x/2023. Prin sentința nr. 990/C din 08.11.2023, Tribunalul Neamț a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul E. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentințe revizuentul E. a formulat cale de atac intitulată recurs. La termenul din 06 februarie 2024 instanța a calificat calea de atac formulată în cauză ca fiind apel. Prin decizia nr. 25/2024 din 6 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău –Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2023, a fost respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii revizuentul E. a declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. Cauza a fost înregistrată la 23 aprilie 2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, sub același număr, iar prin rezoluția din 11 septembrie 2024 s-a fixat termen pentru judecata recursului la 21 noiembrie 2024. Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția inadmisibilității prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Cauza are ca obiect recursul împotriva unei decizii pronunțate în apelul declarat împotriva unei hotărârii date în revizuire, într-un litigiu având ca obiect plângere împotriva rezoluției emise de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț și radiere mențiuni. Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită". Prin urmare, pentru a se stabili dacă decizia pronunțată în apelul împotriva hotărârii date în revizuire este susceptibilă a fi atacată cu recurs, urmează a se verifica calea de atac prevăzută de lege pentru decizia a cărei revizuire a fost solicitată. În cauză, se constată că litigiul are ca obiect plângere împotriva rezoluției emise de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț și radiere mențiuni, fiind incidente dispozițiile O.U.G. nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în Registrul Comerțului. Având în vedere data înregistrării plângerii, respectiv 9 iulie 2021, în cauză sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului, astfel cum rezultă din art. 131 alin. (1) din Legea nr. 265/2022, intrată în vigoare la 26 noiembrie 2022. Prin urmare, potrivit art. 6 alin. (3)-(7) din O.U.G. nr. 116/2009, în forma în vigoare la data înregistrării plângerii, "(3) împotriva rezoluției directorului și/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunțare, pentru părți, și de la data publicării actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, respectiv Partea a VII-a, pentru orice altă persoană interesată […]. (4) plângerea se depune și se menționează în registrul comerțului unde s-a făcut înregistrarea. În termen de 3 zile de la data depunerii, oficiul registrului comerțului înaintează instanței plângerea. (5) plângerea formulată împotriva rezoluțiilor directorului oficiului registrului comerțului și/sau persoanei sau persoanelor desemnate se soluționează de urgență și cu precădere, în condițiile dreptului comun. (6) instanța soluționează plângerea în complet alcătuit dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, fără citare. Instanța poate să solicite orice lămuriri și dovezi părții sau informații scrise autorităților competente. (7) Hotărârea pronunțată în soluționarea plângerii este executorie și este supusă numai recursului". Totodată, în cauză sunt incidente și dispozițiile tranzitorii ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intrate în vigoare ulterior O.U.G. nr. 116/2009, potrivit cărora "(1)Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea folosește o altă expresie similară". În consecință, din prevederile legale evocate rezultă că dacă o lege specială prevede că o hotărâre judecătorească este atacată numai cu recurs, ulterior intrării în vigoare a C. proc. civ. aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. Având în vedere că în O.U.G. nr. 116/2009 sunt prevederi privind calea de atac, dispozițiile art. 6 alin. (7) din acest act normativ se vor interpreta în sensul că hotărârea pronunțată în soluționarea plângerii formulate împotriva rezoluțiilor directorului oficiului registrului comerțului și/sau persoanei sau persoanelor desemnate este supusă numai apelului. Așadar, hotărârea prin care se soluționează în primă instanță o plângere împotriva rezoluției emise de Oficiul Registrului Comerțului este supusă numai apelului, fiind exclusă calea extraordinară de atac a recursului împotriva deciziei pronunțate în apel. Potrivit art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. că " [...] De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării". Este de menționat că instanța are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii. Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil. Astfel, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie și o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii. În considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv soluționarea unei plângeri împotriva rezoluției emise de Oficiul Registrului Comerțului, hotărârea pronunțată în apel are caracter definitiv de la pronunțarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din același cod. Prin urmare, hotărârea dată asupra apelului declarat împotriva sentinței pronunțate în soluționarea cererii de revizuire, are caracter definitiv, astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 513 alin. (5) coroborat cu art. 483 alin. (2) teza a II-a din același cod. Pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul E. împotriva deciziei nr. 25/2024 din 6 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Bacău –Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.