ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3022/2018

Asupra cererii de revizuire de față:

Prin cererea înregistrată la 15 ianuarie 2018 pe rolul Curții de Apel Bacău, revizuenta S.C. A. S.A. a solicitat revizuirea în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a deciziei civile nr. 1525 din data de 13 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, pe care o apreciază ca fiind potrivnică deciziei nr. 77/AC din data de 1 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Neamț, sentinței nr. 1043 din data de 23 iunie 1995 pronunțată de Tribunalul Neamț și încheierii nr. 33 din data de 1 februarie 2000 pronunțată de Judecătoria Bicaz.

Prin decizia civilă nr. 408 din data de 2 aprilie 2018, Curtea de Apel Bacău a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu privire la hotărârile pretins contradictorii, se constată următoarele:

Prin decizia nr. 1525 din data de 13 decembrie 2017, Curtea de Apel Bacău a respins excepția inadmisibilității recursului și a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei nr. 77/AC din 1 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2010, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.

Prin sentința civilă nr. 1043/PJC din data de 23 iunie 1995 pronunțată în dosarul nr. x/1995, Tribunalul Neamț a admis cererea de autorizare a funcționării S.C. A. S.A. și s-a stabilit mărimea și componența capitalului social al societății. Hotărârea a rămas definitivă prin neapelare.

În fine, cea de-a treia hotărâre, indicată de revizuentă ca fiind potrivnică, este încheierea nr. 33 din data de 1 februarie 2000 pronunțată de Judecătoria Bicaz, prin care s-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului - sediu al societății S.C. A. S.A. - ca proprietate a acestei societăți. Și această hotărâre a rămas definitivă prin neapelare.

Analizând cererea de revizuire sub aspectul admisibilității sale, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Astfel, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, astfel încât nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

În speță, revizuenta a solicitat instanței anularea deciziei civile nr. 1525 din data de 13 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., normă care deschide părților posibilitatea exercitării acestei căi extraordinare de atac, de retractare, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, astfel încât este încălcată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Astfel, revizuenta a susținut că decizia a cărei anulare se cere, respectiv decizia nr. 1525 din data de 13 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă este potrivnică deciziei nr. 77/AC din data de 1 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Neamț.

Or, prin decizia nr. 1525 din data de 13 decembrie 2017, Curtea de Apel Bacău a soluționat recursul declarat împotriva deciziei nr. 77/AC din 1 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Neamț, fiind practic vorba despre aceeași cauză și același dosar, ultima hotărâre (a cărei anulare se solicită) fiind pronunțată în soluționarea căii de atac a recursului declarat împotriva primei hotărâri.

De asemenea, nici pretinsa contradictorialitate între decizia nr. 1525 din data de 13 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă și sentința civilă nr. 1043/PJC din data de 23 iunie 1995 pronunțată de Tribunalul Neamț, respectiv încheierea nr. 33 din data de 1 februarie 2000 pronunțată de Judecătoria Bicaz, nu se verifică, având în vedere obiectul diferit al cauzelor - prin sentința civilă nr. 1043/PJC din data de 23 iunie 1995 pronunțată de Tribunalul Neamț a fost admisă cererea de autorizare a funcționării S.C. A. S.A. și s-a stabilit mărimea și componența capitalului social al societății, iar prin încheierea nr. 33 din data de 1 februarie 2000 pronunțată de Judecătoria Bicaz a fost intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului - sediu al societății S.C. A. S.A. - ca proprietate a acestei societăți.

Așadar, în speță, cu privire la hotărârile anterior menționate, cerința triplei identități de părți, obiect și cauză nu se verifică întrucât litigiile în care au fost pronunțate hotărârile pretins a fi potrivnice au fiecare un alt obiect, chiar și alte părți, neputând fi, așadar, reținută autoritatea de lucru judecat între acestea.

Este suficient să se constate că unul dintre cele trei elemente ale autorității de lucru judecat nu se verifică pentru ca instanța să concluzioneze că, în speță, nu există autoritate de lucru judecat și că, astfel, hotărârile supuse analizei instanței într-o cerere de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt potrivnice.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri pronunțate în aceeași pricină.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți, ceea ce face ca executarea hotărârilor să fie imposibil de realizat, iar ieșirea din situația anormală creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre (hotărâri anterioare) și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este cel al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speță. O asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac deghizată, de natură a permite rejudecarea cauzelor în care au fost pronunțate hotărârile pretins potrivnice.

Pentru aceste considerente, cum hotărârile invocate nu îndeplinesc condițiile imperative prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., având în vedere dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. prin lichidator judiciar B. împotriva deciziei civile nr. 1525 din data de 13 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Ia act că intimatul Orașul Bicaz nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.09.2018.