ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1341/2018

Prin cererea înregistrată la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Bacău, la data de 1 septembrie 2015, reclamanta Camera de Comerț și Industrie Bacău a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 506,60 RON (TVA inclus) reprezentând restanță contravaloare participare la evenimentul "B." (18-22 martie 2015), a sumei de 634,60 RON reprezentând penalități de întârziere calculate până la data introducerii cererii de chemare în arbitraj și penalități de întârziere calculate până la momentul plății efective, la care se adaugă cheltuieli arbitrale.

Prin hotărârea nr. 11 din 26 mai 2016 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Bacău, în dosarul nr. x/2015, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Camera de Comerț și Industrie Bacău împotriva pârâtei S.C. A. S.R.L., în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 506,60 RON reprezentând debit principal și suma de 634,60 RON, reprezentând penalități de întârziere.

Împotriva hotărârii nr. 11 din 26 mai 2016 a Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Bacău, reclamanta S.C. A. S.R.L. a promovat acțiune în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 608 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Prin sentința nr. 35/2017 din 16 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de repunere în termen, fiind respinsă acțiunea în anulare ca tardiv formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva hotărârii nr. 11 din 26 mai 2016 a Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Bacău.

Împotriva sentinței nr. 35/2017 din 16 martie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Camera de Comerț și Industrie Bacău a invocat excepția nulității recursului pentru lipsa timbrajului și excepția tardivității formulării recursului. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din camera de consiliu din 16 ianuarie 2018, a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. În cauză, nu au fost depuse puncte de vedere la raport. Ulterior, s-a acordat termen de judecată la data de 24 aprilie 2018 pentru admisibilitatea în principiu a recursului.

Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 și art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reține următoarele: Prealabil prezentării argumentelor care justifică soluția inadmisibilității recursului promovat în cauză, se consideră necesară efectuarea unor precizări cu privire la aplicarea în timp a legii aplicabile hotărârilor, în contextul în care art. 613 alin. (4) C. proc. civ. a fost modificat prin art. unic pct. 2 din Legea nr. 17/2017, în sensul că "Hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este suspusă recursului.". Dispozițiile art. 27 C. proc. civ. stabilesc că hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. Din norma legală enunțată rezultă că hotărârile sunt supuse, sub aspectul căilor de atac, motivelor și termenelor, legii în vigoare la data la care a început procesul, relevantă fiind data înregistrării la instanță a cererii de chemare în judecată, iar nu legii în vigoare la data pronunțării sale. În aceste condiții, litigiului de față (născut anterior datei publicării Legii nr. 17/2017 în Monitorul Oficial nr. 196/21.03.2017) nu i se aplică nouă reglementare a art. 613 alin. (4) C. proc. civ., propunerea soluției ce urmează a fi arătată în continuarea fiind bazată pe argumentele din vechea reglementare. Astfel, prezentul recurs are ca obiect o hotărâre, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 35 din 16 martie 2017, a respins ca tardiv formulată acțiunea în anulare promovată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva hotărârii nr. 11 din 26 mai 2016 a Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Bacău, pronunțată în dosarul nr. x/2015. În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor. Potrivit dispozițiilor art. 613 alin. (1) C. proc. civ., "Curtea de apel va judeca acțiunea în anulare în completul prevăzut de lege pentru judecata în primă instanță", iar, potrivit alin. (3) al aceluiași articol "Admițând acțiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală …". Prevederile art. 613 alin. (4) C. proc. civ. stabilesc că, "Hotărârile curții de apel, pronunțate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului". Per a contrario, hotărârile prin care a fost respinsă acțiunea în anulare nu sunt susceptibile a fi atacate cu recurs. În raport de prevederile legale evocate, se apreciază că hotărârea instanței, respectiv, sentința civilă nr. 35/2017 din 16 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios adminsitrativ și fiscal, prin care a fost respinsă acțiunea în anulare, ca tardiv formulată, nu este susceptibilă de exercițiul căii de atac a recursului. În speță, instanța de control judecătoresc arbitral a dat o calificare greșită căii de atac și posibilității exercitării acesteia, statuând, în mod greșit, posibilitatea atacării cu recurs a sentinței astfel pronunțate. În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine. Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil. Prin urmare, având în vedere, pe de o parte, că acțiune pendinte este o acțiune în anulare sentință arbitrală, de natura celei enumerate la art. 608 Noul C. proc. civ., iar, pe de altă parte - prin sentința pronunțată, s-a respins acțiunea în anulare, ca tardiv formulată, nefiind, deci, o hotărâre pronunțată potrivit art. 613 alin. (3) C. proc. civ., se constată că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Bacău nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ. și principiul unicității căii de atac prevăzut de art. 460 din același cod. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ. urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 35/2017 din 16 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.