ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2089/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2089/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 12 octombrie 2021
Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, la data de 08.03.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. l-a chemat în judecată pe pârâtul BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (BAAR), solicitând, în contradictoriu și cu intervenientul forțat B., în procedura cererilor de valoare redusă, obligarea pârâtului să-i plătească suma de 1.331,51 RON, reprezentând diferență despăgubiri, precum și penalități de întârziere în cuantum de 2,66 RON pe zi de întârziere începând cu data de 27.11.2020 și până la data plății integrale a debitului principal, cu obligarea pârâtului și la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115 alin. (1) pct. 1 și 3, art. 194, art. 1.026 și următoarele C. proc. civ., Legea nr. 132/2017, Norma ASF nr. 20/2017.
Pârâta BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (BAAR) a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale, excepția inadmisibilității, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 7898/2021 din 16 iulie 2021, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția de necompetență teritorială și a hotărât declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
În motivare, instanța a reținut, în esență, că pretențiile reclamantei în contradictoriu cu pârâta BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (BAAR) au ca premisă împrejurarea că autovehiculul condus de persoana care ar fi cauzat accidentul rutier nu era asigurat RCA la data evenimentului și, prin urmare, nu este incident niciunul dintre cazurile de competență alternativă prevăzute de lege. Astfel, cauza juridică a cererii de chemare în judecată este tocmai inexistența unui contract de asigurare, răspunderea pârâtei urmând a fi angajată în virtutea legii.
Instanța a constatat că, în lipsa unui contract de asigurare nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru aplicabilitatea art. 115 C. proc. civ.
S-a reținut că nici prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. nu atrag competența Judecătoriei Cluj-Napoca, având în vedere că locul săvârșirii faptei ilicite și locul producerii prejudiciului este C., județul Sălaj, care nu se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca.
În consecință, instanța a dat eficiență regulii generale prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București la 04.08.2021, păstrând numărul unic de dosar.
Prin sentința civilă nr. 9155/2021 din 15 septembrie 2021, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca; a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului instanței competente să soluționeze conflictul, respectiv Înaltei Curți de Casație si Justiție.
În considerentele acestei sentințe, judecătoria a reținut că litigiul are ca obiect o acțiune în răspundere civilă delictuală întemeiată pe dispozițiile art. 1357 C. civ., temei de drept în raport de care sunt incidente dispozițiile legale ce reglementează competența teritorială alternativă.
Potrivit art. 116 C. proc. civ. în toate cazurile de competență teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține reclamantului.
Instanța a apreciat că, în raport de circumstanțele faptice ale speței, Judecătoria Cluj Napoca era una dintre instanțele deopotrivă competente din punct de vedere teritorial în soluționarea cauzei, în lumina dispozițiilor art. 113 pct. 9 C. proc. civ., fiind instanța în a cărei circumscripție s-a produs prejudiciul. În opinia instanței, contrar considerentelor expuse în hotărârea de declinare pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în situația de fapt din speță nu există identitate între locul săvârșirii faptei ilicite și locul unde s-a produs prejudiciul.
Prin urmare, instanța a constatat că soluționarea excepției de necompetență teritorială s-a făcut de către Judecătoria Cluj Napoca cu ignorarea dispozițiilor legale menționate, având în vedere și considerentele Deciziei nr. 31/2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea reclamantei A. S.R.L., formulată în contradictoriu cu pârâtul BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (BAAR) și cu intervenientul forțat B., prin care a solicitat, pe calea acțiunii în răspundere civilă delictuală, obligarea pârâtului la plata sumei de 1.331,51 RON, reprezentând diferență despăgubiri, precum și penalități de întârziere în cuantum de 2,66 RON pe zi de întârziere, începând cu data de 27.11.2020 și până la data plății integrale a debitului principal.
Prin urmare, cererea de chemare în judecată cu care a fost învestită instanța de fond are ca obiect plata unor despăgubiri materiale pentru prejudiciul produs numitului D., constând în lipsa de folosință a autovehiculului marca x, ca urmare a avarierii acestuia într-un accident rutier, despăgubiri solicitate de reclamanta A. S.R.L., care a preluat dreptul de creanță al persoane păgubite prin producerea accidentului de circulație.
Cererea de despăgubiri este îndreptată împotriva pârâtului Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), care are ca atribuții acordarea despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate în situația lipsei poliței auto de asigurare obligatorie, persoana vinovată de producerea accidentului, B., având calitatea de intervenient forțat.
Atribuțiile Biroului Asiguratorilor de Autovehicule din Romania (B.A.A.R.) sunt stabilite prin Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule si tramvaie.
Potrivit art. 32 alin. (6) din Legea nr. 132/2017, B.A.A.R. despăgubește persoanele prejudiciate, în calitate de garant al obligației de despăgubire și, după plata despăgubirii, se subrogă în drepturile acestora dobândind un drept de regres împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului, în privința despăgubirii plătite, a cheltuielilor legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și pentru dobânda legală aferentă cheltuielilor efectuate.
Prin urmare, calitatea de debitor derivă din lege și nu dintr-un raport contractual, iar temeiul legal al acțiunii îl constituie prevederile art. 1357 C. civ. și ale Legii nr. 132/2017 coroborate cu art. 25 din Norma ASF nr. 20/2017.
Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.
Pe de altă parte, legiuitorul a înțeles să reglementeze pentru anumite situații o competență teritorială alternativă, astfel încât, pe lângă instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului, mai sunt competente și alte instanțe.
C. proc. civ. îi conferă posibilitatea reclamantei să își valorifice dreptul de despăgubire izvorât din fapte delictuale, uzând de competența teritorială alternativă oferită de art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în raport cu locul săvârșirii faptei ilicite sau locul producerii prejudiciului în urma accidentului rutier.
Potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.
În speță, reclamanta (cesionar) a ales să sesizeze instanța de la domiciliul terțului prejudiciat (cedent), și, în consecință, prin alegerea făcută, în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., anterior evocate, a învestit, în mod legal, Judecătoria Cluj-Napoca, care nu a aplicat corect regulile de competență pentru cererile privind obligații izvorâte din fapte delictuale.
În urma alegerii instanței în circumscripția căreia s-a produs prejudiciul, Judecătoria Cluj-Napoca nu mai putea să dispună declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței competente alternativ, Judecătoria sectorului 2 București, ca instanță în circumscripția căreia se află sediul pârâtului Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.).
În raport de dispozițiile legale sus menționate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 octombrie 2021.