ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 915/2024

Ședința publică din data de 23 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile Legii nr. 132/2017.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale și excepția conexității.

Prin cererea înregistrată la 07.04.2023 pe rolul aceleiași instanțe sub nr. x/2023, reclamanta B., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, a solicitat obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 9.520 RON suportate de reclamantă în dosarul nr. x/2020, al Tribunalului București.

Prin încheierea nr. 11 pronunțată la 15 ianuarie 2024, în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Brăila, secția Civilă a admis excepția conexității și a dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr. x/2023, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București.

Prin sentința civilă nr. 5525/2023 din 06.11.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Brăila a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de către pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

În considerentele acestei hotărâri s-a reținut, în esență, că, litigiul pendinte nu vizează obținerea unor despăgubiri în materie de asigurare, ci privește recuperarea cheltuielilor de judecată efectuate într-un alt dosar civil, iar natura litigiului în care au fost efectuate cheltuielile de judecată nu poate influența competența instanței în momentul în care acestea sunt solicitate pe cale separată.

Astfel, instanța a apreciat că, în cauză, este incidentă regula generală din materia competenței prevăzută de art. 107 C. proc. civ., fiind competentă instanța de la sediul pârâtei.

În argumentarea soluției, s-a constatat că, litigiul ce vizează recuperarea pe cale separată a cheltuielilor de judecată are ca fundament un raport de răspundere civilă delictuală, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 1357 din C. civ.

Instanța a reținut că, din interpretarea dispozițiilor art. 107 alin. (1) raportat la art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., rezultă că soluționarea cererilor privind obligațiile izvorâte dintr-o faptă ilicită sunt fie de competența instanței de la domiciliul pârâtului, fie de competența instanței în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită ori s-a produs prejudiciul, competența teritorială fiind alternativă.

În considerentele acestei hotărâri s-a mai făcut trimitere și la dispozițiile art. 1494 alin. (1) lit. a) și art. 1349 alin. (1) lit. a) C. civ., instanța reținând că, întrucât reclamantul-creditor domiciliază în circumscripția Judecătoriei Brăila și solicită recuperarea cheltuielilor de judecată avansate într-un alt proces, locul producerii prejudiciului nu poate fi acela al săvârșirii faptei ilicite, întrucât producerea prejudiciului nu este concomitentă cu săvârșirea faptei ilicite.

Ținând cont de dreptul de opțiune al reclamantului, care a înțeles să învestească Judecătoria Brăila cu soluționarea cauzei, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, secția Civilă, pentru următoarele considerente:

Judecătoria Brăila și Judecătoria Sectorului 2 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, ce are ca obiect solicitarea reclamantului privind recuperarea cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul dosarului nr. x/2020 al Tribunalului București.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.", textul de lege reglementând competența teritorială de drept comun.

În cauză se constată că, pentru soluționarea cererii cu care au fost învestite cele două instanțe de judecată, C. proc. civ. nu instituie o competență teritorială exclusivă, circumscrisă cazurilor expres prevăzute de prevederile art. 117-121 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Fiind vorba, astfel, despre o normă de competență teritorială relativă, de ordine privată, eventuala nesocotire a ei putea fi invocată pe calea excepției de necompetență numai de către pârât în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în fața primei instanțe sesizate.

În cauză, pârâtul a înțeles să invoce, prin întâmpinare, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brăila, declinarea de competență fiind pronunțată ca urmare a admiterii excepției de necompetență teritorială a primei instanțe sesizate.

După declinare, eventuala neregularitate procedurală săvârșită prin dezînvestirea primei instanțe putea fi invocată numai de partea interesată, în speță de reclamant, față de caracterul relativ al excepției, în conformitate cu dispozițiile art. 247 alin. (2) C. proc. civ.

În acest context, Înalta Curte reține că, în mod nelegal, cea de-a doua instanță, Judecătoria Sectorului 2 București, deopotrivă competentă potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., a procedat, din oficiu, la verificarea propriei competențe, cu nesocotirea dispozițiilor art. 130 alin. (3) din același cod.

În aceste condiții, reținând, așadar, că, cea de-a doua instanță nu mai putea să se dezînvestească în mod legal, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, secția Civilă, căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 aprilie 2024.