ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1570/2025

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 la data de 20.06.2024, sub nr. x/2024, reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea pârâtului la plata sumelor de:

Prin intermediul Serviciului Registratură, pârâtul A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, precum și excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune al reclamantului, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:

I.2.1. Judecătoria Sectorului 2 București, prin sentința nr. 3367 din 13 martie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2024 a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârât prin întâmpinare, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel și a constatat că sediul pârâtului se află în Mun. Ploiești, str. x. bl. 180B, jud. Prahova, astfel că a conchis că Judecătoria Ploiești este competentă să soluționeze cauza.

I.2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Ploiești, prin sentința nr. 4264 din 3 iulie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2024, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța soluția de declinare a competenței, Judecătoria Sector 2 București a apreciat că reclamantul a indicat fundamentul pretențiilor sale - răspundere civilă delictuală, fiind invocată fapta ilicită a conducătorului auto care nu a avut încheiată o asigurare de răspundere civilă, solicitându-se obligarea BAAR (în calitate de organism de plată a despăgubirilor pentru vehicule neasigurate RCA) la plata unei diferențe de despăgubire.

Instanța a reținut că legiuitorul a stabilit o competență teritorială alternativă în materia răspunderii civile delictuale, fiind incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: 9. instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

A explicitat că fapta ilicită invocată s-a săvârșit la sediul reclamantului, care se află în sectorul 2, București, de unde B.A.A.R., în calitate de organism de plată a despăgubirilor, a achitat către Biroul Național de Carte Verde din Spania despăgubirea pentru accidentul presupus a fi provocat de către pârât, acesta fiind momentul și locul producerii prejudiciului pentru reclamant.

În raport de prevederile art. 116 C. proc. civ., s-a constatat că reclamantul a efectuat alegerea de competență prin introducerea cauzei pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Sectorului 2 București și Judecătoria Ploiești.

Obiectul demersului judiciar, ce a stat la baza declanșării conflictului negativ de competență, îl constituie cererea formulată de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR) în contradictoriu cu pârâtul A., prin care reclamantul a solicitat obligarea acestuia la plata unei sume de bani pentru prejudiciile rezultate în urma accidentului de circulație produs în Spania (cu autovehiculul x, care nu era asigurat la data producerii evenimentului), dobânda penalizatoare și TVA aferent.

Înalta Curte constată că cele două instanțe și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima instanță reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., iar instanța învestită prin declinare constatând incidența art. 116 și art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, conflictul negativ de competență a fost determinat de aplicarea diferită de către instanțe a textelor de lege care reglementează competența teritorială în cauze având ca obiect răspunderea civilă delictuală.

Înalta Curte reține că, în materia competenței teritoriale, regula generală este cea prevăzută la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Cererea de chemare în judecată întemeiată pe normele ce reglementează răspunderea civilă delictuală determină incidența prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112 din același cod, mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Fiind vorba despre o competență teritorială alternativă, reclamantul poate alege între instanțele competente, conform art. 116 C. proc. civ.. În raport de cele arătate mai sus, locul săvârșirii faptei ilicite sau producerii prejudiciului reprezintă criteriu de determinare a competenței alternative, în afara instanțelor enumerate la art. 107 - 112 din C. proc. civ., conform normei de trimitere din art. 113 alin. (1) din C. proc. civ.

Or, reclamantul a ales să sesizeze Judecătoria Sectorului 2 București, instanța de la sediul său, prejudiciul invocat fiind acela că B.A.A.R., în calitate de organism de plată a despăgubirilor, a achitat către Biroul Național de Carte Verde din Spania despăgubirea pentru accidentul presupus a fi provocat de către pârât, acesta fiind momentul și locul producerii prejudiciului pentru reclamant.

În consecință, prin alegerea făcută de acesta, în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanțe deopotrivă competente, reclamantul a învestit în mod legal această instanță cu soluționarea cauzei.

Așadar, în toate cazurile de competență teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, iar prin opțiunea justificată legal de dispozițiile art. 116 C. proc. civ. se stabilește pe deplin competența teritorială a instanței astfel sesizate, care nu se mai poate dezînvesti prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, nici din oficiu, nici la cererea pârâtului.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2025.