ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2050/2021

HOTĂRÂRE

07.10.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2050/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 07 octombrie 2021

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență se constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Specializat Mureș la data de 08.03.2019, reclamanta societatea A. S.A., prin administrator judiciar Consorțiul de practicieni în insolvență format din B. SPRL și C. SPRL, a solicitat obligarea pârâtei societatea D. S.A. la deblocarea/plata sumei de 501.422,10 RON, reprezentând sumele reținute în conformitate cu sub-clauza 14.3 din Condițiile Contractuale și indisponibilizate în prezent în mod abuziv de către pârâtă, precum și la restituirea sumei de 201.246,89 RON, reprezentând diferența dintre suma de 973.618,28 RON reținută cu titlu de garanție de bună execuție și suma de 772.371,39 RON, pe care putea să o rețină pârâta cu titlu de garanție de bună execuție, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta societatea D. S.A. a depus la data de 11.04.2019 la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea cererii introductive ca neîntemeiată și nelegală. Pe cale de excepție, pârâta a invocat necompetența materială a instanței, solicitând să fie declinată competența în favoarea judecătorului sindic ce are pe rol dosarul de insolvență al societății reclamante.

Examinând cererea reclamantei, instanța a reținut că la termenul de judecată din data de 05.06.2019 instanța a verificat cadrul procesual, punând în discuție excepția necompetenței materiale invocate de pârâtă, însă, după ce pârâta a indicat faptul că a depus o cerere de creanță în dosarul de insolvență al reclamantei, pentru creanțe ce nu provin din contractul de achiziție dedus judecății în prezentul litigiu, instanța a luat act de faptul că pârâta nu își mai susține excepția invocată.

Ulterior, la termenul de judecată din data de 11.09.2019 instanța a supus dezbaterii părților natura creanțelor litigioase, solicitând părților să depusă precizări legate de acest aspect litigios.

Prin urmare, la termenul de judecată din data de 06.11.2019 a fost pusă în dezbaterea părților acest aspect litigios, ocazie cu care pârâta a înștiințat instanța despre faptul că a depus o cerere de creanță în dosarul de insolvență al reclamantei, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 75 alin. (7) și (8) din Legea nr. 85/2014.

În aceste condiții, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. instanța a dispus suspendarea judecății cauzei până la luarea de către administratorul judiciar din dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Specializat Cluj a măsurii asupra cererii înaintate de societatea pârâtă.

Instanța a dispus reluarea judecării cauzei prin încheierea de ședință din data de 11.11.2020, stabilind termen de judecată pentru data de 13.01.2021. La data de 12.01.2021 reclamanta a depus la dosarul cauzei note scrise prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat Mureș, indicând faptul că atât analizarea creanței sale cât și a apărărilor făcute de pârâtă în prezentul dosar impun stabilirea naturii creanțelor litigioase, ca fiind creanțe anterioare deschiderii procedurii insolvenței față de societatea reclamantă sau creanțe curente în cadrul acestei proceduri; or, acest aspect nu poate fi stabilit decât de judecătorul sindic ce soluționează procedura de insolvență a societății reclamante.

La termenul de judecată din data de 13.01.2021 a fost pusă în discuție excepția necompetenței materiale invocată atât de reclamantă cât și de pârâtă, reținând cauza în pronunțare pe această excepție.

În soluționarea acestei excepții instanța a analizat obiectul litigiului, reținând în acest sens că urmare a cererilor promovate de societatea pârâtă în dosarul de insolvență al reclamantei și eventualitatea unei compensări, se impune stabilirea naturii creanțelor aflate în litigiu prin raportare la momentul deschiderii procedurii insolvenței față de societatea reclamantă, aspect care este de competența exclusivă a judecătorului sindic desemnat în respectivul dosar de insolvență.

Instanța nu poate verifica apărările formulate de pârâtă și nici nu poate stabili certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței invocate de reclamantă, pentru că toate aceste aspecte urmează a fi dezlegate în cadrul procedurii insolvenței deschise față de societatea reclamantă.

În aceste condiții, cum aceste aspecte au intervenit ulterior termenului la care s-a verificat cadrul procesual, instanța a analizat la acest moment excepția necompetenței materiale invocată de ambele părți litigante, fiind un caz de competență exclusivă, de ordine publică.

Față de considerentele expuse în precedent, Tribunalul Specializat Mureș prin sentința nr. 8 din 27.01.2021 a admis excepția necompetenței materiale invocată de reclamanta societatea A. S.A și de pârâta societatea D. S.A. și, în consecință,

A declinat competența de soluționare a acțiunii civile înaintate de reclamanta societatea A. S.A prin administrator judiciar Consorțiul de practicieni în insolvență format din B. SPRL și C. SPRL, în contradictoriu cu pârâtă societatea D. S.A., în favoarea Tribunalului Specializat Cluj-judecătorul sindic investit cu soluționarea dosarului de insolvență cu nr. x/2016.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la data de 12.05.2021.

La termenul de judecată din data de 08.06.2021, Tribunalul, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a judecătorului-sindic.

Analizând excepția invocată, tribunalul a reținut următoarele:

Din înscrisurile dosarului Tribunalului Specializat Mureș a rezultat că primul termen acordat a fost la data de 05.06.2019 când reprezentanta pârâtei D. S.A. a arătat că renunță la excepția necompetenței materiale invocată prin întâmpinare, iar instanța a reținut că nu mai este investită cu soluționarea acestei excepții. Potrivit mențiunilor din această încheiere, Tribunalul Specializat Mureș și-a reținut competența de soluționare a litigiului conform art. 95 pct. 1 raportat la art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.

Ulterior, instanța a procedat la administrarea probațiunii, acordând termen la data de 11.09.2019 și 06.11.2019, când a dispus suspendarea cauzei conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea cererii formulată de pârâtă în cadrul procedurii insolvenței reclamantei A. S.A.

La data de 11.11.2020 cauza a fost repusă pe rol, iar la termenul de judecată din data de 13.01.2021 Tribunalului Specializat Mureș a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepție necompetenței materiale, fiind declinată în favoarea Tribunalului Specializat Cluj-judecătorul sindic investit cu soluționarea dosarului de insolvență nr. 288/1285/2016, prin sentința civilă nr. 8/27.01.2021.

Având în vedere cele dispuse de Tribunalului Specializat Mureș la cele 5 termene de judecată acordate în cauză, tribunalul a reținut că la termenul din data de 27.01.2021, nu se mai putea declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj, intervenind sancțiunea decăderii pentru nerespectarea termenului prevăzut de art. 130 alin. (2) C. proc. civ.. Mai mult, o excepție a necompetenței materiale invocată după ce instanța și-a reținut competența de soluționare a cauzei la primul termen de judecată, prin încheiere interlocutorie, este inadmisibilă.

În plus, chiar dacă s-ar trece peste tardivitatea și inadmisibilitatea excepției necompetenței materiale, aceasta este neîntemeiată. În acest sens se reține că declinarea competenței în favoarea Tribunalului Specializat Cluj s-a raportat la apărările formulate de pârâtă, în condițiile în care competența se stabilește în funcție de pretențiile din cererea de chemare în judecată, astfel cum rezultă din prevederile art. 123 C. proc. civ.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. S.A. a investit instanța cu o acțiune în răspundere contractuală decurgând din Acordul Contractual nr. x/17.07.2014 a solicitat obligarea pârâtei D. S.A. la deblocarea/plata sumei de 501.422,10 RON reprezentând sume reținute în mod abuziv, precum și la restituirea sumei de 201.246,89 RON reprezentând garanție de bună execuție.

Competența instanței se stabilește prin raportare la aceste pretenții deduse judecății, și care nu se încadrează în prevederile art. 41 alin. (1) și 45 din Legea nr. 85/2014, având în vedere că nu este o cerere care să privească procedura insolvenței. Susținerile părților cu privire la procedura insolvenței se analizează de către instanța investită cu soluționarea cererii de chemare în judecată, prin raportare la măsurile dispuse în cadrul procedurii insolvenței A. S.A. și în eventualele contestații.

Tribunalul Specializat Mureș nu a fost investit cu o cerere accesorie, adițională sau incidentală din partea pârâtei care să privească pretențiile formulate în cadrul procedurii insolvenței A. S.A., pentru a fi aplicabile prevederile art. 123 raportat la art. 120 C. proc. civ. Chiar și în acest din urmă caz, doar o astfel de cerere se declină judecătorului sindic pentru soluționare, ci nu cererea de chemare în judecată principală.

Pentru aceste considerente, Tribunalul Specializat Cluj prin sentința civilă nr. 1161/2021 din 08 iunie 2021 a admis excepția necompetenței materiale a judecătorului sindic investit cu soluționarea procedurii insolvenței debitoarei A. S.A., din cadrul Tribunalului Specializat Cluj, invocată din oficiu și, în consecință:

A declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A. S.A. prin administrator judiciar Consorțiul de practicieni în insolvență format din B. SPRL și C. SPRL, în contradictoriu cu pârâtă societatea D. S.A., în favoarea Tribunalului Specializat Mureș.

Înalta Curte de Casație și Justiție constatând că în cauză există un conflict negativ de competență între cele două instanțe care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind în favoarea Tribunalului Specializat Mureș competența materială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prealabil se reține că prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. S.A. a investit instanța cu o acțiune în răspundere contractuală decurgând din Acordul Contractual nr. x/17.07.2014 și a solicitat obligarea pârâtei D. S.A. la deblocarea/plata sumei de 501.422,10 RON reprezentând sume reținute în mod abuziv, precum și la restituirea sumei de 201.246,89 RON reprezentând garanție de bună execuție.

Tribunalul Specializat Mureș investit cu soluționarea cauzei în primă instanță a reținut că raportat la natura și obiectul judecății, litigiul este de competența materială a judecătorului sindic, întrucât se încadrează în prevederile art. 41 alin. (1) și art. 45 din Legea nr. 85/2014.

De asemenea, a analizat obiectul litigiului, raportat la natura creanțelor aflate în litigiu, cu luarea în considerare a momentului deschiderii procedurii insolvenței față de societatea reclamantă, față de apărările formulate de pârâtă în dosarul de insolvență care susțin eventualitatea unei compensări.

Tribunalul Specializat Cluj, investit cu soluționarea cauzei prin declinarea de competență a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș, reținând tardivitatea și inadmisibilitatea excepției necompetenței materiale, precum și în subsidiar netemeinicia acesteia.

În considerentele sentinței Tribunalului Specializat Cluj s-au reținut prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., constatând că necompetența de ordine publică a instanței s-a acoperit prin neinvocarea în termenul prevăzut de lege. De asemenea, s-a reținut că excepția necompetenței materiale a fost invocată după ce instanța și-a reținut competența de soluționare a cauzei, conform art. 95 pct. 1 raportat la art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. prin ignorarea textelor legale incidente.

În acest context, Înalta Curte reține prin ignorarea textelor legale incidente, Tribunalul Specializat Mureș a admis excepția de necompetență în condițiile în care pârâta a renunțat la susținerea acesteia, conform celor cosemnate în încheierea de ședință din 05.06.2019.

Art. 130 alin. (2) C. proc. civ. prevede că necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Totodată, art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, stabilește că "La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate".

În acest sens, o eventuală necompetență materială în cauză nu poate fi valorificată decât în condițiile și termenele prevăzute de lege, respectiv de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Atât timp cât pârâta a arătat că renunță la excepția necompetenței materiale invocată prin întâmpinare, iar instanța a reținut că nu mai mai este investită cu soluționarea acestei excepții, instanța sesizată de reclamantă devine în mod exclusiv competentă să soluționeze acțiunea, iar în acest caz, competența este și rămâne câștigată instanței sesizate de reclamanta A. S.A., respectiv Tribunalul Specializat Mureș.

Mai mult decât atât, declinarea competenței de soluționare a cauzei s-a dispus după 5 termene de judecată acordate în cauză, ulterior primului termen de judecată la care instanța a reținut competența de soluționare a cauzei.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată aplicabile considerentele Deciziei nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, în materie civilă, privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Aplicând mutatis mutandis principiul enunțat, Tribunalul Specializat Cluj a reținut că Tribunalul Specializat Mureș a invocat excepția de necompetență materială procesuală cu încălcarea termenului legal. Efectul neinvocării excepției de necompetență materială procesuală cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii este acela că instanța sesizată devine competentă să soluționeze cauza.

Drept urmare, dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile menționate mai sus, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința, pentru instanța sesizată, a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau 3 din C. proc. civ.

În plus, Înalta Curte constată întemeiate și considerentele Tribunalului Specializat Cluj prin care a argumentat în sensul că nu se poate stabili competența materială de soluționare a cauzei raportat la apărările pârâtei privind pretențiile formulate în cadrul procedurii insolvenței, pentru a fi aplicabile prevederile art. 123 raportat la art. 120 C. proc. civ., competența instanței se stabilește în raport de pretențiile deduse judecății prin cererea de chemare în judecată.

În considerarea celor arătate mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 130, art. 131, art. 120 C. proc. civ. și art. 45 din Legea nr. 85/2014, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș.