ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2661/2021

Ședința publică din data de 8 decembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 9628 din 10 decembrie 2020, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Tribunalului Harghita competența de soluționare a cauzei.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., "tribunalele judecă, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe", așa încât tribunalul este instanță de drept comun pentru soluționarea cererilor în primă instanță, judecătoria având o competență limitată, conform prevederilor art. 94 pct. 1 lit. a)-k) din C. proc. civ.

Instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și a art. 120 C. proc. civ., care statuează că "cererile în materia insolvenței sau concordatului preventiv sunt de competența exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripție își are sediul debitorul".

Prin raportare la aceste dispoziții legale, instanța a reținut că cererea formulată de lichidator, având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a unei sume de bani ce i-a fost distribuită în cadrul procedurii falimentului, conform planului de distribuire între creditori și a raportului asupra fondurilor, constituie o cerere aferentă procedurii insolvenței, întrucât este făcută de către lichidatorul judiciar în exercitarea atribuțiilor sale prevăzute de dispozițiile art. 116 din Legea nr. 85/2006 referitoare la valorificarea bunurilor debitorului în cadrul procedurii insolvenței.

Prin decizia civilă nr. 952 din 13 octombrie 2021, pronunțată de Tribunalul Harghita, secția Civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și, în consecință, a fost declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția a II-a civilă competența de soluționare a cauzei: s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea acesteia la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., a formulat o acțiune în pretenții având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea sumei de 157.358,87 RON, cu titlu de plată nedatorată, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la restituirea/plata sumei de 157.358,87 RON, în temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză.

Instanța a constatat că acțiunea având ca obiect pretenții nu constituie o cerere aferentă procedurii insolvenței dată în competența de soluționare a judecătorului sindic, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. a)-n) din Legea nr. 85/2006, după cum nu este nici de competența tribunalului în funcție de valoare, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 95 pct. 1, raportat la dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ.

Totodată, instanța a reținut că, în drept, temeiul indicat de lichidator este cel al dispozițiilor art. 121 din Legea nr. 85/2006, ce reglementează distribuirea fondurilor obținute din lichidare și că prin decizia civilă irevocabilă nr. 71/R din 31 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012, a fost admis recursul creditoarei împotriva sentinței nr. 1434 din 24 octombrie 2018, pronunțate de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2012 și s-a dispus modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii formulate de lichidatorul judiciar în cadrul procedurii insolvenței debitoarei A. S.R.L.. în contradictoriu cu creditoarea C. S.A., având ca obiect anularea plății pretins a fi eronate și restituirea sumei de 157.358,87 RON în contul colector al debitoarei.

Prin urmare, tribunalul a avut în vedere că lichidatorul judiciar B. S.P.R.L. promovase anterior acțiunea în anularea plății sumei de 157.358,87 RON care a fost soluționată de judecătorul sindic în conformitate cu competențele legale, motiv pentru care lichidatorul judiciar nu a mai introdus o nouă acțiune cu același obiect, ci a urmat calea dreptului comun, formulând o acțiune în pretenții, al cărei temei juridic este reglementat de dispozițiile art. 1314-1348 C. civ.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) din vechiul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția a II-a civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea dedusă judecății, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., a formulat o acțiune în pretenții având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea sumei de 157.358,87 RON, cu titlu de plată nedatorată, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la restituirea/plata sumei de 157.358,87 RON, în temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 121 din Legea nr. 85/2006, art. 1341-1344, art. 1345-1348 C. civ.

Înalta Curte reține că, prin decizia civilă irevocabilă nr. 71/R din 31 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012, a fost admis recursul creditoarei C. S.A. împotriva sentinței nr. 1434 din 24 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2012 și s-a dispus modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii formulate de lichidatorul judiciar în cadrul procedurii insolvenței debitoarei A. S.R.L.. în contradictoriu cu creditoarea C. S.A., având ca obiect anularea plății pretins a fi eronate și restituirea sumei de 157.358,87 RON în contul colector al debitoarei.

Înalta Curte constată, totodată, că cererea dedusă judecății este formulată de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., în exercitarea atribuțiilor sale prevăzute de dispozițiile art. 116 din Legea nr. 85/2006, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 1341-1344, art. 1345-1348 C. civ., așadar pe dispozițiile de drept comun.

Ca atare, sunt incidente în cauză dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., care statuează că judecătoria judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția a II-a civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2021.