ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 312/2021

Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2016, reclamantul Inspectoratul General pentru Imigrări a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Mecanisme și Instrumente Financiare Nerambursabile, în principal, anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 29.03.2016 prin care s-a stabilit aplicarea unei corecții financiare în valoare de 5500 RON fără T.V.A., și a Deciziei nr. 189/2016, cu numărul de înregistrare DGMIFN 3662, emisă la data de 01.06.2016 pentru soluționarea contestației și, în subsidiar, reducerea corecției financiare aplicate pentru neregula săvârșită, de la 25% la 5%. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1256 din 7 aprilie 2017, a admis acțiunea formulată de reclamantul Inspectoratul General pentru Imigrări, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-Direcția Generală Mecanisme și Instrumente Financiare Nerambursabile, a anulat Decizia nr. 189/2016 înregistrată la DGMIFN cu nr. 36.621/01.06.2016 și Nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. x/29.03.2016 emise de MFE-DGMIFN, privind Contractul de servicii nr. x/03.09.3014.

Hotărârea instanței de recurs Prin decizia nr. 980 din data de 20 februarie 2020 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat nulitatea recursului formulat de Ministerul Finanțelor Publice în numele Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (în prezent Ministerul Fondurilor Europene) împotriva sentinței nr. 1256 din 7 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Contestația în anulare formulată în cauză Împotriva decizii pronunțate în recurs Ministerul Fondurilor Europene (în prezent Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene) a formulat contestație în anulare, calea extraordinară de atac fiind întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. În motivare, contestatorul a arătat că instanța de control judiciar nu a analizat motivul de recurs invocat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și argumentele prezentate în susținerea nelegalității sentinței pronunțate de instanța de fond. Astfel, s-a reținut, în mod nelegal, că recurentul nu ar fi indicat vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., deși în cuprinsul memoriului de recurs au fost invocate aplicarea eronată a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 și a H.G. nr. 875/2011 și aspecte referitoare la existența prejudiciului și, implicit a deficiențelor sentinței atacate, fiind făcute și trimiteri la actele administrative atacate, cauze soluționate de C.J.U.E. sau practica judiciară a Î.C.C.J. Întrucât soluția de anulare a recursului promovat este rezultatul omisiunii de a cerceta motivul de casare invocat, devin incidente dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., contestatorul solicitând anularea deciziei contestate, rejudecarea recursului, casarea sentinței instanței de fond și respingerea acțiunii formulate de Inspectoratul General pentru Imigrări.

Apărările formulate de intimat Intimatul Inspectoratul General pentru Imigrări a depus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea ca nefondată a căii extraordinare de atac.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare Examinând contestația în anulare, în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată. Prezenta cale de atac este formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., conform căruia: "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când … instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen." Motivele contestației în anulare sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare. În cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de dispozițiile procedurale. Dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. invocate în prezenta cauză au ca situație premisă neexaminarea unor motive de recurs, înțelese ca motive de casare, astfel cum acestea sunt reglementate în cuprinsul art. 488 alin. (1) din același cod. Prin prezenta contestație în anuare, contestatorul a susținut că instanța de recurs nu a analizat motivul de recurs formulat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constatând, în mod nelegal, nulitatea recursului. Înalta Curte constată, însă, că ipoteza reglementată de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. este aceea în care instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen. Or, prin decizia atacată cu contestație în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat nul recursul, soluționând cauza în temeiul unei excepții, împrejurare față de care nu s-a mai putut proceda la analiza criticilor formulate prin cererea de recurs. Astfel, argumentele contestatorului nu se încadrează în motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., susținerile contestatorului nevizând în realitate omisiunea instanței de a se pronunța asupra vreunuia dintre motivele de casare invocate, ci vizează însăși raționamentul prin care instanța de recurs a apreciat că partea nu a formulat critici care să poată fi încadrate în ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce nu poate reprezenta un motiv de contestație în anulare. În contextul celor anterior expuse, dacă instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare ar examina motivele contestației din perspectiva celor solicitate de contestator s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, contestația în anulare neputând fi însă convertită într-un "recurs la recurs". În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, a reamintit faptul că nicio parte a unui proces soluționat definitiv nu poate determina redeschiderea acestuia numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei, contestația în anulare neputând avea semnificația unui "recurs deghizat", ci trebuind să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată în cauză.