ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1979/2021

Ședința publică din data de 30 martie 2021

Asupra cauzei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la 18.04.2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Ministerului Fondurilor Europene, solicitând:

Prin sentința civilă nr. 3111 din data de 29 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității cererii ca neîntemeiată.

A admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene cu sediul ales în București.

A anulat Decizia nr. 20053/18.12.2015 și Raportul de neconformitate nr. x/15.10.2015.

A obligat pe pârât la plata sumei de 168.311,40 RON reprezentând reducerea procentului de 10% din valoarea contractului.

Împotriva sentinței civile nr. 3111 din data de 29 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, actualmente cu denumirea Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar reținerea cauzei spre judecare și respingerea cererii de chemare în judecată.

În susținerea cererii de recurs, recurentul-pârât a precizat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde numai motive contradictorii sau străine de natura pricinii.

Prima instanța s-a limitat la a menționa doar criticile aduse de intimatul-reclamant arată că, la pagina 31, pct. 3 lit. a) din sentința criticată cele reținute de instanță sunt identice cu cele afirmate de intimatul-reclamant la pagina 6 din acțiune - pct. 2.1. lit. a), totodată, cele reținute la pct. 3 lit. b) din sentință (pagina 32) sunt identice cu cele menționate la pct. 2.1. lit. b) din acțiune (pag. 8), continuând în acest mod în tot cuprinsul sentinței la toate punctele și literele existente în acțiune și implicit în sentință.

În consecință, în speța dedusă judecații, modul în care instanța a motivat sentința civilă recurată, reținând în mod părtinitor numai cele afirmate de intimatul-reclamant, echivalează în mod evident cu o nemotivare, din moment ce aceasta nu a analizat în mod punctual toate apărările invocate, nerezultând din cuprinsul acesteia motivele pentru care nu au fost luate în considerare apărările invocate de instituția noastră pe aspectul apreciat de instanța de fond ca fiind suficient pentru demonstrarea nelegalitatii actelor contestate.

Pe cale de consecință, întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind data cu încălcarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b), recurentul apreciază că devin incidente prevederile art. 488 pct. 6) din C. proc. civ.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.).

Recurentul-reclamant invederează instanței faptul că sentința civilă recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, făcând astfel hotărârea judecătorească pasibilă de casare pentru motivele de casare prevăzute la art. 488 al1n.f1) pct. 8 din C. proc. civ.

Față de acest aspect apreciază că în cauza dedusa judecății, instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr. 3111/29.06.2018 cu aplicarea greșită a prevederilor legislației în vigoare, întrucât:

În virtutea principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, precum și a faptului că motivarea nu este o problemă de volum, ci de esență, de conținut, apreciază recurentul că prin decizia de soluționare a arătat motivele care au stat la baza soluției luate, cu consecința implicită de respingere a argumentelor invocate în contestație, astfel că exigențele textului de lege sunt îndeplinite, ceea ce conferă caracter neîntemeiat susținerilor ilîrfsentință privitoare la nemotivarea actelor.

Astfel, așa cum a arătat și în apărările formulate în faza de fond a cauzei, prin cererea de chemare în judecată intimatul-reclamant a făcut trimitere la art. 47 alin. (3) din ordonanța de urgență, cu privire la legalitatea Deciziei nr. 20053/18.12.2015, însă articolul invocat nu este incident în cauză întrucât acesta are aplicabilitate numai în ceea ce privește titlurile de creanță prevăzute expres și limitativ de actul normativ menționat anterior.

În consecință, raportul de neconformitate contestat în prezenta cauza, nu reprezintă titlu de creanță în sensul O.U.G. nr. 66/2011, ci reprezintă act administrativ conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar prin acesta se aplică o reducere procentuală Care este reglementată de art. 6 și art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011.

În baza dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 și a H.G. nr. 925/2006, Autoritatea Contractantă are prerogativa stabilirii criteriilor de calificare și selecție prezente în Fișa de date a achiziției în funcție de specificul contractului ce urmează a fi atribuit, însă acestea nu trebuie să îngrădească accesul operatorilor economici potențiali ofertanți la procedura de achiziție publică. Chiar principiile legale urmăresc promovarea concurenței între ofertanți astfel încât, sa se asigure o cât mai largă participare la procedură și o satisfacere cât mai bună a necesităților Autorității Contractante.

La momentul demarării procedurii de achiziție publică, Autoritatea Contractantă avea obligația de a se asigura că în cadrul Fișei de date a achiziției din documentația de atribuire să se regăsească criterii de calificare și selecție care să permită accesul unui număr cât mai mare de operatori economici. Inserarea unor criterii de calificare și selecție nediscriminatorii, proporționale și care să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului de către Autoritatea Contractantă în Fișa de date a achiziției încurajează dezvoltarea unei concurențe corecte și efective între operatorii economici participanți la o procedură de achiziție publică. Prin inserarea unor criterii discriminatorii și nerelevante se distorsionează accesul liber al operatorilor economici la procedura de achiziție publică.

Unul din obiectivele normelor naționale și europene în materia achizițiilor publice este deschiderea spre o concurență cât mai extinsă posibil și participarea în număr cât mai mare a ofertanților la procedurile de achiziție publică. Este în interesul propriu al Autorității Contractante implicate, care va dispune astfel de o alegere mai largă în ceea ce privește oferta cea mai avantajoasă și cea mai adaptată nevoilor publicului vizat, în măsura în care respectă dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 și ale H.G. nr. 925/2006.

Recurentul-pârât în susținerea cererii de recurs a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 07.01.2019 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 26 octombrie 2021, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 30 martie 2021.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Cu privire la starea litigioasă, Înalta Curte reține pe scurt că A. în calitate de autoritate contractantă, a inițiat prin anunțul de participare nr. 152157 procedura privind atribuirea contractului de achiziție publică având ca obiect achiziție de Servicii de elaborare a Planurilor de management pentru proiectul - Management conservativ pentru o minune a naturii - Cheile Șugăului - Munticelu - NAT CSM" utilizând procedura licitației deschise.

În urma acestei proceduri s-a încheiat contractul nr. x/27.05.2015 "Servicii de elaborare a planurilor de management", a fost încheiat cu ofertantul format din Asocierea dintre S.C. B. S.R.L. - LIDER, S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L, ofertantul demonstrând îndeplinirea cerințelor minime de calificare.

Înn urma procedrurii de verificare a procedurii de atribuire, aferentă contractului nr. x/27.05.2015 "Servicii de elaborare a planurilor de management", desfășurat în cadrul contractului de finanțare nr. x/31.10.2013, autoritatea de management a transmis CMR adresa nr. x/18.09.2015 prin care i-a fost solicitat un punct de vedere și la care a răspuns cu adresa nr. x/28.09.2015.

În data de 15.10.2015, autoritatea de management a emis documentul administrativ numit Raport de neconformitate având nr. x/15.10.2016, prin care s-a propus aplicarea unei reduceri procentuale de 10% din valoarea contractului.

Autoritatea de Management POS Mediu București a oprit la plată la cererea de rambursare nr. x/15.02.2016 revizuită la 07.03.2016 suma de 168.311,40 RON reprezentând corecție financiară aplicată contractului CS2 - Contract x/27.05.2015 Servicii pentru elaborarea planurilor de management, contractor S.C. B. S.R.L. Prahova.

Urmare a primirii raportului de neconformitate în data de 03.11.2015 la finalul căruia emitentul menționează un termen de contestare de 30 de zile, reclamantul a depus contestație la autoritatea de management în termen legal, iar în urma acestei contestații s-a comunicată Decizia nr. 20053/18.12.2015 emisă de Comisia de soluționare a contestației din Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS MEDIU privind soluționarea contestației formulate de CMR împotriva Raportului de neconformitate nr. x/15.10.2015 aferent Contractului de servicii nr. x/27.05.2015, având ca obiect "servicii de elaborare a planurilor de management" din cadrul proiectului "Managementul conservativ pentru o minune a naturii - Cheile Sugaului - Munticelu" SMIS -CSNR 43346.

Împotriva acestor acte a formulat contestație pe calea contenciosului administrativ reclamantul A..

Înalta Curte, cu privire la analiza efectuată de instanța de fond asupra celor acte administrative contestate de către reclamantul-intimat, Raport de neconformitate având nr. x/15.10.2016 și Decizia nr. 20053/18.12.2015 emisă de Comisia de soluționare a contestației din Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS MEDIU, apreciază că instanța de fond nu a efectuat o analiză completă, clară și coerentă a acestora.

În considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că instanța de fond reține în mod corect situația de fapt, însă omite a lua în considerare apărările pârâtului lăsând să se înțeleagă din întreg cuprinsul considerentelor sentinței recurate că și-a format convingerea asupra soluției adoptate, doar pe apărările formulate de către reclamant.

Așadar, instanța de recurs apreciază că analiza instanței de fond este sumară, construită preponderent pe apărările suținute de reclamant fără ca aceasta să facă o analiză efectivă a apărărilor emise de pârât, fapt ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii pronunțate.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond a efectuat o analiză parțială a cauzei dedusă judecății, aceasta neanalizând toate faptele constatate de organul de control și puse în sarcina reclamantului în raport cu legislația aplicabilă în materie și care au condus la sancțiunea aplicată acesteia.

În speță, instanța de fond avea obligația să efectueze o analiză profesionistă a a tuturor argumentelor prezentate de ambele părți. Or, instanța de fond s-a limitat în a efectua doar o analiză întemeiată exclusiv pe poziția procesuală a reclamantului, aspect relevat prin faptul că în proporție foarte mare considerentele sentinței recurate sunt preluări aproape fidele ale apărărilor exprimate de către reclamant prin cererea de chemare în judecată.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că sentința recurată este casabilă din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 Coc proc. civ., deoarece în cuprinsul considerentelor sentinței nu sunt arătate motivele pentru care apărările pârâtului sunt respinse.

În conformitate cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, instanța este obligată să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 par. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Orice parte, în cadrul unei proceduri, are dreptul să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale, iar acesta trebuie să le examineze în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv, decât dacă toate cererile și observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, aceasta având în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă.

Conduită procedurală a instanței de fond, prin neraportare și la argumentele prezentate în apărare de către pârât, face practic imposibilă exercitarea controlului judiciar al sentinței recurate, instanța de recurs neavând posibilitatea procedurală legală în această fază procesuală de a analiza cauza în raport de toate faptele reținute în actul de control constatat.

Astfel, în speță se impune soluția casării cu trimitere spre rejudecare, din cauza lipsei motivării complete sentinței recurate și pentru asigurarea părților dublului grad de jurisdicție prevăzut de lege.

În considerarea celor de mai sus, Înalta Curte urmează a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca în rejudecare, aceasta să stabilească cu exactitate situația de fapt dedusă judecății, să rețină și să analizeze concis în raport de apărările părților toate faptele care au stat la baza emiterii Decizia nr. 20053/18.12.2015 emisă de Comisia de soluționare a contestației din Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS MEDIU și a Raportului de neconformitate nr. x/15.10.2015, în raport de apărările formulate de pârât, precum și să facă o analiză obiectivă a probatoriul propus de părți în cauză.

Pentru toate considerentele expuse, constatând că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va examina și celelalte argumente invocate de pârât prin cererea de recurs, precum și susținerile reclamantului prin întâmpinarea depusă în dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene împotriva sentinței civile nr. 3111 din data de 29 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în tot sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 30 martie 2021.