ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6268/2021

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 24.07.2018, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul București a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional - Serviciul de contestare nereguli și antifraudă: - anularea titlului de creanță, respectiv a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat sub nr. x/27.11.2017, cu privire la contractul de finanțare nr. x/12.02.2013 încheiat în cadrul proiectului, "Amenajare circuit turistic pe lacurile Floreasca și Tei" cod SMISS 31386, proiect finanțat prin POR 2007-2013, Axa prioritara 5, Domeniul major de intervenție 5.2, constatarea îndeplinirii condițiilor de eligibilitate a tuturor cheltuielilor solicitate și rambursarea cheltuielilor excluse prin acest document; - obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată conform art. 453 C. proc. civ.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 615 de la data de 19 februarie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepía de inadmisibilitate, invocată din oficiu și a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul București în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional - Serviciul de contestare nereguli și antifraudă

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul București, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 21 alin. (19) din O.U.G. nr. 66/2011, ignorând faptul că procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare este act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, respectiv actul vătămător pentru reclamanta din prezenta cauză. În același timp instanța a ignorat și faptul că acțiunea formulată a vizat și decizia de soluționare a contestației pe care pârâta susține că a emis-o, astfel că excepția inadmisibilității nu trebuia reținută. De asemenea, după prezentarea proiectului "Amenajare circuit turistic pe lacurile Floreasca și Tei (și zona adiacenta lor) ", pentru care între părți a fost încheiat contractul de finanțare nr x/12.02.2013, recurenta-reclamantă a reiterat în cererea de recurs și o serie de aspecte de netemeinicie a titlului de creanță contestat - procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/27.11.2017, expuse și în fața instanței de fond, concluzionând că organizarea de șantier este aferentă unei activități individuale în vederea creării condițiilor de desfășurare a activității de construcții-montaj, suma în discuție este așadar o cheltuială eligibilă, contrar celor reținute de organele de control.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional - Serviciul de contestare nereguli și antifraudă a depus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul București a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/27.11.2017 întocmit de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional - Serviciul de contestare nereguli și antifraudă în legătură cu proiectul "Amenajare circuit turistic pe lacurile Floreasca și Tei". Fiind învestită cu recursul declarat de reclamantă împotriva soluției de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, prin raportare la dispozițiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în materie și nu poate fi reformată prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cărora le pot fi subsumate argumentele recurentei. Astfel, Înalta Curte reține că O.U.G. nr. 66/2011 reglementează, în procedura de constatare a neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene, o modalitate specifică de întocmire a actelor de control și de atacare a acestora, anterior sesizării instanței de judecată. Potrivit dispozițiilor art. 46 și 51 din actul normativ menționat, împotriva titlului de creanță se poate formula contestație administrativă în termen de maximum 30 de zile de la comunicare, urmând ca decizia pronunțată în soluționarea contestației să fie atacată de către contestator la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004. (art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 - "Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.") Prin urmare, statuarea din cuprinsul art. 21 alin. (19) din O.U.G. nr. 66/2011, conform căruia procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare este act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, nu poate fi interpretată în sensul invocat de recurentă și nu deschide calea contestării directe la instanța de contencios administrativ. În acest context, contrar susținerilor recurentei, actul administrativ care se atacă în contencios administrativ este decizia de soluționare a contestației, aceasta fiind actul administrativ vătămător pentru recurentă la care face referire art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar nu procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare. Pe de altă parte, în cuprinsul motivelor de recurs recurenta susține că a formulat cerere de chemare în judecată și împotriva decizei de soluționare a contestației îndreptate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, decizie care nu i-a fost comunicată, deși în fața instanței de fond reprezentantul acesteia a precizat expres că "a atacat procesul-verbal de constatare a neregulilor și nu decizia de soluționare a contestației". Înalta Curte constată că această critică a fost formulată în mod generic, fără ca recurenta să indice, în concret, motive de nelegalitate ale deciziei de soluționare a contestației, în privința căreia, în fața instanței de fond, intimatul-pârât a făcut dovada emiterii și comunicării . În același timp, se observă faptul că deși recurenta invocă necomunicarea deciziei de soluționare a contestației, aceasta nu a contestat în instanță nesoluționarea în termenul legal a recursului administrativ, astfel cum permit dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004. Pentru considerentele expuse, constatând că prima instanță a reținut în mod legal caracterul inadmisibil al demersului reclamantei de contestare doar a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.