ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5638/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5638/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Maramureș a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene (succesor al Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Infrastructura Mare - Direcția Gestionare Pos Mediu):
- anularea Deciziei nr., 53660/07.09.2017 emisă de pârât în soluționarea contestației administrative formulată de Unitatea Administrativ Teritoriala Județul Maramureș, împotriva "Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare pentru programe operaționale în cadrul obiectivului convergență" nr. 39427/05.07.2017 încheiat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene prin Direcția Generala Programe Europene Infrastructura Mare - Direcția Gestionare pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu privind Contractul nr. x/09.05.2013 "Servicii de consultanță în domeniul managementului execuției de investiție" din cadrul proiectului "Măsuri de management privind creșterea gradului de informare și conștientizare din Parcul Național Munții Rodnei", SM1S 16819;
- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare pentru programe operaționale în cadrul obiectivului convergentă nr. 39427/05.07.2017;
- obligarea pârâtului la restituirea sumei de 53.072 RON reprezentând valoarea corecției financiare aplicată pentru Contractul nr. x/09.05.2013 "Servicii de consultanță în domeniul managementului execuției de investiție" și plătită integral de Consiliul Județean Maramureș cu O.P, nr. 3491/07.11.2017, 3492/07.1L2017 și nr. 3493/07.11.2017.
Hotărârea primei instanțe
Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 259 din 18 decembrie 2019, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Maramureș, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., însă cu ocazia dezbaterilor asupra căii de atac exercitate a precizat că a invocat doar motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Cod.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 2 alin. (1) pct. a) din O.U.G. nr. 66/2011.
În continuare, a prezentat definiția neregulii prevăzută de prevederile menționate, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile acesteia, a reluat pe larg motivele de nelegalitate ale actului administrativ atacat și argumentele pe fondul cauzei, susținând, în esență, că nu există vreo legătură de cauzalitate între pretinsa abatere ce a fost pusă în sarcina acesteia și o eventuală sumă plătită necuvenit către unitatea administrată din bugetul UE, iar, în opinia părții, prima instanță nu a analizat natura corecției contestate.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea acțiunii.
Apărarea intimatului-pârâte
Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestei căi de atac.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Regularitatea promovării căii de atac
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.
Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din același cod.
În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.
Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
În cauză, se constată că susținerile recurentei-reclamante nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise față de hotărârea atacată, ci doar și-a exprimat nemulțumirea în raport cu soluția primei instanțe și a reluat situația de fapt și motivele pentru care consideră că a acționat corect în procedura urmată, în opinia acesteia fiind reținută în mod greșit abaterea în sarcina acesteia.
Recurenta-reclamantă nu circumstanțiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile cauzei.
Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.
Prin urmare, susținerile recurentei-reclamante nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Maramureș împotriva sentinței nr. 259 din 18 decembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 18 noiembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.