ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2742/2021

Ședința publică din data de 9 decembrie 2021

asupra conflictului de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 23.11.2020, sub numărul x/2020, contestatorul Ministerul Finantelor Publice a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestație la executare împotriva actelor de executare emise de B. "B." în dosarul execuțional nr. x/2020, a executării silite înseși precum și a încheierii de încuviințare a executării silite nr. x din 19.10.2020 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2020. Totodată, s-a solicitat admiterea cererii de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare.

Prin întâmpinarea formulată la 14.0.2021, intimatul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București, față de împrejurarea că instanța de executare este care a soluționat cererea de încuviințare a executării silite, respectiv Judecătoria Cluj Napoca. Pe fondul cauzei, s-a soluționat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 3017 din 7 aprilie 2021, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, competența de soluționare a acțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut, în esență, că în speță, procedura execuțională contestată a fost demarată la cererea intimatului creditor privind pe debitorii Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, înregistrată pe rolul B. la data de 08.10.2020, sub nr. x/2020, cerere în temeiul căreia, organul de executare silită a sesizat Judecătoria Cluj Napoca cu o cerere de încuviințare a executării silite,

Încuviințarea executării silite a fost admisă prin încheierea civilă nr. x pronunțată în data de 19.10.2020, în dosarul nr. x/2020.

Odată fixată competența în favoarea unei instanțe de executare în maniera expusă anterior, deci, deopotrivă competentă teritorial, raportat la sediul unuia dintre debitorii obligați prin titlul executoriu și împotriva căruia a fost demarată procedura execuțională contestată, o modificare sub acest aspect ar putea interveni în cadrul fazei de executare silită doar în situația în care încuviințarea executării silite s-a dispus de către o instanță de executare necompetentă teritorial, întrucât o eventuală necompetență a instanței de executare se subsumează neregularităților susceptibil de a fi cenzurate pe calea unei contestații la executare. Or, în cauză nu este în discuție o atare neregularitate, astfel că instanța care a încuviințat executarea silită este instanța de executare competentă să soluționeze toate incidentele care survin fazei de executare silită, deci inclusiv contestațiile la executare care au această natură juridică, aspect reglementat univoc în textul art. 651 alin. (3) C. proc. civ., iar debitorii împotriva cărora fost demarată procedura execuțională nu beneficiază de un nou drept de opțiune între instanțele care, în abstract, ar fi putut dobândi calitatea de instanță de executare.

De altfel, Judecătoria Cluj Napoca a fost instanța de executare care a soluționat contestația la executare împotriva procedurii execuționale contestate în prezenta cauză, formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Cluj Napoca a pronunțat sentința civilă nr. 5916 din 24 septembrie 2021, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În motivare, s-a reținut, în esență, că, instanța de executare ar putea fi Judecătoria Sectorului 5 București (competentă potrivit sediului contestatorului) sau o altă instanță, printre care și Judecătoria Cluj Napoca (competentă în raport de debitorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor).

În aplicarea art. 112 alin. (1) teza I C. proc. civ., conform art. 116 din același cod, alegerea dintre instanțele deopotrivă competente aparține reclamantului, care în speță este, în mod evident, contestatorul.

În nici un caz nu se poate considera că reclamantul este executorul judecătoresc, fiind evident că în contestația la executare executorul judecătoresc nu are o atare calitate. Totodată, nu există niciun motiv pentru a se considera că în cazul contestațiilor la executare reclamantul nu beneficiază de dreptul prevăzut la articolul 116 C. proc. civ.

Interpretarea potrivit căreia executorul judecătoresc este cel care are alegerea între mai multe instanța de executare deopotrivă competente, alegere pe care debitorii nu mai pot contesta, decât în măsura în care executorul judecătoresc ar alege o instanță necompetentă, nu poate fi primită în condițiile în care poate duce la inechități profunde în situații cum este cea din speța de față, în care debitorul care a determinat executorul judecătoresc să aleagă instanța căreia să-i ceară încuviințarea executării silite nici măcar nu este parte în contestația la executare. O atare interpretare ar permite creditorului să aleagă ușor instanța de executare, introducând fictiv în executarea silită un debitor care să aibă domiciliul în circumscripția teritorială a instanței aleasă de către creditor, ceea ce nu poate fi acceptat.

Din aceste considerente, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca și declinată competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare", iar conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 și care prevede că:

"Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.".

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016.

Totodată, conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speță, prin încheierea civilă nr. x din 19.10.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Cluj Napoca a încuviințat executarea silită demarată la cererea creditorului A., împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, în temeiul titlurilor executorii sentința civilă nr. 66/2008 a Curții de Apel Oradea, decizia civilă nr. 343/R/2010 a Curții de Apel Oradea și încheierea din 29.01.2020 a Curții de Apel Oradea.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea civilă din 19 octombrie 2020 a Judecătoriei Cluj Napoca, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare, revine acestei instanțe care a încuviințat executarea silită, ca instanță de executare, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

În acest sens, s-a pronunțat Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Cluj Napoca este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății.

Față de argumentele expuse și de dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 decembrie 2021.