ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1615/2021

Ședința publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 București la data de 17 februarie 2021, contestatorul Ministerul Finanțelor, în contradictoriu cu intimatul A., a formulat contestație la executare împotriva executării silite începută de S.C. P..E.J. B. în dosarul de executare nr. 267/E/2020, cu sediul în Cluj-Napoca, în dosarul execuțional nr. x/2019 și a tuturor actelor ce i-au fost comunicate.

În considerentele sentinței, Judecătoria Sectorului 5 București a arătat că executarea silită împotriva căreia s-a formulat contestația la executare a fost demarată la solicitarea creditorului A., împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor, cererea de încuviințare a executării silite fiind înaintată de executorul judecătoresc Judecătoriei Cluj-Napoca, care, prin încheierea civilă nr. 9787/CC/2020 pronunțată în ședința din camera de consiliu din 13.10.2020 în dosarul nr. x/2020 a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

A mai arătat că Judecătoria Satu Mare a încuviințat executarea silită prin încheierea nr. 4165/2020 pronunțată în ședința din camera de consiliu din 03.11.2020, în ceea ce îi privește pe toți debitorii, inclusiv pe contestator.

A reținut incidența în cauză a prevederilor art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora contestația se introduce la instanța de executare, precum și a art. 651 alin. (1) din același act normativ, care arată că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Raportat și la faptul că sunt mai mulți debitori, instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 112 alin. (1) din C. proc. civ., în conformitate cu care în cazul în care cererea privește mai mulți pârâți, se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.

A mai argumentat instanța că, întrucât executarea silită are o cauză unică, comună pentru toți debitorii, neputând fi divizată între instanțele în raza cărora își au sediul aceștia, iar instanța care a încuviințat executarea silită a titlului creditorilor este Judecătoria Satu Mare, judecătoria menționată este competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, având ca obiect contestație la executare, instanță care a și reținut calitatea sa de instanță de executare în momentul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite.

A conchis instanța că, având în vedere că Judecătoria Satu Mare, competentă în ceea ce privește debitorul care are sediul în raza sa, a încuviințat executarea silită cu privire la toți cei trei debitori, această judecătorie are calitatea de instanță competentă să soluționeze cererea de contestație la executare formulată de debitorul Ministerul Finanțelor.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 punctul 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Din analiza acestui text de lege rezultă că, pentru a se crea conflict negativ de competență, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: două sau mai multe instanțe să se declare deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență să fie reciproce și cel puțin una dintre instanțele sesizate să fie competentă să soluționeze cauza.

Așadar, existența conflictului negativ de competență presupune pronunțarea unor soluții de declinare a competenței de către instanțele sesizate.

Totodată, art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., prevede că "Dacă instanța se declară necompetentă (...), dosarul va fi trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent".

În speță, din lucrările dosarului, nu se identifică premisa nașterii unui conflict negativ de competență, în contextul în care Judecătoria Sectorului 5 București, pronunțând o soluție de declinare a competenței în favoarea Judecătoriei Satu Mare, nu s-a conformat dispozițiilor legale precitate, ci a înaintat dosarul instanței supreme pentru a pronunța regulatorul de competență.

Prin urmare, cât timp nu există o hotărâre prin care Judecătoria Satu Mare, la rândul său, să-și decline competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, condiția obligatorie a reciprocității hotărârilor definitive de declinare a competenței nu este îndeplinită, pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ.

Raportat la considerentele expuse, cum procedura regulatorului de competență funcționează numai în condițiile prevăzute de art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata inexistența conflictului negativ de competență și va restitui dosarul instanței care a sesizat-o, respectiv Judecătoria Sectorului 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistența conflictului de competență.

Dispune restituirea dosarului la Judecătoria Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 septembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.