ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2736/2021

Ședința publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 ianuarie 2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. x/2021, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 382/A/05.06.2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații B., A. și C..

În motivarea cererii, revizuentul a arătat, în esență, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor lucruri cerute, precum: excepția autorității de lucru judecat; cererea privind două noi întrebări preliminare conform art. 267 TFUE; cererea apelantului din 16.01.2019 la fond; cererea formulată prin răspunsul la întâmpinări, punctul 8; cererea acestuia și a intervenienților în nume propriu din 11.05.2019 pentru a obține încheierile de ședință în format electronic; cererea pentru termenul din 03.04.2020 a probei cu martor; cererea apelantului de control a tuturor înscrisurilor făcând obiectul procedurii de supralegalizare.

Revizuentul a mai arătat că instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat prin considerente contradictorii asupra deciziei finale străine, ignorată complet în speță și nesolicitată recunoașterii, cu confuzii și refuzul controlului conformității supralegalizării, cu impact asupra aspectului nedefinitiv al hotărârii străine și nulității.

S-a mai susținut că hotărârea s-a dat în temeiul unor înscrisuri (decizii, certificat de non-apel, nedepus în copie), pe care le solicită a fi declarate false și care au influențat soluția pronunțată în cauză în privința procedurii de supralegalizare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 și 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din 22.06.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și înaintarea către Serviciul Registratură, pentru formarea unui nou dosar, cu termen la data de 22.06.2021.

Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie sub nr. x/2021, la data de 22.06.2021.

Prin decizia civilă nr. 989/22.06.2021 a Curții de Apel București, secția a civilă și pentru cauze de minori și de familie, a fost admisă excepția de necompetență materială a Curții de Apel București în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de către revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 382/A/05.06.2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2017 și declinată competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Cauza a fost înrergistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2021.

La termenul din 9 decembrie 2021, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția tardivității cererii formulate de revizuent, întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reținând cauza în pronunțare asupra acesteia.

Examinând cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce succed:

Cererea de revizuire este îndreptată împotriva deciziei civile nr. 382 din 5 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțate în dosarul nr. x/2017, revizuentul susținând că această hotărâre este potrivnică deciziei civile nr. 87A din 23 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronujnțate în dosarul nr. x/2017.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În speță, ultima hotărâre dintre cele pretins potrivnice, respectiv decizia civilă nr. 382 din 5 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii, este o hotărâre pronunțată în apel, în soluționarea unei cauze ce are ca obiect "exequator" (recunoașterea hotărârilor străine) cu privire la custodia definitivă a copiilor și exercitarea autorității părintești, pensia de întreținere datorată de către pârât celor doi copii rezultați din căsătoria pârâtului și reclamantei și cu privire la partajul patrimoniului familial și al societății bunurilor în comun care a existat între părți, având mențiunea "definitivă".

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive deciziile date în apel, fără drept de recurs. Totodată, prevederile art. 634 alin. (2) C. proc. civ. dispun că hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului, sau, după caz, la data pronunțării.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale evocate, rezultă că hotărârea atacată cu revizuire este o decizie definitivă de la data pronunțării.

Față de formularea neechivocă a textului legal, art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de o lună pentru exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, care, în speță, este data pronunțării acesteia, 5 iunie 2020, iar nu de la data comunicării hotărârii respective.

De altfel, fiind sesizată cu controlul de constituționalitate al dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea Constituțională a constatat că acestea nu contravin prevederilor constituționale ale art. 21, art. 24 și art. 126 alin. (2), reținând că hotărârea atacată prin intermediul revizuirii - cale extraordinară de atac - nu este criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată la data pronunțării. De aceea, formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate și, pentru aceleași rațiuni, nu îngrădesc accesul liber la justiție al revizuentului. Faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunțarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiție al părții și nici dreptul la apărare, întrucât demonstrarea existenței motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoașterea considerentelor dezvoltate de instanța care a pronunțat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenței identității de părți, obiect și cauză din cele două procese, lucru posibil și în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită. (a se vedea în acest sens Decizia nr. 524 din 5 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 922 din 16 noiembrie 2016 și Decizia nr. 536 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 969 din 21 octombrie 2020).

Prin urmare, în speță, termenul legal de exercitare a căii de atac extraordinare a revizuirii curge de la data pronunțării hotărârii definitive atacate, respectiv decizia nr. 382 din 5 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

În raport de data pronunțării hotărârii supusă revizuirii - 5 iunie 2020, termenul legal pentru exercitarea căii de atac, calculat potrivit regulii prescrise de art. 181 alin. (1) pct. 3 coroborat cu alin. (2) al aceluiași articol C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe luni, s-a împlinit la data de 6 iulie 2020 (ultima zi era 5 iulie 2020, duminica, zi nelucrătoare).

Cererea de revizuire a fost, însă, formulată peste termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv la data de 4 ianuarie 2021, data de pe plicul poștal în care a fost exepdiată cererea de revizuire .

Art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prevede:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege.

Așa fiind, Înalta Curte urmează să dispună respingerea cererii de revizuire ca tardivă, făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac.

Pentru aceste considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare de retractare a fost depășit, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca tardiv formulată, excepția tardivității declarării acestei căi de atac fiind una de ordine publică, absolută, dirimantă, astfel încât, admiterea acesteia împiedică instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire, să analizeze admisibilitatea cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 382/A din 5 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2017.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 decembrie 2021.