ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 867/2022

Fondul cauzei: Prin sentința penală nr. 286 din 6 iulie 2020 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2019, s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă și părăsirea locului accidentului. Pe latură civilă, instanța a admis în parte acțiunile civile și a obligat pe partea responsabilă civilmente la plata către părțile civile (revizuenții din cauză) a următoarelor sume: - către partea civilă B. - tatăl victimei, suma de 1.125 RON daune materiale și suma de 30.000 euro daune morale; - către fiecare dintre părțile civile C., D. și E. - frații și sora victimei, câte 1.125 RON daune materiale și câte 15.000 euro daune morale; - către partea civila F. - nepotul defunctului, suma de 10.000 euro daune morale.

Decizia pronunțată în apel: Prin decizia penală nr. 1374/A din 3 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost admis apelul părții responsabile civilmente G. S.A. împotriva sentinței penale nr. 286 din 6 iulie 2020 pronunțată de Judecătoria Buftea. A fost desființată în parte sentința penală atacată și, rejudecând în fond, a fost obligată partea responsabilă civilmente G. S.A. la plata către partea civilă B. a sumei de 2250 RON, reprezentând daune materiale și a sumei de 10.000 euro în echivalentul în RON la cursul BNR la data efectivă a plății reprezentând daune morale. A fost înlăturată obligarea părții responsabile civilmente G. S.A. la plata daunelor materiale și a daunelor morale către părțile civile C., D., F. și E.. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Revizuirea: Prin cererea înregistrată la 23 februarie 2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie sub dosar nr. x/2021, revizuenții (părți civile în dosarul penal) B., C., E., D. și F. au solicitat revizuirea deciziei penale nr. 1374/A din 3 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2019, exclusiv cu privire la latura civilă a cauzei, pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. - prin hotărârea atacată, instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Decizia pronunțată în soluționarea cererii de revizuire: Prin decizia nr. 821 A din 20 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de către revizuenții B., C., D., F. și E. împotriva deciziei civile nr. 1374/A din 3 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în contradictoriu cu intimații G. S.A. și A..

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 821 A din 20 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, revizuenții B., C., D., F. și E. au declarat recurs. Subsumat motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., recurenții-revizuenți au arătat că: - prin hotărârea dată în revizuire, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, prin faptul că la soluționarea revizuirii nu a aplicat, a încălcat sau a interpretat greșit dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C.pr.cic., art. 417, art. 420 alin. (11), art. 19 alin. (5) si art. 23 C. proc. pen. și art. 12 C. civ. - instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în sensul că se referă exclusiv la obiectul cererilor de chemare în judecată, a cererilor reconvenționale sau de intervenție principală, și nu la obiectul cererilor de apel, în condițiile în care acest motiv de revizuire reprezintă expresia principiului disponibilității care guvernează procesul civil, reglementat de dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., instituit in vederea respectării principiului de drept civil a libertății de a dispune prevăzut de art. 12 C. civ.; - reținând doar că potrivit dispozițiilor art. 417 C. proc. pen. instanța penală care judecă apelul este obligată sa analizeze cauza sub toate aspectele, instanța de revizuire a aplicat greșit aceste dispoziții în condițiile în care nu le-a corelat cu cele ale art. 420 alin. (1)1 și art. 19 alin. (5) si art. 23 C. proc. pen., de care este evident că este ținută și instanța care judecă apelul penal pe latura civilă, nu numai instanța care judecă fondul procesului penal; - de asemenea, instanța a încălcat dispozițiile art. 420 alin. (11) C. proc. pen. care prevăd ca "La judecarea apelului se aplica regulile de la judecata in fond, in măsura in care in prezentul titlu nu exista dispoziții contrare." De altfel, aplicabilitatea acestor dispoziții nici măcar nu a fost analizată de instanță, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - instanța de revizuire a încălcat și prevederile art. 19 alin. (5) și art. 23 C. proc. pen., în condițiile în care a reținut că, analizând cauza sub toate aspectele, instanța care judecă apelul penal pe latura civilă nu ar mai fi ținută de limitele instituite de art. 23 C. proc. civ. penala de care este ținuta instanța care judeca fondul procesului penal pe latura civilă. Mai mult, instanța nici măcar nu a analizat aplicabilitatea acestor dispoziții, deși au fost invocate în susținerea temeiniciei cererii de revizuire, iar sub acest aspect hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Procedura în fața instanței de recurs: Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 7 decembrie 2021. Având în vedere data înregistrării acțiunii pe rolul instanțelor judecătorești (15 noiembrie 2019), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen în vederea soluționării căii de atac. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția inadmisibilității căii de atac, invocată de intimata G. S.A., a cărei analiză este prioritară potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează să fie expuse: În conformitate cu prevederile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă acelorași căi de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită." În speță, calea de atac a recursului a fost declarată împotriva unei decizii pronunțate în soluționarea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuire formulată împotriva soluției pronunțate pe latura civilă a unei hotărâri penale definitive. Recurenții-revizuenți au avut calitatea de părți civile în dosarul penal nr. x/2019, soluționat în fond de Judecătoria Buftea prin sentința penală nr. 286 din 6 iulie 2020, hotărâre supusă numai căii de atac a apelului, conform dispozițiilor art. 408 alin. (1) C. proc. pen. care prevăd că: "Sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel", coroborate cu cele ale art. 551 C. proc. civ. ce dispun că: "Hotărârile primei instanțe rămân definitive: 1. la data pronunțării, când hotărârea nu este supusă contestației sau apelului; 2. la data expirării termenului de apel sau de introducere a contestației: a) când nu s-a declarat apel sau contestație în termen; b) când apelul sau, după caz, contestația declarată a fost retrasă înăuntrul termenului; 3. la data retragerii apelului sau, după caz, a contestației, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel sau de introducere a contestației; 4. la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestația." De asemenea, potrivit art. 552 C. proc. pen.: "Hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării acesteia, atunci când apelul a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de apel." Coroborând prevederile din C. proc. pen. anterior redate cu dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și cele ale art. 513 alin. (5) C. proc. civ., cum hotărârea penală ce a făcut obiectul cererii de revizuire este definitivă, reiese că și decizia nr. 821 A din 20 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel București prin care a fost soluționată cererea de revizuire este definitivă, nefiind supusă prin lege căii de atac a recursului. Existența recursului în casație nu înlătură caracterul definitiv al deciziei pronunțate de instanța penală în soluționarea apelului declarat împotriva soluției pronunțate pe latura civilă a hotărârii penale. Mai mult decât atât, recursul în casație din procedura penală nu echivalează cu calea de atac a recursului existentă în procedura civilă, astfel cum susțin recurenții-revizuenți. În conformitate cu expunerea de motive a noului C. proc. pen., "recursul în casație urmărește asigurarea unei practici unitare la nivelul întregii țări. Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, a cărei soluționare este numai de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept, prin raportare la cazurile expres și limitativ prevăzute de lege." Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Pentru considerentele prezentate, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca inadmisibil. Față de soluția pronunțată asupra excepției procedurale, dat fiind că recurenții-revizuenți au exercitat o cale de atac neprevăzută de lege, iar admisibilitatea căii de atac primează solicitării de suspendare a judecății cauzei, Înalta Curte nu are a se mai pronunța asupra cererii de suspendare formulate de intimata G. S.A.. PENTRU ACESTE MOTIVE,