ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2638/2021

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureș la 23 aprilie 2021, sub nr. x/2021, contestatoarea Curtea de Apel Alba Iulia a formulat, în contradictoriu cu intimata A., contestație la executare împotriva actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. x/2021 al Biroului Executorului Judecătoresc B..

În drept, a invocat prevederile O.G. nr. 22/2002 și cele ale C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu-Mureș, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. În subsidiar, a solicitat respingerea, ca tardivă, a contestației la executare, respingerea excepției conexității formulate de contestator și respingerea contestației la executare, precum și a cererii de suspendare a executării, ca nefondată.

La 20 mai 2021, contestatoarea Curtea de Apel Alba Iulia, a formulat, în contradictoriu cu intimata A., contestație la executare împotriva actelor de executare silită efectuate în continuare în dosarul execuțional nr. x/2021 al Biroului Executorului Judecătoresc B., anume încheierile nr. 3 și 4 din 26 aprilie 2021 și somația emisă la aceeași dată.

Prin sentința civilă nr. 3070 din 26 iulie 2021, Judecătoria Târgu-Mureș a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de intimată prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Târgu-Mureș a constatat că, prin Decretul Președintelui României nr. 1116 din 7 decembrie 2016, intimata A., judecător și președinte al secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Alba Iulia, a fost eliberată din funcție la 31 ianuarie 2017, prin pensionare.

Față de această împrejurare, a reținut că, la data înregistrării contestației la executare pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș, 23 aprilie 2021, intimata nu mai deținea funcția de judecător, motiv pentru care a considerat că nu pot fi reținute ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 127 C. proc. civ. alin. (2) C. proc. civ., conform cărora, în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Instanța a constatat că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, care, conform art. 651 alin. (1) din același act normativ este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Raportându-se la aceste norme legale, Judecătoria Târgu Mureș a apreciat că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Alba Iulia.

Prin sentința civilă nr. 2075 din 8 octombrie 2021, Judecătoria Alba Iulia a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

Pentru a dispune astfel, a reținut că dispozițiile art. 714 alin. (1) și ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., stabilesc o competență absolută în favoarea instanței de executare, care este instanța de la domiciliul debitorului.

În cauză, calitatea de debitor aparține Curții de Apel Alba Iulia, împotriva căreia a fost declanșată procedura de executare silită în dosarul de executare nr. 402/2021 al Biroului Executorului Judecătoresc B..

Raportându-se la dispozițiile legale anterior menționate, a reținut că instanța competentă să soluționeze contestația la executare ar fi trebuit să fie Judecătoria Alba Iulia. Însă, având în vedere că art. 127 alin. (1) și (2)

1

instituie un caz de competență teritorială absolută în favoarea unei instanțe aflate în circumscripția curții de apel învecinate cu cea la care își desfășoară activitatea debitorul, și cum această calitate aparține Curții de Apel Alba Iulia, a apreciat că în mod corect a fost sesizată Judecătoria Târgu Mureș pentru a soluționa contestația la executare.

Judecătoria Alba Iulia a reținut și că, potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente."

Cât privește faptul că intimata A. nu mai deține calitatea de judecător la Curtea de Apel Alba Iulia, a apreciat că acest aspect nu prezintă relevanță pentru stabilirea competenței, de vreme ce această instanță are calitatea de debitor în cauză.

Susținerile petentei referitoare la faptul că în niciun ciclu procesual Curtea de Apel Alba Iulia nu este implicată au fost, de asemenea, considerate irelevante, Judecătoria Alba Iulia reținând că sigura cerință a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. este să aparțină competența de soluționare unei instanțe inferioare celei care este parte în conflict.

Or, Judecătoria Alba Iulia este instanță inferioară Curții de Apel Alba Iulia, motiv pentru care a apreciat că nu este competentă să soluționeze cauza.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va reține că, în speță, competența soluționării cauzei revine Judecătoriei Alba Iulia, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului în legătură cu care s-a ivit prezentul conflict negativ de competență este reprezentat de contestația la executare formulată de contestatoarea Curtea de Apel Alba Iulia, în contradictoriu cu intimata A., împotriva actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. x/2021 al Biroului Executorului Judecătoresc B..

Executarea silită a fost declanșată în baza titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 1634 din 10 noiembrie 2015, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă în dosarul nr. x/2014, prin care pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia au fost obligați să achite reclamanților C., D. și A. dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite, conform sentințelor civile nr. 1218/2007, nr. 1130/2007, nr. 1234/2007 și nr. 661/2008 ale Tribunalului Alba și nr. 81/2008 a Curții de Apel Alba Iulia.

Astfel, în cadrul executării silite, calitatea de creditor aparține intimatei A., iar cea de debitor aparține Curții de Apel Alba Iulia.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestația se introduce la instanța de executare." De asemenea, prin art. 651 alin. (3) C. proc. civ. legiuitorul a atribuit instanței de executare competența de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite, a contestațiilor la executare, precum și a altor incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În materia executării silite, stabilirea instanței competente, din punct de vedere teritorial, se face în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează în sensul că "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Înalta Curte constată că petenta Curtea de Apel Alba Iulia a sesizat Judecătoria Alba Iulia cu soluționarea contestației la executare, această instanță fiind cea în circumscripția căreia își are sediul, dar și cea care a pronunțat încheierea nr. 985 din 19 martie 2021 în dosarul nr. x/2021, prin care a fost încuviințată cererea creditoarei A. privind executarea silită, în baza titlului executoriu pentru care, în dosarul de executare nr. 402/2021, Biroul Executorului Judecătoresc B. a declanșat executarea silită.

În contextul arătat, Înalta Curte reține că, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, stabilindu-se că, "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare inițiată de Colegiul de conducere al instanței supreme, Înalta Curte constată că Judecătoriei Alba Iulia îi revine competența de soluționare a cauzei, prin raportare la faptul că aceasta este instanța care a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei Curtea de Apel Alba Iulia.

Referitor la incidența dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. se constată că, potrivit acestora: (1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Calitatea de creditor aparține intimatei A., fost judecător al Curții de Apel Alba Iulia, ce a fost eliberată din funcție la 31 ianuarie 2017, prin pensionare, prin Decretul Președintelui României nr. 1116 din 7 decembrie 2016. Ca atare, acesteia nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. întrucât nu mai are calitatea de judecător la data sesizării instanței.

Cu privire la incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ. ce statuează reguli în cazul în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât într-o cauză de competența instanței în cauză sau a unei instanțe inferioare acesteia, trebuie observat că în speța de față, stabilirea instanței de executare care, de altfel, a încuviințat executarea silită și care este competentă a soluționa și contestațiile la executare ulterioare, s-a făcut în considerarea calității de debitor/pârât a Curții de Apel Alba Iulia, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Se poate observa că, din perspectiva stabilirii instanței de executare competente, calitatea de debitor a Curții de Apel Alba Iulia impune aplicarea art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ. prin raportare la art. 127 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Astfel, dacă sesizarea curții de apel învecinate era obligatorie în cazul în care reclamant/creditor era un judecător și prin asimilare o instanță de judecată, un procuror sau un grefier, această sesizare nu mai este obligatorie în cazul în care aceștia au calitatea de pârâți/debitori, ci este facultativă, fiind lăsată la latitudinea reclamantului.

Așa fiind, competența teritorială a instanței de executare nu poate fi stabilită prin raportare la dispozițiile art. 127 C. proc. civ., întrucât ipotezele reglementate de aceste norme nu se regăsesc în cauză, reclamantul neavând calitatea de judecător și optând pentru sesizarea, ca instanță de executare, a Judecătoriei Alba Iulia, ca fiind instanța de la sediul debitorului, în conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și nu a unei instanțe aflate în circumscripția uneia dintre curțile de apel învecinate pentru a atrage incidența art. 127 alin. (2) și (2

1

) C. proc. civ. .

Pentru considerentele expuse anterior și având în vedere dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. și art. 714 alin. (1) C. proc. civ. ce impun introducerea oricărei contestații la instanța de executare care, în speță, este Judecătoria Alba Iulia, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 noiembrie 2021.