ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1695/2021

Ședința publică din data de 21 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, la data de 11 septembrie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiției a chemat în judecată pe intimata A., solicitând: suspendarea executării silite începute de către Biroul Executorului Judecătoresc B. până la soluționarea contestației la executare, admiterea excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită, anularea somației și a tuturor actelor emise de Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul de executare, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite, întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia, potrivit dispozițiilor art. 723 și urm. C. proc. civ.

La data de 27 octombrie 2020, contestatorul a formulat completare la contestația la executare prin care a contestat modul de calcul al sumelor stabilite prin raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert C., anexat unei adrese transmise contestatorului de către executorul judecătoresc, reiterând criticile invocate prin contestația la executare introductivă de instanță sub aspectul nerespectării prevederilor art. 628 C. proc. civ.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 666 din C. proc. civ.

2.1. Prin încheierea civilă nr. 320 din 19 februarie 2021, Judecătoria Alba Iulia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimată prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru a pronunța această hotărâre, raportându-se la dispozițiile art. 651 alin. (1) și cele ale art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., Judecătoria Alba Iulia a reținut că, în speță, competența de soluționare a contestației la executare revine judecătoriei în a cărei cicrumscripție se află, la data sesizării organului de executare, sediul debitorului, respectiv Ministerul Justiției, întrucât prin reținerea competenței în cadrul procedurii distincte a încuviințării executării silite nu a operat o prorogare de competență și în ceea ce privește soluționarea contestației la executare.

Totodată, a apreciat că în cauză nu se pune problema incidenței art. 112 C. proc. civ. ce instituie o competență alternativă pentru formularea acțiunii împotriva mai multor pârâți atâta timp cât părți sunt doar contestatorul-debitor Ministerul Justiției și creditoarea-intimată A., iar nu și ceilalți debitori (Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Cluj), în raport de care s-au reținut dispozițiile art. 127 C. proc. civ. în dosarul având ca obiect încuviințarea executării silite.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Sectorului 5 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 3959 din 05 mai 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. Totodată, a constatat intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Alba Iulia și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, coroborând dispozițiile art. 112, art. 116, art. 127 alin. (1) și (3) și art. 651 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 5 București a apreciat că competența de soluționare a contestației la executare aparține Judecătoriei Alba Iulia, având în vedere că este instanța care a încuviințat executarea silită, fiind situată în circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Cluj din cadrul căreia face parte Judecătoria Cluj Napoca, instanța inițial sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite, iar în aplicarea principiului unicității instanței de executare, una și aceeași instanță trebuie să soluționeze toate contestațiile la executare, precum și orice alte incidente care apar în cursul aceleiași proceduri execuționale.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, contestatorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimata A., a solicitat suspendarea executării silite începute de către Biroul Executorului Judecătoresc B. până la soluționarea contestației, admiterea excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită, anularea somației și a tuturor actelor emise de Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul de executare, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite, întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia, potrivit dispozițiilor art. 723 și urm. C. proc. civ.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același cod.

Competența teritorială în soluționarea contestației la executare pendinte este reglementată, astfel cum au reținut și instanțele care s-au declarat necompetente, prin norma de ordine publică cuprinsă în art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererii de executare silită - 30 decembrie 2019, potrivit cărora:

"Contestația se introduce la instanța de executare."

Înalta Curte constată că Judecătoria Alba Iulia și Judecătoria Sectorului 5 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretarea diferită a dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a soluționa pricina.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

În speță, Judecătoria Alba Iulia, prin încheierea nr. 1268 C. civ. din 16 aprilie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, atașată în copie la contestația la executare formulată în cauză, a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc B. privind pe creditoarea A. și pe debitorii Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj și Ministerul Justiției și, în consecință, a încuviințat executarea silită, în oricare dintre formele prevăzute de lege, în conformitate cu dispozițiile titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 335/25.02.2008, pronuntată în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2811/R/07.12.2009 a Curții de Apel Cluj, încheierea din 27.06.2019, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 59/R/17.12.2019 a Curții de Apel Cluj, sentința civilă nr. 170/2015, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1778/A/2015 a Curții de Apel Cluj, precum și cheltuielile de executare.

Câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reținând scopul urmărit de legiuitor prin determinarea clară, printr-o singură normă atributivă de competență a instanței de executare, respectiv acela de a asigura unicitatea instanței de executare, deja determinată prin efectul pronunțării hotărârii prin care a fost încuviințată executarea silită, care a tranșat în mod necesar și problema calificării instanței ce a pronunțat-o ca având statutul de instanță de executare, acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul procedurii în care se contestă executarea silită deja declanșată.

Cu alte cuvinte, competența instanței de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu incidente ulterioare de competența sa, precum contestația la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Alba Iulia este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2021.