ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1909/2021

HOTĂRÂRE

30.09.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1909/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 8 septembrie 2020, sub dosar nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiției a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestație la executare împotriva executării silite începută de Biroul executorului judecătoresc B. în dosarul execuțional nr. x/2019 și a tuturor actelor comunicate, respectiv: somație de plată emisă în dosar la 7 august 2020, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, a raportului de expertiză contabilă întocmit de exp. contabil C., a tuturor actelor de executare emise sau care vor fi emise în acest dosar de executare silită, precum și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite din 16 aprilie 2020 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr. x/2020, solicitând: suspendarea executării silite începute de către BEJ B. până la soluționarea prezentei contestații; admiterea excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită; anularea somației și a tuturor actelor emise de BEJ B. în dosarul de executare nr. 1543/2019, precum și încheierea de încuviințare a executării silite; întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia, potrivit dispozițiilor art. 723 și urm. C. proc. civ.

Prin încheierea civilă nr. 2723 din 17 decembrie 2020, Judecătoria Alba Iulia a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de intimat și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 712 alin. (1) și art. 714 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că, în speță, calitatea de contestator aparține doar debitorului Ministerul Justiției al cărui sediul se află în raza de competență teritorială a Judecătoriei Sectoului 5 București.

S-a apreciat că, pentru determinarea competenței teritoriale a instanței de executare, nu prezintă importanță nici instanța care a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite și nici împrejurarea că executarea silită vizează și alți debitori, în procedura necontencioasă în care se soluționează cererea de încuviințare a executării silite verificarea competenței urmând a se face în conformitate cu art. 529 alin. (1), art. 651 alin. (1) și art. 666 alin. (1) C. proc. civ., cu luarea în considerare a eventualelor cazuri de prorogare a competenței, inclusiv ca urmare a incidenței art. 112 C. proc. civ. și 127 din același act normativ sau ca efect al neinvocării de către instanță a excepției necompetenței teritoriale.

A mai reținut că instanța învestită cu soluționarea contestației la executare este ținută să-și analizeze propria competență, aplicând regulile de ordine publică anterior amintite având în vedere că încheierea de încuviințare a executării silite poată fi supusă verificării pe calea contestației la executare, inclusiv sub aspectul competenței instanței care a pronunțat-o.

În raport de faptul că, în speță, nu sunt mai mulți contestatori și nu se poate anticipa promovarea de către ceilalți debitori, împotriva cărora a fost demarată contestația la executare în dosarul nr. x/2019 al BEJ B., a unei contestații la executare, s-a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 112 C. proc. civ. În situația în care doar unul dintre debitori formuleză contestație la executare, s-a apreciat că instanța de executare nu poate fi stabilită cu înfrângerea prevederilor art. 712 alin. (1), art. 651 alin. (1) și art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 București a pronunțat sentința civilă nr. 2536 din 24 martie 2021, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de către contestator, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1) și art. 714 alin. (1) C. proc. civ. care instituie o competență teritorială de ordine publică pentru soluționarea contestației la executare, respectiv judecătoria în circumscripția căreia se află sediul debitorului.

Față de particularitatea situației de fapt din dosar, în care procedura de executare silită a fost demarată simultan și unitar împotriva tuturor debitorilor obligați prin titlul executoriu, în temeiul unei încheieri de încuviințare a executării silite unice, s-a apreciat că, din perspectiva determinării instanței de executare, în lipsa unor dispoziții legale speciale și derogatorii în materia executării silite, în completarea aspectelor nereglementate în Cartea a V a C. proc. civ., sunt aplicabile prevederile dreptului comun, reglementate în Cartea I a actului normativ, respectiv cele ale art. 112 și art. 116 C. proc. civ.

Ca situație de fapt s-a reținut că doi dintre debitorii obligați prin titlul executoriu au sediul în Cluj Napoca, iar executorul judecătoresc a înțeles să sesizeze Judecătoria Cluj Napoca.

S-a constatat că intimatul creditor are calitatea de judecător în cadrul Curții de Apel Cluj, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1), coroborat cu alin. (3) al aceluiași articol C. proc. civ. și s-a apreciat că, în sensul textelor de lege menționate, creditorul este asimilat reclamantului în raport de dispozițiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ.

Luând în considerare modalitatea concretă în care executorul judecătoresc a înțeles să exercite dreptul de opțiune sub aspectul circumscripției teritoriale a instanței de executare, respectiv ca aceasta să se determine prin raportare la sediul celorlați doi debitori împotriva cărora a fost demarată procedura execuțională supusă contestației, precum și faptul că Judecătoria Alba Iulia care a încuviințat executarea silită este o instanță care întrunește exigențele prevăzute în art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., fiind situată în circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Cluj din cadrul căreia face parte Judecătoria Cluj Napoca, inițial sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite, precum și dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. din care se deduce principiul unicității instanței de executare, potrivit căruia una și aceeași instanță trebuie să soluționeze toate contestațiile la executare, precum și orice alte incidente care apar în cursul aceleiași proceduri execuționale, s-a apreciat că Judecătoria Alba Iulia este instanța competentă în soluționarea contestației la executare.

Sub un ultim aspect, s-a reținut că odată fixată competența în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, în temeiul normelor relative la competența teritorială alternativă și facultativă, respectiv prevederile art. 712 alin. (1), raportat la art. 651 alin. (1), art. 112 alin. (1) și art. 127 C. proc. civ., instanță deopotrivă competentă teritorial, raportat la sediul a doi dintre debitorii obligați prin titlul executoriu și împotriva cărora a fost demarată procedura execuțională contestată, o modificare sub acest aspect ar putea interveni în cadrul fazei de executare silită doar în situația în care încuviințarea executării silite s-a dispus de către o instanță de executare necompetentă teritorial, întrucât o eventuală necompetență a instanței de executare se subsumează neregularităților susceptibil de a fi cenzurate pe calea unei contestații la executare. Se reține că, în cauză, nu este în discuție o atare neregularitate, astfel că instanța care a încuviințat executarea silită este instanța de executare competentă să soluționeze toate incidentele care survin fazei de executare silită, deci inclusiv contestațiile la executare care au această natură juridică, aspect reglementat univoc în textul art. 651 alin. (3) Codv pr.civ., iar debitorii împotriva cărora fost demarată procedura execuțională nu beneficiază de un nou drept de opțiune între instanțele care, în abstract, ar fi putut dobândi calitatea de instanță de executare, prin simpla formulare a unei contestații la executare, căci acceptarea unei atare teze ar conduce la situația în care determinarea instanței de executare s-ar realiza nu prin raportare la normele legale de competență, ci în raport de conduita procesuală a debitorilor, ceea ce nu poate fi permis.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 8 septembrie 2020, sub dosar nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiției a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestație la executare împotriva executării silite începută de Biroul executorului judecătoresc B. în dosarul execuțional nr. x/2019 și a tuturor actelor comunicate, respectiv: somație de plată emisă în dosar la 7 august 2020, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, a raportului de expertiză contabilă întocmit de exp. contabil C., a tuturor actelor de executare emise sau care vor fi emise în acest dosar de executare silită, precum și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite din 16 aprilie 2020 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr. x/2020, solicitând:suspendarea executării silite începute de către BEJ B. până la soluționarea prezentei contestații; admiterea excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită; anularea somației și a tuturor actelor emise de BEJ B. în dosarul de executare nr. 1543/2019, precum și încheierea de încuviințare a executării silite; întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia, potrivit dispozițiilor art. 723 și urm. C. proc. civ.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Potrivit art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., "Contestația se introduce la instanța de executare."

Înalta Curte constată că Judecătoria Alba Iulia și Judecătoria Sectorului 5 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretarea diferită a dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a soluționa pricina.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (nepublicată), a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În speță, Judecătoria Alba Iulia, prin încheierea nr. 1267 C. civ. din 16 aprilie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc B. privind pe creditorul A. și pe debitorii Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj și Ministerul Justiției și, în consecință, a încuviințat executarea silită, în oricare dintre formele prevăzute de lege, în conformitate cu dispozițiile titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 335/25.02.2008, pronuntată în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2811/R/07.12.2009 a Curții de Apel Cluj, încheierea din 27.06.2019, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 59/R/17.12.2019 a Curții de Apel Cluj, sentința civilă nr. 170/2015, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1778/A/2015 a Curții de Apel Cluj, precum și cheltuielile de executare.

Câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare inițiată de Colegiul de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Înalta Curte constată că Judecătoria Alba Iulia este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.