ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1166/2021

Ședința publică din data de 25 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația la executare înregistrată la data de 08 septembrie 2020 pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiției a solicitat în contradictoriu cu intimata A., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: suspendarea executării silite începute de către Biroul Executorului Judecătoresc B. până la soluționarea contestației; admiterea excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită; anularea somației și a tuturor actelor emise de Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul de executare, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite; întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia, potrivit dispozițiilor art. 723 și urm. C. proc. civ.

2.1. Prin sentință civilă nr. 103 din 25 ianuarie 2021, Judecătoria Alba Iulia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată prin întâmpinare de intimată, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru a pronunța această hotărâre, raportându-se la dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Judecătoria Alba Iulia a reținut că competența revine judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, sediul debitorului Ministerul Justiției, respectiv Judecătoriei Sectorului 5 București, atât timp cât prin reținerea competenței în cadrul procedurii distincte a încuviințării executării silite nu a operat o prorogare de competență și în ceea ce privește soluționarea contestației la executare.

Totodată, a apreciat că nu sunt aplicabile, prin analogie, prevederile art. 112 din C. proc. civ., ce instituie o competență alternativă pentru formularea acțiunii împotriva mai multor pârâți în condițiile în care părți în prezenta cauză sunt doar contestatorul-debitor Ministerul Justiției și creditoarea-intimată, iar faptul că executarea silită a fost încuviințată și împotriva debitorilor Tribunalul Cluj și Curtea de Apel Cluj poate eventual genera consecințe sub aspectul instanței competente doar în ceea ce privește soluționarea cererii de încuviințare a executării silite.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 2801 din 31 martie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de contestatoare, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. Totodată, a constatat intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Alba Iulia și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, raportându-se la dispozițiile art. 112 alin. (1) și art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., instanța a reținut că executarea silită are o cauză unică, comună pentru toți debitorii, neputând fi divizată între instanțele în raza cărora își au sediul aceștia, iar instanța care a încuviințat executarea silită a titlului creditoarei este Judecătoria Alba Iulia, fiind competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze orice alt incident cu privire la executarea silită, inclusiv prezenta cauză, având ca obiect contestație la executare.

Un alt argument adus în sprijinul stabilirii competenței în favoarea acestei instanței a fost acela că în temeiul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., debitorul are dreptul de a alege o instanță de același grad aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, căreia să i se adreseze pentru soluționarea contestației la executare, după ce creditorul judecător a ales să adreseze cererea de încuviințare a executării silite unei instanțe la care acesta funcționează sau inferioare acestei instanțe, determinând în acest fel instanța de executare care ar fi fost în mod obișnuit competentă potrivit legii să soluționeze contestația la executare.

Cum creditoarea are calitatea de judecător la Curtea de Apel Cluj, este competentă să soluționeze contestația la executare una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Cluj, în a cărei circumscripție se află Judecătoria Cluj-Napoca, instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, însă Ministerul Justiției a ales să adreseze contestația la executare Judecătoriei Alba Iulia, această din urmă instanță fiind competentă să soluționeze cauza.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 08 septembrie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimata A., a formulat contestație la executare împotriva executării silite începută de Biroul Executorului judecătoresc B., în dosarul nr. x/2019 și a tuturor actelor comunicate, solicitând suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, admiterea excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită, anularea somației și a tuturor actelor emise în dosarul de executare, întoarcerea executării și restabilirea situației anterioare acesteia.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același cod.

Competența teritorială în soluționarea contestației la executare pendinte este reglementată, astfel cum au reținut și instanțele care s-au declarat necompetente, prin norma de ordine publică cuprinsă în art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererii de executare silită - 30 decembrie 2019, potrivit cărora:

"Contestația se introduce la instanța de executare."

Înalta Curte constată că Judecătoria Alba Iulia și Judecătoria Sectorului 5 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretarea diferită a dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a soluționa pricina.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

În speță, Judecătoria Alba Iulia, prin încheierea nr. 1294 C. civ. din 16 aprilie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, atașată în copie la contestația la executare formulată în cauză, a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc B. privind pe creditoarea A. și pe debitorii Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj și Ministerul Justiției și, în consecință, a încuviințat executarea silită, în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, în conformitate cu dispozițiile titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 335/25.02.2008, pronunțată în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2811/R/07.12.2009 a Curții de Apel Cluj, încheierea din 27.06.2019, pronuntată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 59/R/17.12.2019 a Curții de Apel Cluj privind lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 335/25.02.2008, sentința civilă nr. 1711/28.11.2014, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 894/A/11.11.2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, precum și cheltuielile de executare.

Câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reținând scopul urmărit de legiuitor prin determinarea clară, printr-o singură normă atributivă de competență a instanței de executare, respectiv acela de a asigura unicitatea instanței de executare, deja determinată prin efectul pronunțării hotărârii prin care a fost încuviințată executarea silită, care a tranșat în mod necesar și problema calificării instanței ce a pronunțat-o ca având statutul de instanță de executare, acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul procedurii în care se contestă executarea silită deja declanșată.

Cu alte cuvinte, competența instanței de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu incidente ulterioare de competența sa, precum contestația la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Alba Iulia este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 mai 2021.