ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2622/2021

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2021

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă la 3 august 2020, sub nr. x/2020, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 1861 din 3 decembrie 2008, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2006, în baza dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 2 și 7 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 369 din 17 mai 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței materiale cu privire la cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1861 din 3 decembrie 2008, pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2006, în contradictoriu cu intimații B., C., D., E., F. și G. (pe numele moștenirii), întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.. A declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A admis excepția lipsei calității procesuale active a revizuentului și a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă. L-a obligat pe revizuent să plătească intimatei C. suma de 1.500, RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei nr. 369 din 17 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs revizuentul A. la 13 iunie 2021.

În dezvoltarea motivelor de recurs, revizuentul, ulterior expunerii pe larg a situației de fapt, a susținut că, în mod greșit a reținut instanța de revizuire că a fost reprezentat în proces de un avocat, în realitate reprezentantul său neavând această calitate, ci fiind doar licențiat în drept.

A criticat decizia instanței de revizuire din perspectiva stabilirii greșite a cadrului procesual și al nemotivării, arătând că au fost încălcate dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și noțiunea de "proces echitabil", astfel cum a fost reținută în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

A afirmat că, în mod greșit, instanța de revizuire a acordat intimatei C. cheltuielile de judecată, întrucât recurentul nu s-a aflat în culpă procesuală și nu a avut posibilitatea să formuleze apărări în legătură cu acestea, cuantumul fiind prea mare, chiar și după reducere.

Contrar soluției pronunțate de instanța de revizuire, recurentul a susținut că are calitate procesuală activă, art. 322 alin. (1) C. proc. civ. nelimitând exercitarea căii extraordinare de atac la persoanele care au figurat ca părți în litigiul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Recurentul a menționat că justifică interes procesual în cauză, acesta constând în desființarea deciziei nr. 1861 din 3 decembrie 2008 a Curții de Apel București și repunerea terenului care îi aparține pe amplasamentul stabilit prin raportul de expertiză omologat prin sentința civilă nr. 2099/1997, pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/1996.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata C. a invocat excepția tardivității recursului, pe soluția de declinare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., și excepția inadmisibilității recursului în ceea ce privește cererea de revizuire încadrată în dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., conform dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 14 septembrie 2021, sub nr. x/2021, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 8, stabilindu-se termen de judecată la 25 noiembrie 2021.

La acest termen, Înalta Curte a pus în discuție excepțiile tardivității recursului, pe soluția de declinare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., și excepția inadmisibilității recursului pe soluția pronunțată asupra cererii de revizuire încadrată în art. 322 pct. 2 C. proc. civ., invocate de intimata C. prin întâmpinare și a rămas în pronunțare cu prioritate asupra acestora, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând recursul din perspectiva excepțiilor invocate de intimata C. prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:

6.1 Asupra excepției de tardivitate ce vizează soluția de declinare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă prin decizia nr. 369 din 17 mai 2021, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 158 alin. (1) C. proc. civ. (în forma în vigoare la data înregistrării litigiului pe rolul instanței de fond, Judecătoria Buftea, - 9 decembrie 2005), "Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent."

Alin. (3) al aceluiași articol stipulează că "Dacă instanța se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare. Dosarul va fi trimis instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent, de îndată ce hotărârea de declinare a competenței a devenit irevocabilă."

Înalta Curte constată că, prin decizia nr. 369 din 17 mai 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței materiale cu privire la soluționarea cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1861 din 3 decembrie 2008 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2006, în contradictoriu cu intimații B., C., D., E., F. și G. (pe numele moștenirii), întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a acesteia în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Decizia recurată a fost pronunțată la 17 mai 2021, iar termenul de 5 zile pentru promovarea căii de atac a recursului, prevăzut de art. 158 alin. (1) C. proc. civ., a început să curgă de la această dată, conform dispozițiilor art. 101 alin. (1) din același act normativ - "Termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul."

Înalta Curte constată că recurentul a declarat calea extraordinară de atac la 13 iunie 2021, conform vizei aplicate de oficiul poștal pe plicul cu care a fost expediată cererea de recurs la Curtea de Apel București, însă, în raport de data pronunțării deciziei, 17 mai 2021, termenul în care recursul putea fi declarat, cel mai târziu, calculat conform art. 101 alin. (1) C. proc. civ., s-a împlinit la 23 mai 2021, fiind prorogat până la această dată potrivit dispozițiilor alin. (5) al articolului menționat.

Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., "Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei."

Articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege, iar înlăturarea acestei sancțiuni putea avea loc doar în condițiile admiterii unei cereri de repunere în termenul de recurs, însă, recurentul nu a formulat o astfel de cerere.

Față de argumentele expuse și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte va admite excepția invocată de intimată prin întâmpinare și va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 369 din 17 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2020, în ceea ce privește soluția de declinare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

6.2 Asupra excepției de inadmisibilitate ce vizează soluția dată asupra cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 328 C. proc. civ. (1) Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită; (2) Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei hotărâre este irevocabilă".

Astfel, recursul promovat împotriva unei hotărâri prin care a fost soluționată o cerere de revizuire este admisibil numai dacă hotărârea atacată este, la rândul său, susceptibilă de exercitarea acestei căi de atac.

Înalta Curte constată că recurentul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 1861 din 3 decembrie 2008, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2006, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul H. împotriva deciziei nr. 1720 din 21 decembrie 2007, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C..

Conform aspectelor reținute în cuprinsul deciziei a cărei revizuire se solicită, reiese că instanța de recurs a cercetat fondul litigiului dedus judecății, considerând că recursul este nefondat, în raport de criticile formulate, de înscrisurile și lucrările dosarului.

Fiind pronunțată în recurs, după evocarea fondului, decizia nr. 1861 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2006 este irevocabilă, în sensul dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. - "Hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

Reținând că, potrivit dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită și că, din acest motiv, decizia pronunțată în soluționarea revizuirii nu este susceptibilă de recurs, fiind irevocabilă, se constată că recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 369 din 17 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care a fost respinsă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte îl va obliga pe revizuent la plata către intimata C. a sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, efectuarea acestora fiind dovedită conform chitanței nr. x din 18 noiembrie 2021, emisă de Cabinet de Avocat "I.".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepțiile tardivității și inadmisibilității, invocate de intimata C..

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 369 din 17 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2020, în ceea ce privește soluția de declinare și, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva aceleiași decizii, ce vizează cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Obligă pe recurent la plata către intimata C. a sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 noiembrie 2021.