ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2581/2021

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/2020, la data de 20.11.2020, contestatorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimații A. și B., a formulat contestație la executare împotriva executării silite la care a procedat SEJ B., în dosarul executare nr. x/2019, prin comunicarea somației de plată nr. x, înștiințării, adresei de înființarea popririi asupra conturilor Ministerului Justiției, deschise la Trezoreria București, încheierii privind stabilirea creanței, raportului de expertiză contabilă extrajudiciară, precum și împotriva tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare mai sus-menționat, în contradictoriu cu creditoarea A., în vederea punerii în executare a sentinței civile nr. 63/2008, pronunțate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1136/2009, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2009, al cărei dispozitiv a fost lămurit prin încheierea din 19.12.2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea și deciziei civile nr. 1482/2016 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2015.

Prin contestația la executare formulată, contestatorul a solicitat, ca, prin hotărârea ce va fi pronunțată, să dispună suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației, anularea somației de plată nr. x și a adresei de înființare a popririi, precum și anularea tuturor actelor de executare subsecvente, efectuate de SEJ B., în dosarul de executare nr. 398/E/2019, precum și întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia, potrivit dispozițiilor art. 723 și urm. C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2627 din 2 martie 2021, pronunțată de Judecătoria Timișoara, s-a admis excepția necompetenței teritoriale de ordine publică a Judecătoriei Timișoara, invocată de instanță din oficiu. A fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 714 C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, iar art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispune că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Sediul debitorului Ministerul Justiției fiind situat în București, str. x, locație aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei sectorului 5 București, această instanță este competentă să soluționeze cauza.

2.2. Prin sentința civilă nr. 5543 din 22 iunie 2021, pronunțată de Judecătoria Sector 5 București, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu. A fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

A reținut instanța că, luând în considerare pluralitatea de debitori, executorul judecătoresc a înțeles să învestească Judecătoria Oradea cu o cerere de încuviințare a executării silite pentru toți debitorii (unii dintre ei având sediul în Oradea, jud. Bihor, iar alții având sediul în București, sector 5), având în vedere art. 112 alin. (1) C. proc. civ., iar prin încheierea nr. 283 din 29.01.2020 pronunțată de către Judecătoria Oradea în cadrul dosarului nr. x/2020, a fost încuviințată executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2019

A concluzionat că revine competența de soluționare a contestației la executare Judecătoriei Oradea, care a și reținut calitatea sa de instanță de executare în momentul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite, competența teritorială a acesteia fiind fixată definitiv prin exercitarea dreptului de opțiune al executorului judecătoresc de a sesiza una dintre instanțele de executare determinate în baza normei de competență teritorială alternativă instituite de prevederile art. 651 alin. (1), raportat la art. 112 alin. (1) C. proc. civ.

2.3. Prin sentința civilă nr. 4548 din 4 octombrie 2021, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu. A fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 București. A constatat conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Oradea și Judecătoria Sector 5 București și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a decide astfel, judecătoria a reținut că, în aplicarea art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Sediul debitorului Ministerul Justiției fiind situat în București, str. x, locație aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei sectorului 5 București, această instanță este competentă să soluționeze cauza.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Justiției, prin care a solicitat ca, prin hotărârea ce va fi pronunțată, să dispună suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației, anularea somației de plată nr. x și a adresei de înființare a popririi, precum și anularea tuturor actelor de executare subsecvente, efectuate de SEJ B., în dosarul de executare nr. 398/E/2019, precum și întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia, potrivit dispozițiilor art. 723 și urm. C. proc. civ.

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei în raport de prevederile art. 651 din C. proc. civ., având în vedere domiciliul debitorului.

Prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În cauză, executarea silită a privit trei debitori, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Bihor, iar prin încheierea nr. 283 din 29.01.2020 pronunțată de către Judecătoria Oradea în cadrul dosarului nr. x/2020, a fost încuviințată executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2019

Având în vedere calitatea sa de instanță de executare, dobândită prin pronunțarea încheierii de încuviințare a executării silite și având în vedere decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 sus-citată, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Oradea.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare, în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2021.