ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2326/2021

Ședința publică din data de 28 octombrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 8 septembrie 2020, contestatorul Ministerul Justiției a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestație la executare împotriva executării silite începute de Biroul executorului judecătoresc B. în dosarul execuțional nr. x/2019 și a tuturor actelor comunicate, respectiv: somația de plată emisă la 7 august 2020, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, a raportului de expertiză contabilă, întocmit de expert contabil C., a tuturor actelor de executare silită, precum și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite nr. 1253/CC din 15 aprilie 2020 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Contestatorul a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună: suspendarea executării silite, admiterea excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită, anularea somației și a tuturor actelor emise de BEJ B. în dosarul de executare nr. 1536/2019, a încheierii de încuviințare a executării silite, precum și întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia, potrivit dispozițiilor art. 723 și urm. C. proc. civ.

În motivare, contestatorul a arătat că la 24 august 2020 a fost somat de Biroul executorului judecătoresc B. să execute dispozițiile titlurilor executorii reprezentate de: sentința civilă nr. 969 din 29 mai 2008, pronunțată în dosarul nr. x/2008 al Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1403/R din 2 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, decizia civilă nr. 33/R din 17 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2008, privind lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 969 din 29 mai 2008, respectiv să achite creanța în valoare de 638.814 RON, reprezentând debit și cheltuieli de executare pentru creditorul A..

II. Hotărârea Judecătoriei Alba Iulia:

Prin încheierea civilă nr. 159 din 1 februarie 2021, Judecătoria Alba Iulia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimat prin întâmpinare, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prezenta contestație la executare a fost formulată de contestatorul-debitor Ministerul Justiției în contradictoriu cu intimatul-creditor A., iar competența de soluționare a cauzei se stabilește, prin raportare la prevederile exprese ale art. 651 alin. (1) și art. 712 alin. (1) C. proc. civ., în favoarea instanței de executare, în speță, judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, sediul debitorului Ministerul Justiției.

Prin reținerea competenței în cadrul procedurii distincte a încuviințării executării silite nu a operat o prorogare de competență și în ceea ce privește soluționarea contestației la executare. Faptul că executarea silită a fost încuviințată împotriva mai multor debitori nu determină aplicarea dispozițiilor art. 112 C. proc. civ., deoarece în cauză nu există mai mulți pârâți, părți fiind doar debitorul Ministerul Justiției și creditorul-intimat. Instanța mai reține că, în ipoteza în care doar unul dintre debitorii executați silit formulează contestație, instanța de executare nu poate fi determinată cu înfrângerea prevederilor art. 712 alin. (1), art. 651 alin. (1) și art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 București:

Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 5 București a pronunțat sentința civilă nr. 3637 din 23 aprilie 2021, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Alba Iulia și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivare, instanța a reținut că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, iar potrivit art. 651 C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, a constatat că executarea silită are o cauză unică, comună pentru toți debitorii, neputând fi divizată între instanțele în raza cărora își au sediul aceștia, iar instanța care a încuviințat executarea silită a titlului creditorului, ca și instanță de executare competentă teritorial în temeiul art. 127 C. proc. civ., este Judecătoria Alba Iulia, care este competentă din punct de vedere teritorial să judece contestația la executare.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin contestația la executare ce face obiectul dosarului în care s-a invit prezentul conflict de competență, contestatorul Ministerul Justiției a arătat că înțelege să conteste actele de executare silită încheiate în dosarul de executare nr. 1536/2019 al Biroului executorului Judecătoresc B..

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, contestația se introduce la instanța de executare.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Alba Iulia și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretarea diferită a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a soluționa pricina.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (nepublicată), a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În speță, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, Biroul executorului judecătoresc B. a solicitat instanței încuviințarea executării silite în dosarul execuțional nr. x/2019, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditorul A. împotriva debitorilor Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj și Ministerul Justiției.

Prin încheierea nr. 1253/CC din 15 aprilie 2020 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2020, s-a admis cererea formulată de petentul Biroul executorului judecătoresc B., fiind încuviințată executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2019, în oricare dintre formele prevăzute de lege, în conformitate cu dispozițiile titlurilor executorii.

Cum în speță cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 1253/CC din 15 aprilie 2020 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2020, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, anume Judecătoria Alba Iulia, ca instanță de executare.

Câtă vreme nu există o situație de excepție cu privire la care legea să prevadă competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Alba Iulia este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2021.