ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2290/2021

Obiectul cererii: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 11 septembrie 2018 pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., toți prin mandatar K. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Munca Timiș: - să se constate că între reclamanți și pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă s-a încheiat la 25 și 26 februarie 2016 un contract de locațiune valabil asupra imobilului clădit situat în municipiul Timișoara, Splaiul N. Titulescu, nr. 12, în condițiile prevăzute de art. 1781 din noul C. civ., convenind asupra bunului imobil și prețului în suma de 10.000 euro chiria lunară; - să oblige pârâtul la plata sumei de 360.000 euro, sau echivalentul în RON al acestei sume, împreună cu dobânzile penalizatoare datorate, reprezentând fructe civile derivând din folosirea în perioada ultimelor 36 de luni a imobilului clădit situat în municipiul Timișoara, Splaiul Nicolae Titulescu, nr. 12, cu dobânda legală aferentă acestei perioade de 36 de luni și până la data achitării integrale a acestei sume; - să oblige pârâtul să înainteze la Tribunalul Timiș, spre competentă soluționare, notificarea Nr. 1952/22.03.2001 care a fost adresată pârâtului Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș de reclamanții moștenitori ai foștilor proprietari tabulari și trimisă prin Biroul Executorilor Judecătorești de pe lângă Judecătoria Timișoara, notificare înregistrată la Primăria Municipiului Timișoara sub nr. x din 29 martie 2001, prin care au cerut restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, Spl. N. Titulescu, nr. 12, înscris în CF nr. x Timișoara, nr. top. x, notificare care a fost trimisă de Primăria Municipiului Timișoara cu adresa nr. x/12.12.2001, către Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș, în vederea soluționării cererii privind restituirea în proprietatea reclamanților a imobilului clădit situat în municipiul Timișoara, Splaiul Nicolae Titulescu, nr. 12, înscris în CF nr. x Timișoara, sub nr. top. x, precizându-se faptul că aceste din urmă două corpuri funciare au rezultat din dezmembrarea imobilului învecinat care a fost naționalizat tot de la soții L. și M., conform încheierii CF nr. x din 30.09.1999; iar în subsidiar: - să oblige pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș să le predea în posesie imobilul clădit situat în municipiul Timișoara, Splaiul Nicolae Titulescu, nr. 12, înscris în CF nr. x, sub nr. top. x și - să dispună evacuarea necondiționată a acestuia din acest imobil, cu obligarea la plata unor daune interese de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere; - obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Sentința pronunțată de tribunal: Prin sentința civilă nr. 902 din 24 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă s-a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., toți reprezentați prin mandatar K., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș.

Decizia pronunțată de curtea de apel: Prin decizia nr. 22 din 30 ianuarie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul formulat de către apelanții-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. împotriva sentinței civile nr. 902 din 24 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei nr. 22 din 30 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. au formulat recurs. În cuprinsul motivelor de recurs, recurenții-reclamanți au susținut că soluția instanței de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr. 7178 din 22 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Reclamanții au arătat că au formulat trei notificări pentru restituirea imobilelor ce au format proprietatea tabulară a defuncților soți L. și M., imobile situate în municipiul Timișoara: - Splaiul Nicolae Titulescu nr. x, înscris în CF nr. x Timisoara sub nr. top. x, compus din casă cu subsol și două etaje, precum și curte în suprafață de 928 mp; - str. x (fosta str. x), nr. x, înscris în CF nr. x Timișoara sub nr. top. xl, cu suprafață de 690 mp și în CF nr. x Timișoara, sub nr. top. x, cu suprafață de 1594 mp. Din cauza faptului că pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă nu a răspuns notificărilor formulate de reclamanți în baza Legii nr. 10/2001, prin Biroul Executorilor Judecătorești, reclamanții s-au adresat instanței. Reclamanții au prezentat istoricul litigiului purtat între părți, arătând că notificarea pentru restituirea imobilului a rămas nesoluționată, părțile adresându-se instanțelor judecătorești. Prin sentința civilă nr. 563 din 20 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Timiș s-a respins acțiunea formulată de reclamanți. Prin decizia nr. 128 din 12 aprilie 2004 a Curții de Apel Timișoara s-a admis apelul, s-a admis acțiunea reclamanților și s-a constatat că imobilul din litigiu a fost preluat de Statul Roman în mod abuziv, fără titlu valabil, fiind respinsă în rest acțiunea. Prin decizia nr. 3997 din 17 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost admis recursul declarat de reclamanți, a fost casată decizia recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecarea apelului. Instanța de recurs a reținut că prin decizia de casare pronunțată în primul ciclu procesual s-a statuat cu putere de lucru judecat că imobilul în litigiu a fost preluat în mod nevalabil de către Statul Român și că acțiunea reclamanților se încadrează în dispozițiile Legii nr. 10/2001. Înalta Curte a reținut că, atâta vreme cât s-a stabilit în mod irevocabil că imobilul a fost preluat abuziv, instanța de apel a greșit atunci când nu a aplicat dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în confonnitate cu care persoanele ale căror imobile au fost preluate de stat fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării. Prin decizia civila nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara s-a constatat nulitatea și, prin urmare, lipsa titlului valabil al Statului Roman asupra imobilului situat în Timișoara, Splaiul Nicolae Titulescu nr. x, evidențiat in CF nr. x Timișoara, nr. top. x, compus din casa cu subsol, două etaje și curte și s­a constatat nulitatea actelor de înscriere în CF a dreptului de proprietate al Statului Roman, apoi a dreptului de administrare în favoarea ICRAL Timișoara și apoi a S.C. Recon S.A. Timișoara, precum și ulterior a dreptului de proprietate a S.C. Recon S.A. Timișoara, respectiv a Inspectoratului Teritorial de Muncă Timișoara, atât asupra casei cu 2 etaje, cât și a terenului evidențiat în CF x Timișoara, nr. top. x. Recurenții-reclamanți au arătat că în dispozitivul acestei decizii definitive sunt cuprinse măsuri categorice care au rămas neexecutate de instituțiile de stat competente: "Dispune rectificarea CF x Timișoara, nr. top. x, prin radierea tuturor acestor drepturi înscrise succesiv și dispune reînscrierea dreptului de proprietate al foștilor proprietari tabulari, antecesori ai reclamanților, L. și Sofia M. născ. N.. Obligă I.T.M. Timiș - Timișoara să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților și obligă pârâta să restituie imobilul descris mai sus către reclamanți, în natură." Recursurile declarate de I.T.M. Timiș, de Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Timiș și de S.C. R. S.A. Timișoara împotriva deciziei nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara au fost respinse, ca nefondate, prin decizia nr. 7178 din 22 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. În această perioadă, Inspectoratul Teritorial de Muncă a plătit în total reclamanților suma de 616.203 RON, cu titlu de chirie și cheltuieli de judecată la care a fost obligat prin hotărâri judecătorești, iar de la 1 ianuarie 2017 a sistat orice plată. În privința cuantumului foloaselor datorate pentru folosirea imobilului reclamanții au precizat că își mențin toate solicitările convenite prin înțelegerea din luna februarie 2016 și 21 aprilie 2016, conform e-mailului adresat Secretarului de Stat O. din Ministerul Muncii. În drept, au fost indicate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 7 C. proc. civ.

Apărările părților: În termen legal, la 23 iulie 2020, intimatul-pârât Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș a depus întâmpinare, invocând excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. La 6 august 2020, recurenții-reclamanți au transmis prin e-mail răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea nulității recursului, reluând aspectele expuse în cuprinsul cererii de recurs.

Procedura de filtru: La 11 martie 2021 raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost analizat în complet de filtru, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile din cauză. În cuprinsul raportului s-a reținut că hotărârea recurată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, recursul este formulat în termenul legal și criticile pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7/pct. 8 C. proc. civ. Prin încheierea din 20 mai 2021, completul de filtru a admis în principiu recursul. Cu privire la excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocată de intimatul-pârât Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, Înalta Curte a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., motivele de recurs formulate de către recurenții-reclamanți putând fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7/pct. 8 C. proc. civ., astfel cum s-a reținut și prin raportul întocmit cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este învestită, prin motivele de recurs, exclusiv cu privire la încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr. 7178 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2011. Recurenții consideră că sunt îndeplinite toate condițiile pentru a opera efectele autorității de lucru judecat, având în vedere că prin decizia menționată a fost restituit întreg imobilul, iar nu o parte a acestuia. Astfel, este necesar să se facă distincție între efectul negativ al autorității de lucru judecat, care are drept consecință respingerea acțiunii în temeiul acestei excepții, și efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, care se referă la imposibilitatea de a statua diferit asupra modului în care anterior au fost dezlegate anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți. Verificând criticile recurenților în raport cu efectele pe care le poate produce autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte reține că se pune în discuție efectul pozitiv al lucrului judecat, respectiv dacă prin decizia recurată se încalcă considerentele ce au intrat în autoritatea de lucru judecat prin pronunțarea deciziei definitive și irevocabile din dosarul nr. x/2011. Criticile recurenților-reclamanți sunt nefondate. Ambele părți s-au prevalat în susținerea pretențiilor și apărărilor de decizia pronunțată în dosarul nr. x/2011 pentru a circumstanția obiectul material avut în vedere la stabilirea eventualelor obligații în sarcina pârâtului. Raportat la această împrejurare, prima instanță a procedat în mod corect la analiza prealabilă a obiectului material, ca apoi să analizeze fondul pretențiilor reclamanților. Prin decizia civilă nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosarul nr. x/2011 s-a constatat: "nulitatea și, prin urmare, lipsa titlului valabil al Statului Român asupra imobilului situat în Timișoara, Splaiul Nicolae Titulescu, nr. 12, evidențiat în CF nr. x Timișoara, nr. top. x compus din casă cu subsol și două etaje, precum și curte." S-a dispus rectificarea cărții funciare și ITM Timișoara a fost obligat să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților și să restituie imobilul către reclamanți, în natură, cu respectarea de către aceștia a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 cu referire a Anexa I lit. a) pct. 3 din Legea nr. 10/2001. De asemenea, este relevant că prin decizia civilă nr. 288 din 28 februarie 2017 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2015 s-a reținut că între imobilul înscris în CF x Timișoara nr. top x și imobilul înscris în CF x Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF x Timișoara) cu număr topografic x există neconcordanță, imobilul fiind diferit atât în ceea ce privește suprafața de teren, cât și în ceea ce privește suprafața clădirii, ca urmare a mansardării acesteia. Înalta Curte constată că petitele cererii de chemare în judecată vizează imobilul clădit situat în municipiul Timișoara, Splaiul Nicolae Titulescu, nr. 12, înscris în CF nr. x, sub nr. topografic x, acesta fiind obiectul material al pretențiilor reclamanților. Analizând obiectul material al pretențiilor reclamanților cu obiectul material asupra căruia s-a statuat prin decizia civilă nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, irevocabilă prin decizia nr. 7178 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2011, rezultă că nu există identitate între imobilul vizat de reclamanți și acela restituit prin decizia menționată. Contrar susținerilor recurenților-reclamanți, Înalta Curte reține că prin decizia nr. 805 din 19 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoară, definitivă și irevocabilă, s-a restituit imobilul situat în Timișoara, Splaiul Nicolae Titulescu, nr. 12, evidențiat în CF x, nr. topografic x compus din casă cu subsol, două etaje și curte, fără ca această decizie să includă și imobilele cu nr. topografice x. Așadar, în cauză nu se poate reține că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 805 din 19 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoară, neexistând identitate de obiect material între cele două litigii. Dimpotrivă, recurenții-reclamanți tind să lipsească de efectele lucrului judecat hotărârile anterioare, prin care s-a stabilit că imobilul restituit este diferit atât în ceea ce privește suprafața de teren, cât și în ceea ce privește suprafața clădirii, ca urmare a mansardării acesteia, astfel cum a reținut și instanța de apel. În mod corect, instanțele de fond au constatat că "reclamanții pot formula pretenții doar cu privire la imobilul înscris în CF nr. x Timișoara nr. topografic x, nu și pentru imobilul cu nr. topografic x pentru că notificarea depusă pentru aceste din urmă două corpuri funciare care au rezultat din dezmembrarea imobilului învecinat care a fost naționalizat tot de la soții L. și M., conform încheierii CF nr. x din 30.09.1999, nu a fost soluționată în mod favorabil până în prezent." Ca atare, instanțele de fond nu au făcut decât să dea eficiență prezumției legale de lucru judecat, reglementată de dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. ca manifestare pozitivă a autorității de lucru judecat, pentru a tranșa obiectul material ce urma a fi avut în vedere în cadrul analizei fondului pretențiilor reclamanților. Aceasta deoarece, conform textului de lege, oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă. Procedând astfel, în mod judicios, s-a reținut de către instanța de apel că prima instanță și-a sprijinit judecata pe efectul pozitiv al hotărârilor enunțate, prin care se asigură imposibilitatea contrazicerii dezlegărilor anterioare ale unei instanțe asupra unei chestiuni litigioase; în speță, chestiunea litigioasă dezlegată fiind imobilul revendicat de reclamanți. Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, în aplicarea art. 496 C. proc. civ.