ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1772/2021

Obiectul cauzei: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la 26 noiembrie 2018, reclamanții Comisia Municipală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar, în contradictoriu cu pârâții Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Cluj, Ocolul Silvic Cluj-Napoca, Comisia Județeană Cluj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor și A., au solicitat instanței să dispună obligarea pârâtelor la repararea prejudiciului cauzat reclamantei comisia municipală, în cuantum de 558.567,08 RON, din care: 502.900 RON, reprezentând penalități stabilite prin hotărâri judecătorești, 13.030 RON, reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate, și suma de 42.637,08 RON reprezentând cheltuieli de executare; cu cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru. Hotărârea de declinare: Prin sentința civilă nr. 4185 din 29 mai 2019, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Cluj.

Hotărârea pronunțată în primă instanță de tribunal: Prin sentința civilă nr. 505 din 18 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a A., s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Comisia Municipală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Cluj-Napoca și, în consecință: - a fost admisa în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanți și, drept urmare au fost obligați pârâții Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Cluj-Napoca, Ocolul Silvic Cluj-Napoca să achite în solidar reclamanților suma de 186.189 RON și pârâta Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Cluj să achite reclamanților suma de 186.189 RON; - s-a respins acțiunea formulată de către reclamanți împotriva pârâtei A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; - reclamanții au fost obligați să achite în favoarea pârâtei suma de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.

Decizia pronunțată de curtea de apel: Prin încheierea din 4 martie 2020, instanța de apel a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității acțiunii, a excepției inadmisibilității apelului incident formulat de A., precum și asupra fondului apelurilor. Prin decizia nr. 69 din 3 iunie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, cu majoritate, a hotărât următoarele: a admis apelul declarat de pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Cluj - Napoca, Ocolul Silvic Cluj, precum și apelul declarat de pârâta Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Cluj, împotriva sentinței civile nr. 505 din 18 octombrie 2019 a Tribunalului Cluj, secția civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: a respins, în întregime, acțiunea formulată de reclamanți; a menținut restul dispozițiilor din sentința apelată, care nu contravin prezentei decizii; a respins, ca nefondat, apelul reclamanților în contra aceleiași sentințe; a respins, ca inadmisibil, apelul incident declarat de pârâta A., împotriva aceleiași sentințe; și a respins cererea apelantei A., de acordare a cheltuielilor de judecată în apel. Cu opinie separată, s-a apreciat că soluția ce trebuia pronunțată în cauză era aceea de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii și de respingere, ca neîntemeiate, a apelurilor principale declarate.

Calea de atac exercitată în cauză: Pârâta A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 69 din 3 iunie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă și a încheierii din 4 martie 2020. Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pârâta a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj. Pârâta a arătat că decizia recurată are o motivare sumară și nelegală, criticând soluția de respingere, ca inadmisibil, a apelului incident pe care l-a declarat. A menționat că instanța de apel nu a analizat apărările sale în sensul că părțile adverse nu s-au opus admiterii apelului incident, nici susținerile privind admisibilitatea apelului incident care cuprinde critici ce nu sunt conținute în apelul principal. A susținut că decizia atacată este nelegală, deoarece instanța de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, printre aceste reguli regăsindu-se și dispozițiile art. 472 C. proc. civ., care vizează calea de atac a apelului incident. Pârâta a indicat Decizia nr. 14 din 22 iunie 2020 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că:,În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 472 și art. 491 C. proc. civ., apelul sau recursul incident nu poate fi limitat la obiectul apelului sau recursului principal, ci poate viza orice alte soluții cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate și/sau considerentele acesteia." Reclamanții Comisia Municipală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca au formulat recurs împotriva deciziei nr. 69 din 3 iunie 2020 a Curții de apel Cluj, secția I civilă. Prin cererea de recurs întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanții au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și motivată, formulând următoarele critici: Instanța de apel și-a argumentat soluția pe considerentul că nu sunt întrunite, în speță, niciuna dintre condițiile necesare pentru angajarea răspunderii delictuale a pârâtelor. Având în vedere soluția pronunțată de instanța de apel, au apreciat că soluția ce trebuia pronunțată în cauză era aceea de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii invocate în apel de pârâta Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Cluj, precum și de respingere a apelului declarat de Regia Națională a Pădurilor Romsilva ca neîntemeiat și, admiterea apelului declarat de Comisia Municipală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Cluj și Municipiul Cluj-Napoca. S-a susținut ca instanța de apel trebuia să aibă în vedere faptul că în procedura administrativă prevăzută de legile fondului funciar, toate autoritățile/instituțiile implicate trebuie să colaboreze și să conlucreze pentru a se asigura finalitatea urmărită de legiuitor. Instanța de apel și-a argumentat soluția pe considerentul că nu sunt întrunite, în speță, niciuna dintre condițiile necesare pentru angajarea răspunderii delictuale a pârâtelor. Au invocat dispozițiile art. 71 alin. (2) din H.G. nr. 890/2005, potrivit cărora: "Deținătorul actual al terenului forestier care face obiectul retrocedării pune la dispoziție comisiilor locale sau județene, după caz, terenurile validate, în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptățite, în termen de cel mult 30 de zile de la validarea cererilor de către comisia județeană." Conform art. 6 lit. c) și e) din H.G. nr. 890/2005, comisiile județene și a municipiului București au următoarele atribuții principale: verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale, în special existența actelor doveditoare, pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestora; și validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale, orășenești sau municipale, împreună cu proiectele de delimitare și parcelare. Au mai arătat că, în cauză, comisia județeană a refuzat să își îndeplinească atribuțiile prevăzute de dispozițiile art. 6 lit. e) din H.G.890/2005, anume emiterea unei hotărârii de validare a suprafeței de 19,2 ha., în condițiile în care această suprafață a fost validată inițial în afara fondului forestier așa cum reiese din Hotărârea Comisiei Județene nr. 57/2007. Astfel, refuzul acesteia de a-și îndeplini obligația în sensul de a emite o hotărâre de validare, deși documentația a fost înaintată, a condus la cauzarea unui imens prejudiciu în bugetul local, motiv pentru care apreciază că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii delictuale. Fapta sa ilicită constă în lipsa emiterii unei hotărârii de validare. Instanța de apel trebuia să aibă în vedere împrejurarea că pârâtele nu și-au îndeplinit obligațiile așa cum reiese din înscrisurile depuse, deși în cursul anului 2014, a întocmit și înaintat, spre validare comisiei județene, documentația necesară punerii în posesie, a completat ulterior documentația în sensul celor solicitate, a întocmit procesele-verbale de punere în posesie cu privire la cele două suprafețe de teren și le-a înaintat spre semnare și însușire deținătorului legal, respectiv Ocolul Silvic. Propunerea înaintată de reclamantă nu a fost validată până în prezent de către comisia județeană, iar procesele-verbale de punere în posesie au fost restituite de către Ocolul Silvic fără a fi semnate, întrucât terenurile nu sunt validate. Pe cale de consecință, au solicitat a se constata că pârâtele se fac vinovate de producerea prejudiciului de care se prevalează. Fapta lor ilicită constă în tergiversarea îndeplinirii atribuțiilor ce le revin potrivit legii pentru a se asigura punerea în posesie a Asociației "A." cu cele două suprafețe în litigiu, conform hotărârilor judecătorești, iar în cauză sunt întrunite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale. Astfel, prin refuzul sistematic al pârâtei de rândul 2 de a-și îndeplini obligațiile stabilite prin lege și al pârâtei de rândul 3 de a emite o hotărâre de validare/invalidare s-a creat municipalității un prejudiciu în valoare de 558.567,08 RON.

Apărările formulate în cauză: Recurenta-pârâtă A. a depus întâmpinare la recursul declarat de reclamantă, prin care a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece Înalta Curte nu are competența de a rejudeca procesul în fond după casare. De asemenea, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că decizia recurată este fondată și motivarea este exhaustivă. Intimata Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor Cluj-Napoca a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanta Comisia Municipală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Cluj-Napoca, ca inadmisibil, având în vedere că a fost analizat fondul cauzei, iar instanța de recurs poate doar să caseze hotărârea atacată, fiind incidente dispozițiile art. 497 C. proc. civ. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de apel a avut în vedere în mod legal faptul că, în cadrul procedurii de restituire a dreptului de proprietate, efectuarea tuturor formalităților necesare punerii în posesie sunt atribuite exclusiv în sarcina comisiilor locale de fond funciar. Recurenta-pârâtă A. a depus răspuns la întâmpinarea Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Cluj-Napoca, prin care a susținut lipsa culpei comisiei județene pentru neîndeplinirea obligației de punere în posesie și neîndeplinirea condiției privind existența unui prejudiciu în patrimoniul recurenților. Intimata Regia Națională a Pădurilor - Romsilva a depus răspuns la întâmpinarea Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Cluj-Napoca, prin care a susținut că este de acord cu solicitarea de respingere a recursului și menținerea deciziei recurate.

Procedura de filtru: Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților la 5 mai 2021. Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere la raport la 13 mai 2021, arătând că este de acord cu conținutul acestuia, și a solicitat admiterea în principiu a recursului propriu. Prin încheierea din 24 iunie 2021 completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de reclamanta Comisia Municipală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Cluj-Napoca și recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 69 R din 3 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă și a fixat termen la 23 septembrie 2021 în vederea soluționării recursurilor. S-a reținut că recursurile au fost declarate în termenul legal, hotărârea recurată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, iar criticile formulate pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Cu privire la excepția inadmisibilității recursului declarat de reclamanta Comisia Municipală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupraTerenurilor Cluj-Napoca, invocată de recurenta-pârâtă A. și de intimata Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Cluj-Napoca, din perspectiva faptului că Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența de a rejudeca procesul în fond după casare, s-a reținut că urmează a fi supusă analizei odată cu examinarea tuturor criticilor din recurs. I. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. invocate de recurente Înalta Curte retine următoarele: În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. "prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură prevăzute a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, invocat de parata A., din perspectiva respingerii, ca inadmisibil, a apelului incident pe care l-a declarat, în condițiile în care părțile adverse nu s-au opus admiterii apelului incident, nefiind analizate susținerile privind admisibilitatea apelului incident care cuprinde critici ce nu sunt conținute în apelul principal, Înalta Curte constata următoarele. Prin apelul incident formulat de pârâta A. din dosarul instanței de apel a fost criticată soluția instanței de fond sub aspectul neacordării în totalitate a cheltuielilor de judecată aferente fondului cauzei, invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. Instanța de apel prin raportare la dispozițiile art. 472 C. proc. civ.." a respins ca inadmisibil apelul incident declarat de pârâta A., "întrucât, prin apelul incident s-a criticat soluția primei instanțe doar sub aspectul cheltuielilor de judecată acordate prin sentința fondului în favoarea A., critici care nu au fost conținute și în apelurile principale - prin apelurile principale necriticându-se soluția primei instanțe sub acest aspect. Înalta Curte reține că potrivit art. 472 C. proc. civ. ce reglementează apelul incident,,(1) Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe. (2) Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect., Prin urmare, este de observat că dispozițiile art. 472 alin. (2) C. proc. civ., nu condiționează formularea apelului incident de invocarea unor motive de apel care să vizeze doar dispozițiile hotărârii care au fost criticate prin cererea de apel principal, putându-se considera că motivele apelului incident pot tinde la anularea/schimbarea, hotărârii atacate sub orice aspect care prezintă interes pentru intimatul care declară apel incident. Această concluzie este de altfel în concordanță cu cele exprimate și în doctrina juridică, în care s-a conturat interpretarea potrivit căreia: "împrejurarea că apelul exercitat în temeiul art. 472 alin. (1) C. proc. civ. este formulat pe calea unei cereri incidentale nu înseamnă că intimatul poate tinde la schimbarea sentinței numai în raport cu ceea ce a cerut apelantul principal, ci poate urmări schimbarea sentinței sub orice alt aspect." În același sens, tot în doctrina juridică s-a considerat că, și în ipoteza în care apelul principal este îndreptat numai împotriva unora dintre dispozițiile hotărârii atacate, apelul incident nu trebuie să se circumscrie doar la acestea, ci poate să vizeze și alte aspecte în ce privește soluțiile cuprinse în acea hotărâre. În sensul celor expuse, se impun a fi reținute dispozițiile cuprinse în decizia nr. 14/2021 Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a ÎCCJ, prin care s-a statuat cu putere obligatorie că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 472 și art. 491 din C. proc. civ., apelul sau recursul incident nu poate fi limitat la obiectul apelului sau recursului principal, ci poate viza orice alte soluții cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate și/sau considerentele acesteia.,, Raportând cele expuse la litigiul pendinte, Înalta Curte constată incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în condițiile în care apelul incident "nu poate fi limitat la obiectul apelului sau recursului principal, ci poate viza orice alte soluții cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate și/sau considerentele acesteia. "motiv pentru care în temeiul art. 497 C. proc. civ. urmează a fi admis recursul formulat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 69/R din 3 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a se dispune casarea în parte a deciziei recurate, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe de apel spre rejudecarea apelului incident, urmând a fi analizat din perspectiva criticilor formulate. În ceea ce privește recursul declarat de reclamanții Comisia Municipală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Criticile de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dezvoltate de recurenții reclamanți vizează faptul că instanța de apel și-a argumentat soluția pe considerentul că nu sunt întrunite, în speță, niciuna din condițiile necesare pentru angajarea răspunderii delictuale a pârâtelor, deși instanța trebuia să aibă în vedere faptul că în procedura administrativă prevăzută de legile fondului funciar, toate autoritățile/instituțiile implicate trebuie să colaboreze și să conlucreze pentru a se asigura finalitatea urmărită de legiuitor. Din perspectiva criticilor enunțate, referitor la motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), indicat, de reclamanți ca temei de drept al recursului, Înalta Curte reține, că ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situațiile în care instanța aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecății, dă eficiență unei norme generale în condițiile existenței unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greșită textului de lege aplicabil în cauză. Or, din examinarea hotărârii recurate precum și a susținerilor din cererea de recurs nu rezultă că instanța de apel ar fi încălcat sau aplicat greșit vreo normă de drept material în raport de starea de drept incidentă în cauză, respectiv de starea fapt conturată în cauză. Astfel, Înalta Curte reține că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1357 C. civ., ce reglementează instituția răspunderii civile delictuale obiective, apreciind că pârâtele au săvârșit, fiecare dintre ele, o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu direct în patrimoniul propriu al reclamantei Comisia Municipală Cluj-Napoca pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, susținându-se, existența unui raport de cauzalitate între faptele ilicite săvârșite de pârâte și prejudiciul cauzat patrimoniului reclamantei. Or, în raport de obiectul dedus judecății, de condițiile impuse de dispozițiile art. 1357 C. civ., în ceea ce privește antrenarea răspunderii civile delictuale obiective, Înalta Curte reține că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva următoarelor considerente. Astfel, din dispozițiile art. 1357 alin. (1) C. civ., rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții, și anume: existența unui prejudiciu; a unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției, a celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat. Cum instanța de apel în raport de starea de fapt invocată de reclamanți a procedat la o amplă examinare a cauzei din perspectiva condițiilor ce trebuie întrunite cumulativ pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, Înalta Curte constată că întrr-adevăr în cauză nu a fost dovedită condiția faptei ilicite, a culpei și nici prejudicierea patrimoniului propriu al reclamantei, în condițiile în care Comisa Locală de Fond Funciar nu are patrimoniu propriu, situație în care nefiind întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, în mod legal a reținut instanța de apel neincidența dispozițiilor art. 1357 C. civ. Din perspectiva celor expuse, cum niciuna din criticile recurenților reclamanți nu se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 69/R din 3 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.