ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2373/2019

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată la 29 martie 2019 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Cluj-Napoca, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj-Napoca și Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj revendicarea în natură a imobilului, parte din fosta sa proprietate, precum și plata de daune. Prin sentința civilă nr. 7716 din 6 noiembrie 2017, Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă. Prin sentința civilă nr. 132 din 15 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria mun. Cluj-Napoca. A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Primăria mun. Cluj-Napoca, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj-Napoca și a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul mun. Cluj-Napoca.

Hotărârea recurată Prin decizia nr. 52A din 15 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj a fost respins, ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 132 din 15.03.2018 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr. x/2017, care a fost menținută.

Recursul declarat în cauză Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 5 august 2019 și repartizat completului de filtru CF x.

Procedura de filtru În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului. În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat recurentului pentru a formula, în scris, un punct de vedere. Recurentul A. a depus punct de vedere prin care își exprimă nemulțumirea față de concluziile raportului privind admisibilitatea în principiu. Prin rezoluția din 16 septembrie 2019, s-a fixat termen de judecată la 5 decembrie 2019, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului. La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității recursului, din perspectiva dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, raportat la art. 634 alin. (1), pct. 4 C. proc. civ.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele: Obiectul prezentului dosar îl reprezintă acțiunea prin care reclamantul a solicitat instanței revendicarea în natură a imobilului, parte din fosta sa proprietate, precum și plata de daune. Reclamantul a precizat temeiul de drept al cererii ca fiind Legea nr. 18/1991, Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 și Legea nr. 165/2013. Conform art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 si 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) în cazul în care entitatea investită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 si 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) în cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de masuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului". Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive cele date în apel, fara drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs". Din interpretarea textelor procedurale mai sus menționate, rezultă că că hotărârea judecătorească prin care este soluționat apelul declarat împotriva sentinței prin care instanța s-a pronunțat asupra cererii în baza Legii nr. 165/2013 este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului. Persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit a căilor de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, decizia nr. 52 A din 15 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă este definitivă, nefiind supusă, prin lege, cenzurii căii de atac a recursului, fiind pronunțată în soluționarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului. Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la textele de lege pentru exercițiul unei căi de atac. Pentru aceste considerente, calea de atac a recursului formulat în cauză de reclamatul A., va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.