Decizia nr. 2898/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire împotriva deciziei nr. 1533/2019 a Curții de Apel Cluj

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Cluj-Napoca prin Primar, obligarea pârâtului să îi comunice o copie de pe Hotărârea nr. 80/29.10.1991 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj, procesul-verbal de adoptare a hotărârii, contestațiile formulate și dovada comunicării acestei hotărâri către o serie de persoane fizice, în conformitate cu prevederile art. 11 ale Legii nr. 18/1991 și H.G. nr. 131/1991. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1470 din 18 iunie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Cluj, s-a admis excepția lipsei de interes a acțiunii, invocată de pârât. S-a respins ca lipsită de interes cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Cluj-Napoca, având ca obiect comunicare informații de interes public. Împotriva sentinței civile nr. 1470 din 18.06.2019 a Tribunalului Cluj a formulat recurs reclamantul A.. 1.

Hotărârea Curții de Apel Cluj Prin decizia civilă nr. 1533 din 14 noiembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins recursul ca nefondat. 1.

Cererea de revizuire Împotriva deciziei civile nr. 1533 din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de revizuire A., invocând motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj. În susținerea motivului de revizuire, revizuentul arată că Decizia nr. 1533 din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cluj a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat rezultată din următoarele hotărâri judecătorești pronunțate de Tribunalul Cluj si Curtea de Apel Cluj, respectiv: nr. 1065 din 11.09.2019, în dosarul nr. x/2019, nr. x din 13.03.2019, în dosarul nr. x/2018, nr. x din 24.03.2017, în dosarul nr. x/2016, nr. x din 16.03.2018, în dosarul nr. x/2016. Revizuentul susține, în esență, că prin hotărârile judecătorești anterioare au fost admise acțiunile revizuentului privind comunicarea unor informații de interes public, întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 544/2001, astfel încât soluția pronunțată în prezentul litigiu, în sensul respingerii acțiunii ca lipsite de interes este nelegală din perspectiva încălcării autorității de lucru judecat reieșită din hotărârile judecătorești precedente. 1.

Apărările formulate în cauză Intimatul Municipiul Cluj-Napoca a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității și excepția inadmisibilității cererii de revizuire, în subsidiar solicitând respingerea acesteia ca nefondată. Prin decizia nr. 204 din 19 februarie 2020, Curtea de Apel Cluj-Napoca, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de A., întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este nefondată, pentru considerentele arătate în cele ce urmează. Examinând cu prioritate excepțiile invocate prin întâmpinare de către intimat, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate. În ceea ce privește excepția nulității cererii de revizuire pentru nemotivare, Înalta Curte reține că în conținutul cererii de revizuire sunt redate argumente ce pot fi încadrate în ipoteza motivului de revizuire referitor la încălcarea autorității de lucru judecat. Referitor la excepția inadmisibilității cererii de revizuire, Înalta Curte constată că, potrivit modificării aduse art. 509 alin. (2) din C. proc. civ., prin Legea nr. 310/2018, condiția de admisibilitate a evocării fondului nu mai este cerută în cazul motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) punctul 8 din același cod. Pe fondul cererii de revizuire, sub aspectul motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța reține că revizuirea unei hotărâri poate fi cerută atunci când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". În jurisprudență și doctrină s-a reținut că pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, "este necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat. Revizuirea nu poate fi admisă atunci când între decizia instanței de recurs și celelalte hotărâri invocate de revizuient nu există contrarietate, întrucât acestea nu conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat" (G. Boroi, O. Spineanu-Matei, C. proc. civ., adnotat, ediția a 2-a, Ed. Hamangiu, București, 2007, p.735). Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 430 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile potrivnice să soluționeze, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeași excepție procesuală, același incident procesual sau aceeași chestiune litigioasă, situații care, însă, nu sunt identificate în prezenta cauză. În speță, condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii nu întrunesc tripla identitate de părți, obiect și cauză. Astfel, Înalta Curte constată că deși, litigiile anterioare s-au purtat între aceleași părți, acestea au avut un obiect diferit. Prin obiectul cererii se înțelege pretenția concretă dedusă judecății iar, în speță, pretențiile deduse judecății în pricinile invocate de către revizuent au fost diferite. Înalta Curte constată că prin decizia nr. 352 din 13 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, a fost soluționată cererea revizuentului având ca obiect obligarea intimatului-pârât de a transmite răspunsul la solicitarea cu nr. x din 19 martie 2018. În ceea ce privește obiectul dosarului nr. x/2016, soluționat prin decizia nr. 1799 din 16 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, se constată că acesta privește solicitarea revizuentului nr. x din 16 august 2016 și reclamația administrativă nr. 367847 din 31 august 2016. Referitor la obiectul dosarului nr. x/2016, soluționat prin decizia nr. 629 din 24 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, se constată că acesta privește solicitarea revizuentului privind studierea documentației care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. x/22.12.1994 în favoarea numitei B.. Având în vedere că toate cauzele soluționate prin deciziile indicate de către revizuent au avut ca punct de plecare câte o solicitare, formulată de către acesta, de comunicare a unor informații de interes public diferite, Înalta Curte constată că, deși cauzele au un izvor juridic comun, reprezentat de dreptul petentului de acces la informațiile de interes public garantat de dispozițiile Legii nr. 544/2001, nu se poate reține, față de obiectul distinct al acestora, că prin dispozitivul sau considerentele deciziei a cărei revizuire se cere, s-ar fi încălcat ceea ce prima instanță a stabilit cu autoritate de lucru judecat. Înalta Curte are în vedere că, în speță, nu poate opera cazul de revizuire invocat de către revizuent, nefiind îndeplinită condiția hotărârilor definitive potrivnice, care presupune existența triplei identități de elemente care definesc cele două pricini - părți, obiect și cauză juridică, având în vedere obiectul distinct al acestora, și nici nu s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, astfel cum este acesta reglementat de dispozițiile art. 431 din C. proc. civ. Pe de altă parte, litigiul în care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire se solicită, a fost soluționat pe calea unei excepții și anume aceea a lipsei de interes, din perspectiva faptului că pretențiile revizuentului fuseseră satisfăcute deja, pe cale administrativă, în urma pronunțării hotărârilor judecătorești anterioare, instanța de judecată neintrând în cercetarea pe fond a pretențiilor deduse judecății. În jurispudența CEDO, în cauza Stanca Popescu contra României și Iordan Iordanov contra Bulgariei, s-a statuat de altfel că, divergențele de jurisprudență nu pot justifica o intervenție prin intermediul unei căi extraordinare de atac care nu poate fi deturnată într-un recurs deghizat, de natură a permite rejudecarea unei cauze pentru simplul fapt că există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni. Pentru considerentele arătate, în raport de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 cu referire la art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată în cauză.