Decizia nr. 6017/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire împotriva sentinței nr. 3136/2018 a Tribunalului Cluj

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Cluj-Napoca, a solicitat să i se comunice o copie după adeverința eliberată de Comisia locală, ca urmare a răspunsului Comisiei județene de fond funciar - Hotărârea nr. 80/28.10.1991, la contestația privind suprafața de teren atribuită în baza cererii formulate în temeiul Legii nr. 18/1991 de către numita B.. Totodată, a mai solicitat autentificarea documentelor copiate "conform cu originalul" și semnate de persoanele autorizate, iar documentele să fie predate la C. și D.. A mai solicitat comunicarea sancțiunii aplicate funcționarului vinovat pentru decizia eronată și acordarea de daune morale în sumă de 100.000 euro.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3136/2018 din 07 noiembrie 2018, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Cluj-Napoca prin Primarul Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca. În esență, prima instanță a reținut prevederile art. 2 lit. b), art. 6 și art. 7 din Legea nr. 544/2001 și art. 12 alin. (4) din Legea 18/1991, precum și faptul că pârâtul a emis adresa nr. x/02.04.2018, prin care a răspuns reclamantului că adeverința solicitată nu se mai regăsește în arhiva instituției, aceasta fiind eliberată într-un singur exemplar care s-a înmânat proprietarului.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 3136/2018 din 07 noiembrie 2018 a Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, a formulat recurs reclamantul A., prin care a solicitat casarea sentinței recurate, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., susținând că nu a primit informațiile solicitate în termenul legal, conform prevederilor din: Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public: art. 6, art. 7 alin. (1), art. 7 alin. (2), art. 9, art. 32, art. 33, art. 34 și Hotărârea nr. 123 din 7 februarie 2002 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, anexa - norme metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public: art. 9, art. 16, art. 18, art. 23, art. 24, art. 31, art. 33, art. 34, art. 35 și art. 36.

Hotărârea instanței de recurs Prin decizia civilă nr. 408/2019 din 20 martie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3.136 din 07.11.2018 a Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care a menținut-o în întregime. Instanța de recurs a reținut, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., că sentința recurată a fost motivată corespunzător obiectului judecății și naturii pricinii, cererilor deduse judecății și apărărilor formulate, cu respectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nefiind incident acest motiv de casare. Pe de altă parte, a mai reținut că în sentința recurată nu se regăsesc considerente contradictorii ori străine de natura pricinii, ci aprecierile instanței de fond sunt convergente și susțin soluția adoptată. În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a reținut că nici acesta nu este incident, în condițiile în care autoritatea publică a indicat în răspunsul adresat reclamantului că nu deține informația solicitată, respectiv acestuia i s-a oferit un răspuns și drepturile sale au fost respectate. Mai mult, s-a reținut că din probele administrate nu rezultă că reclamanta ar deține informațiile solicitate, refuzând cu rea credință să le comunice persoanei interesate, respectiv că pârâta ar deține un alt exemplar original al adeverinței eliberate. 4. Cererea de revizuire Împotriva deciziei civile nr. 408 din 20 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de revizuire recurentul A., înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal. Prin decizia civilă nr. 741/2019 din 23 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținându-se că revizuentul și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și, cum se invocă autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri definitive anterioare, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, instanța competentă a soluționa cererea de revizuire este instanța superioară în grad, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin cererea formulată, revizuentul solicită revizuirea deciziei civile nr. 408 din 20 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în raport cu următoarele hotărâri potrivnice, care, în opinia revizuentului, încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii atacate, acestea fiind: decizia civilă nr. 631/24.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016; sentința nr. 2540/21.09.2018 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale și decizia civilă nr. 352/13.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ambele în dosarul nr. x/2018; decizia civilă nr. 629/24.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016 și decizia civilă nr. 1799/16.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016. În motivarea cererii de revizuire arată că prin acțiunea înregistrată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal a solicitat obligarea Municipiului Cluj - Napoca să îi răspundă, având în vedere că nu a primit informațiile solicitate în termenul legal, prin cererile înregistrate sub nr. x/19.03.2018 și nr. y/05.04.2018, conform Legii nr. 544/2001 și H.G. nr. 123/2002. Susține că autoritatea publică nu și-a îndeplinit obligația de a răspunde în scris solicitării sale. Consideră că decizia a cărei revizuire o solicită este netemeinică și nelegală, având în vedere că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. De asemenea, consideră că prin sentința civilă nr. 3136/2018, pronunțată la 07.11.2018 în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, sens în care invocă art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, apreciind că unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care presupune că o decizie definitivă a instanțelor judecătorești nu trebuie repusă în discuție. Astfel, susține că soluția tribunalului trebuia să țină cont de dezlegarea dată problemei de drept deduse judecății, dând eficiență prezumției de lucru judecat. În ceea ce privește decizia civilă nr. 631/24.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, invocă aplicarea neunitară a legii și arată că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, judecătorii trebuie să îndeplinească criteriile de imparțialitate. Consideră că prin sentința civilă nr. 3136/2018 din 07.11.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât se impunea a se ține cont de dezlegarea dată în dosarul nr. x/2018, atât prin sentința nr. 2540/2018 pronunțată la 21.09.2018 de Tribunalul Cluj, decizia civilă nr. 631/24.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, cât și de decizia nr. 352/2019 pronunțată la 13.03.2019 de Curtea de Apei Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost obligat pârâtul să-i răspundă la reclamația administrativă nr. x/05.04.2018. Apreciază că răspunsul la reclamație trebuia să recunoască faptul că decizia de a nu primi în termen documentele solicitate este o eroare a unui funcționar și să conțină sancțiunea aplicată acestuia. Susține că, de vreme ce aceeași problemă dedusă judecății într-un litigiu între aceleași părți a fost soluționată irevocabil, aspectul reținut de instanțe, care a stat la baza soluțiilor din dispozitivul hotărârilor, a dobândit putere de lucru judecat și trebuie avut în vedere de instanța sesizată ulterior, cu atât mai mult cu cât prin Hotărârea pronunțată în cauza Beian contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Statul Român pe motiv că sistemul judiciar românesc nu asigură stabilitatea circuitului juridic, permițând pronunțarea în cauze identice a unor soluții contradictorii și diametral opuse. Prin urmare, consideră că la pronunțarea sentinței civile nr. 3136/2018 din 07.11.2018, în dosarul x/2018, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale trebuia să țină cont de dezlegarea dată problemei de drept deduse judecății, dând eficiență prezumției de lucru judecat, în raport cu: decizia civilă nr. 629/24.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016; decizia civilă nr. 1799/16.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016 și decizia civilă nr. 631/24.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016. În ceea ce privește obligarea autorității publice la plata unor daune morale și/sau patrimoniale, conform art. 22 alin. (2) din Legea nr. 544/2001, revizuentul susține că potrivit art. 1 din Legea nr. 544/2001, accesul mijloacelor de informare în masă la informații de interes public este garantat, o astfel de garanție fiind prevăzută și prin art. 31 din Constituția României, dar și prin art. 10 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, excepțiile de la această obligație fiind expres prevăzute. Întrucât pârâtul nu și-a îndeplinit obligația legală de a-i comunica informațiile solicitate conform art. 6 și 7din Legea nr. 544/2001, iar această solicitare nu se încadrează în excepțiile expres prevăzute de art. 12 din Legea nr. 544/2001, consideră că tribunalul în mod nelegal a respins cererea sa întemeiată pe art. 22 din Legea nr. 544/2001. Referitor la susținerea că pârâtul nu deține copia înscrisului solicitat, arată că acesta este emitent și deținător de documente, conform Legii nr. 16/1996, că documentele depuse nu îndeplinesc condiția din cererea nr. x/19.03.2018, sens în care solicită ca instanța să nu țină cont de argumentul pârâtului că nu deține înscrisul solicitat de revizuent și că instanța nu poate obliga o instituție să elibereze copii de pe acte pe care nu le deține, deoarece această justificare intră în contradicție cu dispozițiile Legii nr. 16/1996 a arhivelor naționale. Critică decizia civilă nr. 408/2019 din data de 20.03.2019 pentru faptul că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, apreciind că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, sens în care invocă Hotărârea CEDO nr. 28.342/1995 în Cauza Brumărescu împotriva României. Precizează că a solicitat să i se comunice copia adeverinței eliberate de Comisia municipală Cluj-Napoca, care a stat la baza eliberării către B. nr. 5331/188 din 14.07.1993 și TP nr. 28824/1097 din 22.12.1994 de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj, depozitată în arhiva instituției publice conform art. 34 din H.G. nr. 131/1991. Susține că această chestiune litigioasă a mai fost dezlegată prin decizia civilă nr. 631/24.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, dobândind putere de lucru judecat. Revizuentul critică decizia supusă revizuirii și în ceea ce privește petitul privind obligația conducătorului de a-i răspunde la reclamația administrativă nr. x/05.04.2018, sens în care invocă sentința nr. 2540/21.09.2018 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale și decizia civilă nr. 352/13.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ambele în dosarul nr. x/2018, prin care pârâtul a fost obligat să îi răspundă la reclamația administrativă nr. x/05.04.2018. Consideră că și în această situație se impunea ca instituția să recunoască faptul că a fost eroarea unui funcționar și să i se comunice sancțiunea aplicată acestuia, iar instanța poate impune această obligație, date fiind limitele învestirii și obligației instanței de respectare a acestora. De asemenea, critică și soluția dată capătului de cerere privind plata de către instituția pârâtă a daunelor morale în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 544/2001, apreciind că instanța trebuia să țină cont de dezlegarea dată deja asupra problemei de drept deduse judecății prin decizia civilă nr. 631/24.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, decizia civilă nr. 629/24.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016 și decizia civilă nr. 1799/16.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016. Invocă dispozițiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., care reglementează prezumția legală de lucru judecat, respectiv manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat, prin care oricare dintre părțile unui litigiu poate opune lucrul anterior judecat, într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea cauzei. Susține că în acest caz nu este necesar a fi întrunită tripla identitate, fiind suficient ca în judecata ulterioară sa fie adusă în discuție o chestiune litigioasă soluționată anterior prin dispozitiv sau considerente. Invocă jurisprudența internă și Hotărârea pronunțată de CEDO în cauza Amurăriței contra României, care a reținut că se impune respectarea principiului securității raporturilor juridice, ceea ce presupune că instanțele sesizate ulterior nu trebuie să mai repună în discuție constatările jurisdicțiilor anterioare, în caz contrar fiind încălcat art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prin urmare, revizuentul solicită, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., schimbarea deciziei civile nr. 408 din data de 20.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, fiind dată cu încălcarea: prevederilor art. 1, art. 2, art. 6, art. 7 alin. (1), art. 7 alin. (2), art. 9, art. 11, art. 13, art. 21, art. 22 și art. 25 din Legea nr. 544/2001; a prevederilor Hotărârii nr. 123 din 7 februarie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001, respectiv a Anexei 1, Anexei 7 și Anexei

De asemenea, solicită ca instanța să dispună obligarea pârâtului să îi transmită răspunsul la informația solicitată în scris, conform modelului, răspunsul privind taxele aferente serviciilor de copiere a documentelor solicitate și răspunsul Comisiei de analiză la reclamația administrativă, conform H.G. nr. 123/2002, cu prezentarea angajamentului că va primi accesul în termen de 15 zile, semnat de conducătorul autorității publice și comunicarea sancțiunii disciplinare aplicate funcționarului vinovat. Mai solicită acordarea de daune morale în valoare de 1.000 euro pentru stresul provocat prin lezarea unui drept constituțional, dreptul liber și neîngrădit la informațiile de interes public, precum și acordarea de daune morale în valoare de 1000 euro pentru nerespectarea art. 32 alin. (2) și (3) din Constituție. 5. Apărările intimaților Deși au fost legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare. II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată. Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:/…/există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri." Cu alte cuvinte, pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, se prevede condiția ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Analizând incidența acestui motiv de revizuire în cauza de față, din perspectiva încălcării de către hotărârea supusă revizuirii a autorității de lucru judecat a celorlalte hotărâri invocate de către revizuent, Înalta Curte constată cele ce succed: Hotărârile despre care revizuentul afirmă că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 408 din 20 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, sunt: decizia civilă nr. 631/24.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016; sentința nr. 2540/21.09.2018 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale și decizia civilă nr. 352/13.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ambele în dosarul nr. x/2018; decizia civilă nr. 629/24.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016 și decizia civilă nr. 1799/16.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016. În ceea ce privește dosarul nr. x/2016, Înalta Curte constată că acesta are ca obiect comunicarea de informații de interes public, reclamantul A. solicitând, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Cluj-Napoca, să îi transmită o copie după adeverința emisă de Comisia Municipală de aplicare a prevederilor Legii nr. 18/1991 pentru suprafața de teren solicitată de E. prin cererea înregistrată sub nr. x/1991 și acordată prin TP 5331/185/13.07.1993 de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Prin sentința civilă nr. 3582 din 22 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale s-au respins ca nefondate excepțiile invocate prin întâmpinare; s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Cluj-Napoca și s-a respins în rest, ca nefondată, acțiunea reclamantului. Prin decizia civilă nr. 631/24.03.2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, s-a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3582 din 22.11.2016 a Tribunalului Cluj, pe care a casat-o, în tot, și, rejudecând cauza, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată, în sensul obligării pârâtului să comunice reclamantului copie conformă cu originalul de pe adeverința care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. x/13.07.1993 în favoarea numitului E.. De asemenea, a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 100 RON daune morale și a respins restul solicitărilor reclamantului. În ceea ce privește dosarul nr. x/2018, Înalta Curte constată că acesta are ca obiect cererea reclamantului A., formulată în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Cluj-Napoca, prin care a solicitat obligarea pârâtei la comunicarea informațiilor de interes public conform cererii înregistrate sub nr. x/19.03.2018 și reclamației administrative nr. x/05.04.2018, cu obligarea pârâtei la transmiterea răspunsului în scris, comunicarea răspunsului redactat de Comisia de analiză, comunicarea sancțiunii disciplinare aplicate funcționarului și plata de daune morale în valoare de 100.000 euro. Prin sentința nr. 2540/21.09.2018 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția lipsei de obiect; s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Cluj-Napoca prin Primarul Municipiului Cluj-Napoca; s-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata daunelor morale și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. În recurs, prin decizia civilă nr. 352/13.03.2019, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamantul A., împotriva sentinței civile nr. 2.540 din 21.09.2018 a Tribunalului Cluj, pe care a casat-o în tot și, rejudecând: a admis în parte cererea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Cluj-Napoca prin Primar, și a obligat pârâtul să răspundă reclamantului la cererea înregistrată sub nr. x/19.03.2018 și reclamației administrative nr. x/05.04.2018. A respins cererea reclamantului de obligare la daune. În ceea ce privește dosarul nr. x/2016, Înalta Curte constată că acesta are ca obiect cererea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca, de obligare a pârâtului să îi asigure accesul la studierea documentației întocmite de Comisia municipală de fond funciar, respectiv pe cea care stă la baza emiterii TP 28824/1097/22.12.1994 pentru B.. Prin decizia civilă nr. 629/24.03.2017, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3578 din 22.11.2016 pronunțate în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Cluj, pe care a casat-o în tot și, rejudecând cauza, a admis în parte cererea de chemare în judecată. Astfel, a obligat pârâtul să asigure reclamantului accesul la studierea documentației care stă la baza emiterii titlului de proprietate nr. x/22.12.1994 în favoarea numitei B.; a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 100 RON cu titlu de daune morale și a respins restul solicitărilor reclamantului. În ceea ce privește dosarul nr. x/2016, Înalta Curte constată că acesta are ca obiect acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca, prin care a solicitat obligarea pârâtului să îi comunice informațiile publice, respectiv să îi comunice data, ora și locația pentru a se prezenta în vederea studierii adresei emise de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, privind restituirea către Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca, respectiv Comisia fondului funciar, a "Situației contestațiilor privind dreptul de proprietate asupra terenurilor" fostului CAP Înfrățirea Cluj. Prin decizia civilă nr. 1799/16.03.2018, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 5428 din 06.10.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Cluj, pe care a casat-o, în parte, în sensul că, rejudecând, a admis în parte cererea de chemare în judecată și a obligat pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca să asigure reclamantului accesul în vederea studierii adresei Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, de restituire către Comisia locală de fond funciar, a "Situației contestațiilor privind dreptul de proprietate asupra terenurilor" fostului CAP Înfrățirea Cluj, cu toate anexele, a adresei și modificărilor operate de Comisia locală de fond funciar ca răspuns la solicitarea Comisiei Județene. De asemenea, a obligat pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca la plata în favoarea reclamantului a sumei de 100 RON cu titlu de daune morale; a respins celelalte petite ale cererii de chemare în judecată și a menținut restul dispozițiilor sentinței recurate. Înalta Curte constată că prin decizia civilă nr. 408/2019 din 20 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, ce face obiectul prezentei revizuiri, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3.136 din 07.11.2018, a Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale. Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a avut ca obiect cererea reclamantului A., formulată în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Cluj-Napoca, și ulterior, ca urmare a completării de acțiune, și în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Cluj-Napoca, prin care a solicitat să i se comunice o copie după adeverința eliberată de Comisia locală, ca urmare a răspunsului Comisiei județene de fond funciar - Hotărârea nr. 80/28.10.1991, la contestația privind suprafața de teren atribuită în baza cererii formulate în temeiul Legii nr. 18/1991 de către numita B.. A mai solicitat autentificarea documentelor copiate "conform cu originalul" și semnate de persoanele autorizate, iar documentele să fie predate la C. și D., precum și comunicarea sancțiunii aplicate funcționarului vinovat pentru decizia eronată și acordarea de daune morale în sumă de 100.000 euro. În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte constată că în vechea reglementare aceasta era consacrată prin dispozitiile art. 1201 din C. civ. de la 1864 și în art. 166 din C. proc. civ. de la 1865. Potrivit art. 1201 C. civ. de la 1864 este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și împotriva lor în aceeași calitate, iar potrivit art. 166 din C. proc. civ. de la 1865, excepția puterii de lucru judecat putea fi invocată de părți sau de instanță din oficiu, în orice fază a judecății, chiar și înaintea instanței de recurs. În C. proc. civ. de la 1865, condiția nu era formulată expres, ci doar descrisă prin trimitere la tripla identitate - de obiect, de părți și de cauză - care trebuia să existe în cele două procese finalizate cu hotărâri potrivnice. Doctrinar și jurisprudențial, textul din vechea reglementare a fost interpretat în sensul că revizuirea era menită să sancționeze tocmai încălcarea autorității de lucru judecat și că hotărârea care urma a fi revizuită în această situație nu putea fi decât ultima hotărâre. În noua reglementare se constată că potrivit art. 430 C. proc. civ.: "(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă." Prin urmare, alin. (2) al articolului anterior citat statuează în sensul că nu numai dispozitivul hotărârii judecătorești dobândește autoritatea de lucru judecat, ci și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Astfel, pe lângă dispozitiv, legiuitorul asumă autoritatea de lucru judecat a considerentelor decisive și decizorii prin dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. și o refuză considerentelor supraabundente, considerentelor de drept greșite și celor care cuprind constatări de fapt care prejudiciază partea, punându-i acesteia la îndemână o cale de atac adecvată, efectivă și eficientă pentru a înlătura aceste vicii ale hotărârii și a le împiedica să se strecoare sub autoritatea lucrului judecat. De asemenea, dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. actual, deși nu mai prevăd condiția triplei identități de elemente, consacră vechea jurisprudență, în sensul că este reglementată expres necesitatea ca prin cea de-a doua hotărâre să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Prin urmare, se reține că și sub imperiul acestor prevederi legale, hotărârile potrivnice trebuie să întrunească cerința triplei identități de cauză, de obiect și de părți, cu mențiunea că hotărârile respective trebuie să fie pronunțate în dosare separate. În contextul evidențiat, la examinarea motivului de revizuire care sancționează încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri, urmează a se avea în vedere și prevederile legale care dau conținut autorității de lucru judecat. Procedând, în speță, la examinarea condițiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se constată că atât în dosarul nr. x/2018, ce face obiectul prezentei revizuiri, cât și în dosarele în raport cu care se solicită revizuirea, respectiv dosarul nr. x/2016, dosarul nr. x/2018, dosarul nr. x/2016 și dosarul nr. x/2016, revizuentul are calitatea de reclamant și de recurent, iar în ceea ce privește pârâtul, în dosarele nr. x/2016, nr. y/2018, nr. z/2016 și nr. 3641/117/2016*, acesta este Primarul Municipiului Cluj-Napoca, iar în dosarul a cărui revizuire se solicită este Primăria Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca. În raport cu chestiunile litigioase deduse judecății în cele cinci pricini, Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile identității de obiect și de cauză, această concluzie întemeindu-se pe împrejurarea că reclamantul a formulat pretenții diferite în cauzele respective, astfel cum instanța a detaliat deja în considerentele prezentei decizii. Prin urmare, nefiind îndeplinită condiția triplei identități, de părți, obiect și cauză între hotărârile invocate de revizuent, dat fiind faptul că cererile formulate de către acesta au vizat aspecte diferite, respectiv au obiect diferit, chiar dacă sunt întemeiate pe liberul acces la informațiile de interes public reglementat prin Legea nr. 544/2001, nu se poate proceda la revizuirea hotărârii atacate, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege. În concret, faptul că într-un dosar revizuentul a primit acces la informațiile de interes public solicitate ori că i s-au acordat daune morale, nu înseamnă că aceste aspecte pot constitui temei al admiterii unei cereri de revizuire, câtă vreme altele erau solicitările ce au făcut obiectul acelor dosare. În ceea ce privește invocarea de către revizuent a dispozițiilor art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, având în vedere că acestea reglementează efectele lucrului judecat, referindu-se în alin. (1) la efectul negativ al lucrului judecat, iar în alin. (2) la efectul pozitiv al lucrului judecat. Constatând că instituția autorității de lucru judecat protejează nu numai efectul negativ (imposibilitatea reluării aceleiași judecăți, pentru a se statua în sens contrar), ci și efectul pozitiv al lucrului judecat (un aspect litigios, odată tranșat jurisdicțional, nu poate fi contrazis de o judecată ulterioară), se reține că motivul invocat pe calea prezentei cereri de revizuire, respectiv contrarietatea considerentelor ce sprijină hotărârile, are un caracter nefondat. Înalta Curte apreciază că pentru a fi incident acest motiv de revizuire este necesar ca anumite considerente care dezleagă una și aceeași chestiune litigioasă să intre în contradicție, cu precizarea că prin contrarietate nu trebuie să se înțeleagă orice diferență de argumentare, ci doar că aceeași problemă litigioasă a primit în cele două cauze rezolvări opuse. Or, în speță, examinând hotărârile considerate a fi potrivnice de către revizuent, Înalta Curte constată că nu există contrarietate între considerentele acestora, în privința chestiunilor litigioase vizând accesul revizuentului la informații de interes public, câtă vreme aceste considerente sunt aferente unor cereri diferite formulate de către reclamant. De altfel, singura nemulțumire a revizuentului rezidă în aceea că cererea sa din dosarul nr. x/2018 a fost respinsă în mod definitiv și nu a primit o dezlegare în sensul dorit de către acesta, fără a ține cont de faptul că, fiind vorba despre cereri diferite, acestea, în urma analizării lor de către instanțele judecătorești legal învestite, pot primi dezlegări diferite. Contrar celor susținute de către revizuent, Înalta Curte constată că doar pronunțarea unor soluții diferite în dosare diferite nu poate conduce la concluzia încălcării dreptului părții la un proces echitabil, câtă vreme obiectul dosarelor este diferit și nu au fost aduse alte argumente în afara nemulțumirii revizuentului cu privire la soluțiile pronunțate. Prin urmare, în raport cu cele statuate cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă a cărei revizuire se solicită, se constată că aceasta nu cuprinde considerente contradictorii în privința chestiunii litigioase privind liberul acces la informații, nefiind deduse judecății aspecte care să impună anularea acestei din urmă hotărâri pentru motivul că ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Mai mult, se reține că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este acela al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea lui, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. În asemenea situații, executarea hotărârilor pronunțate este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se va prevala de hotărârea care îi este favorabilă, iar soluția ce se impune este revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat. Or, în speță, așa cum s-a reținut anterior, considerentele celor patru decizii nu sunt contrare în privința aspectului litigios în discuție și ca atare, un asemenea motiv nu poate fi reținut. Pe de altă parte, în soluționarea prezentei cauze, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudența sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care consacră, printre altele, preeminența dreptului ca parte a moștenirii comune a părților contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție. Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe având un caracter substanțial și obligatoriu". (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010). Pentru argumentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire de față, ca nefondată.