ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2244/2020

Ședința publică din data de 3 iunie 2020

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 1345 din 17 octombrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A., a admis recursul declarat de Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, împotriva sentinței civile nr. 1506/20.06.2019, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, a casat în parte sentința și, rejudecând în fond, a respins cererea reclamantului A. de obligare a pârâtului Municipiul Cluj-Napoca la soluționarea contestației administrative, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 17 ianuarie 2020, sub nr. x/2019, urmare declinării de competență prin decizia civilă nr. 1686 din 4 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, revizuentul A., în contradictoriu cu intimatul Municipiul Cluj-Napoca prin primar, a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1345 din 17 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2019, fiind invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat că decizia atacată a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a următoarelor decizii: nr. 629 din 24.03.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016; nr. 352 din 13.03.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018; nr. 1799 din 16.03.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Prin urmare, a solicitat schimbarea deciziei pronunțate de instanța de recurs, având în vedere că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Intimatul Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar, a solicitat, prin întâmpinare, respingerea cererii de revizuire în principal, ca inadmisibilă, având în vedere că decizia pronunțată de instanța de recurs nu evocă fondul pricinii, iar în subsidiar, ca nefondată.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

II.1. Examinând excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată prin întâmpinare de intimatul Municipiul Cluj-Napoca, Înalta Curte urmează să o respingă.

Astfel, se constată că, prin decizia civilă nr. 1345/17.10.2019 supusă revizuirii, Curtea de Apel Cluj, admițând recursul intimatului din cauză, a casat sentința pronunțată în fond, iar în rejudecare, a respins cererea reclamantului A. de obligare a pârâtului Municipiul Cluj-Napoca la soluționarea contestației administrative, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate.

Prin urmare, decizia instanței de recurs, atacată în cauză, evocă fondul, fiind îndeplinită condiția generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă de dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

II.2. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este nefondată, pentru următoarele considerente:

Sub aspectul motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța reține că revizuirea unei hotărâri poate fi cerută atunci când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

În jurisprudență și doctrină s-a reținut că pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, "este necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat. Revizuirea nu poate fi admisă atunci când între decizia instanței de recurs și celelalte hotărâri invocate de revizuient nu există contrarietate, întrucât acestea nu conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat" (G. Boroi, O. Spineanu-Matei, C. proc. civ., adnotat, ediția a 2-a, Ed. Hamangiu, București, 2007, p.735).

Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 430 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile potrivnice să soluționeze, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeași excepție procesuală, același incident procesual sau aceeași chestiune litigioasă, situații care, însă, nu sunt identificate în prezenta cauză.

În speță, condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect.

Înalta Curte constată că prin decizia nr. 352 din 13 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, a fost soluționată cererea revizuentului având ca obiect obligarea intimatului-pârât de a transmite răspunsul la solicitarea cu nr. x din 19 martie 2018.

În ceea ce privește obiectul dosarului nr. x/2016, soluționat prin decizia nr. 1799 din 16 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, se constată că acesta privește solicitarea revizuentului nr. x din 16 august 2016 și reclamația administrativă nr. x din 31 august 2016.

Referitor la obiectul dosarului nr. x/2016, soluționat prin decizia nr. 629 din 24 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, se constată că acesta privește solicitarea revizuentului privind studierea documentației care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. x/22.12.1994 în favoarea numitei B..

Prin obiectul cererii se înțelege pretenția concretă dedusă judecății, iar, în speță, pretențiile deduse judecății în pricinile invocate de către revizuent au fost diferite.

Având în vedere că toate cauzele soluționate prin deciziile indicate de către revizuent au avut ca punct de plecare câte o solicitare, formulată de către acesta, de comunicare a unor informații de interes public diferite, Înalta Curte constată că, deși cauzele au un izvor juridic comun, reprezentat de dreptul petentului de acces la informațiile de interes public garantat de dispozițiile Legii nr. 544/2001, nu se poate reține, față de obiectul distinct al acestora, că prin dispozitivul sau considerentele deciziei a cărei revizuire se cere, s-ar fi încălcat ceea ce prima instanță a stabilit cu autoritate de lucru judecat.

Înalta Curte are în vedere că, în speță, nu poate opera cazul de revizuire invocat de către revizuent, nefiind îndeplinită condiția hotărârilor definitive potrivnice, care presupune existența triplei identități de elemente care definesc cele două pricini - părți, obiect și cauză juridică, având în vedere obiectul distinct al acestora, și nici nu s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, astfel cum este acesta reglementat de dispozițiile art. 431 din C. proc. civ.

În jurispudența CEDO, în cauza Stanca Popescu contra României și Iordan Iordanov contra Bulgariei, s-a statuat de altfel că, divergențele de jurisprudență nu pot justifica o intervenție prin intermediul unei căi extraordinare de atac care nu poate fi deturnată într-un recurs deghizat, de natură a permite rejudecarea unei cauze pentru simplul fapt că există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni.

Pentru considerentele arătate, în raport de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 cu referire la art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată prin întâmpinare.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1345 din 17 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2020.