ÎCCJ, Decizia nr. 44/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 489 din 29 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de revizuire formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimații Municipiul Cluj-Napoca și Primarul Municipiului Cluj-Napoca și, în consecință, a dispus anularea deciziei nr. 448 din 28 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea rejudecării recursului declarat împotriva sentinței nr. 3748 din 18 decembrie 2018, pronunțate de Tribunalul Cluj.

Împotriva deciziei a declarat recurs Primarul Municipiul Cluj-Napoca, solicitând modificarea, în tot, a acesteia, în sensul respingerii cererii de revizuire formulate de revizuentul A. și menținerii deciziei civile nr. 448 din 28 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Prin cererea de recurs formulată, recurentul a invocat motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8, coroborat cu art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., susținând, în esență, că decizia civilă nr. 448/2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal nu anihilează puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 3975/2016, pronunțate de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia civilă nr. 1220/10.05.2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, întrucât prin sentința amintită civilă nu a fost tranșată problema existenței/inexistenței unei cereri cu nr. x/21.03.1991, depuse de B., document solicitat de către reclamantul A..

Prin sentința civilă nr. 3975/2016, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia civilă nr. 1220/10.05.2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca a fost obligat la comunicarea către reclamant a informațiilor de interes public solicitate prin cererea cu numărul de înregistrare 349957/304/16.08.2016, fără indicarea expresă a acestora. Prin cererea formulată sub numărul de mai sus, petentul a solicitat comunicarea unei copii a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate depuse de numitul B., înregistrată sub numărul x/21.03.1991.

Așadar, susține în continuare recurentul, cu ocazia judecării dosarului soluționat prin sentința civilă nr. 3975/2016 a Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, nu s-a pus în discuție problema existenței/inexistenței acestui înscris, instanța obligând doar la comunicarea informațiilor solicitate, nefiind tranșată o chestiune intrată în autoritatea de lucru judecat. Prin urmare, din interpretarea dispozitivului hotărârii judecătorești, reiese fără echivoc împrejurarea că punerea în executare se face prin comunicarea unui răspuns la cererea nr. x/16.08.2016, răspuns care poate fi favorabil/nefavorabil reclamantului.

În continuare, recurentul menționează că titlul executoriu a fost pus în executare, în sensul că, prin adresele nr. x/17.10.2017 și nr. y/17.01.2018 a comunicat reclamantului, printre alte înscrisuri, o copie a registrului de intrare a documentelor în primărie din anul 1991, din care reiese că, la numărul indicat de către petent, respectiv nr. x/22.03.1991, figurează C. și nu B., reclamantul indicând un nume greșit, aspect netranșat de instanța care a pronunțat hotărârea cu privire la care se invocă autoritatea de lucru judecat.

Mai mult, un alt argument în dovedirea executării obligației din titlul executoriu, se invocă a fi comunicarea, chiar în cadrul litigiului, prin adresa nr. x/06.02.20291, a unei copii a cererii înregistrate sub nr. x/02.07.1991 depuse de B., copie care se regăsește și în dosarul de fond funciar depus de domnul A., în temeiul Legii nr. 247/2005. Având în vedere faptul că, la numărul indicat de către reclamant figurează C. și nu B., recurentul arată că a comunicat petentului toate înscrisurile deținute cu privire la B..

Prin urmare, instanța de revizuire a reținut, în mod eronat, că decizia civilă nr. 448/2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal anihilează puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 3975/2016, pronunțate de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, întrucât în cadrul dosarului soluționat prin sentința civilă nr. 3975/2016 nu s-a pus problema existenței/inexistenței cererii solicitate, în speță neexistând hotărâri contradictorii.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost admisă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Analizând criticile din cererile de recurs, Completul de 5 judecători constată că recursul este fondat, pentru considerentele arătate în continuare.

În cadrul cererii de recurs, se invocă motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținându-se faptul că, în mod greșit, a apreciat instanța de revizuire că, prin decizia civilă nr. 448/28.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-ar fi încălcat puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 3975/19.12.2016, pronunțate de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia civilă nr. 1220/10.05.2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, întrucât, cu ocazia judecării dosarului soluționat prin sentința civilă nr. 3975/19.12.2016 a Tribunalului Cluj, nu a fost tranșată problema existenței/inexistenței unei cereri cu nr. x/21.03.1991, depuse de B., (document solicitat de către reclamantul A.), instanța obligând doar la comunicarea informațiilor solicitate, neputându-se susține că s-a realizat dezlegarea unei chestiuni de drept care să dobândească putere de lucru judecat într-un litigiu în care se pune problena executării a înseși acestei obligații.

Înalta Curte reține că, în ceea ce privește revizuirea, cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Criticile recurentului cu privire la greșita apreciere de către instanța de revizuire a îndeplinirii dispozițiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ. referitoare la încălcarea de către cea de-a doua instanță a autorității de lucru judecat pot fi analizate din perspectiva motivului de recurs reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: … există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 C. proc. civ.

Instanța de revizuire a apreciat că, în prima dintre hotărâri, instanța a stabilit că nu a fost soluționată cererea înregistrată sub nr. x/16.08.2016 depusă de revizuentul A. la Primăria Mun. Cluj prin care au fost solicitate copia cererii de reconstituire a dreptului de proprietate depusă de numitul B. sub nr. x/21.03.1991 și documentele doveditoare, iar în acel litigiu pârâtul nu s-a apărat că o atare cerere nu există, această apărare fiind formulată în al doilea litigiu prin care se solicita plata unei amenzi civile și de despăgubiri până la executarea obligaței, în ultimul litigiu încălcându-se autoritatea de lucru judecat a dispoziției din primul din care rezultă existența acestui document. A susținut instanța de revizuire că cea de-a doua instanță a confundat existența obligației, stabilită în primul litigiu cu imposibilitatea executării acesteia și a apreciat greșit că nu încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri repunând în discuție problema deținerii de către pârât a documentului solicitat de reclamant, exonerându-l pe acesta de obligația de prezentare și anihilând, astfel, prezumția irefragabilă că hotărârea exprimă adevărul și că nu trebuie contrazisă de altă hotărăre.

Completul de 5 judecători al Înaltei Curți reține că, procedând astfel, instanța de revizuire a nesocotit condițiile de admisibilitate ale unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., care impun ca, în al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.

Cerința ca a doua instanță să nu fi fost sesizată cu existența primei hotărâri și să nu se fi pronunțat ea însăși asupra autorității de lucru judecat, izvorăște chiar din natura juridică a instituției revizuirii, care este o cale extraordinară de atac de retractare și nu o cale de reformare, pentru a se erija într-un recurs la recurs, instanța de revizuire neputând efectua un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorității de lucru judecat de către cea de-a doua instanță în fața căreia s-a invocat acest aspect.

Cu alte cuvinte, nu îi este permis instanței de revizuire să se transforme în instanță de recurs și să cenzureze modalitatea în care o altă instanță a dat efect sau nu autorității de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanță s-a pronunțat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluții se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, și nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 pct. 8 C. proc. civ., în care instanța este chemată să statueze ea însăși asupra incidenței acestei instituții și nu să cenzureze o judecată anterioară.

Or, în cauză, instanța celui de-al doilea litigiu a analizat conținutul primei hotărâri, de vreme ce a fost sesizată cu neexecutarea obligației intuituu persoae impuse prin dispozitivul acesteia, apreciind că nu încalcă autoritatea de lucru judecat atunci când constată imposibilitatea de executare a respectivei obligații, întrucât în cadrul primului litigiu nu s-a pus problema deținerii de către pârât a înscrisului a cărui comunicare a fost dispusă de instanță.

Chiar dacă efectul celei de-a doua hotărâri a fost, astfel cum a susținut recurentul, de a înlătura obligația pârâtului de comunicare a înscrisului solicitat, dezlegările date prin decizia civilă invocată, făcând obiect al judecății în cel de-al doilea dosar, nu mai pot fi valorificate prin intermediul revizuirii.

Câtă vreme cea de-a doua instanță a analizat efectele primei hotărâri asupra cauzei cu care a fost învestită și a statuat, definitiv, că soluția sa nu încalcă autoritatea de lucru judecat a respectivei hotărări, instanța de revizuire nu poate cenzura acest considerent decizoriu în calea extraordinară de atac, întrucât ar proceda la efectuatea unui control de legalitate asupra unei statuări cu efect obligatoriu și autoritate de lucru judecat, efecte imprimate de caracterul definitiv al hotărării prin care s-a dispus în acest sens.

Ca atare, pentru considerentele arătate, Înalta Curte - Completul de 5 judecători, în aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va admite recursul, ca fiind fondat, va casa decizia atacată și, rejudecând, va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 489 din 29 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Casează decizia atacată și, rejudecând:

Respinge cererea formulată de revizuentul A. și continuată de succesoarea D. privind revizuirea deciziei nr. 448 din 28 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2021.