ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4514/2021

Ședința publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1284 din 9 octombrie 2019, cu majoritate a admis recursul declarat de pârâtul Municipiul Cluj Napoca, prin Primar împotriva sentinței civile nr. 1507 din 20.06.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Cluj, a casat sentința atacată, în sensul respingerii în întregime a acțiunii formulate de reclamantul A., cu opinie separată în sensul respingerii recursului pârâtul Municipiul Cluj Napoca împotriva sentinței menționate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că nu mai este necesară comunicarea răspunsului la reclamația administrativă formulată. Apreciind, în opinie majoritară, că trebuie avut în vedere, cu prioritate, faptul că reclamantul a urmărit, în faza administrativă, obținerea unor informații publice, ce nu pot fi puse în raport de egalitate cu obținerea unui răspuns la o procedură prealabilă, în condițiile în care informațiile publice au fost deja comunicate.

Împotriva acestei decizii recurentul A. a formulat cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, care, în temeiul art. 510 alin. (2) din C. proc. civ., prin Decizia nr. 1752 din 12 decembrie 2019, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal

În motivarea cererii, recurentul critică decizia atacată, susținând, în esență, că există hotărâri definitive potrivnice, data de instanțe de același grad sau de grade diferite care încalcă autoritatea de lucru judecat.

La termenul de judecată din 1 octombrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea cererii de revizuire împotriva Deciziei nr. 1284 din 9 octombrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a suspendat judecata cauzei în412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., text ce reglementează unul din cazurile de suspendare de drept ale judecății, care se va relua prin cererea de redeschidere făcută cu arătarea persoanelor ce urmează a fi introduse în cauză.

Întrucât a rămas în nelucrare timp de șase luni, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru discutarea excepției de perimare, acordându-se termen de judecată la data de 7 octombrie 2021, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii

Instituția perimării este reglementată în cuprinsul art. 416-418 din C. proc. civ., conferindu-i natura juridică a unei sancțiuni procedurale pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, sancțiune care determină stingerea procesului civil ca urmare a lipsei de stăruință a părților în judecată, vreme îndelungată.

În temeiul art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Din conținutul acestui text de lege rezultă că pentru a opera perimarea trebuie să fie îndeplinite cumulative următoarele condiții: instanța a fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanță sau într-o cale de atac, pricina să fie rămasă în nelucrare timp de 6 luni, iar lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părților.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit art. 181 din C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare și începe să curgă de la data ultimului act de procedură efectuat în cauză, care nu a mai fost urmat, din culpa părții, de alte acte de procedură necesare pentru judecarea pricinii.

Excepția de perimare este o excepție dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află, și este o excepție absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

În cauză, se constată că de la momentul suspendării judecății pricinii, conform încheierii de ședință din data de 1 octombrie 2020, ce reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, dată de la care a început să curgă termenul de perimare, au trecut mai mult de șase luni și nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit dispozițiilor art. 417-418 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curtea va aplica sancțiunea prevăzută de art. 420 alin. (1) din C. proc. civ. și va constata perimarea cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1284 din 9 octombrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2019.

Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată astăzi, 7 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.