ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 782/2019

HOTĂRÂRE

10.04.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 782/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

După deliberare, aspra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 11 decembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Primarul Municipiului Cluj-Napoca, anularea Deciziei de validare parțială nr. 17078 din 21 septembrie 2017, emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și validarea Dispoziției de propunere privind acordarea despăgubirilor nr. 41143 din 12 decembrie 2006, eliberate de Primarul Municipiului Cluj-Napoca; în temeiul art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, să se constate că au calitatea de persoane îndreptățite să primească măsuri compensatorii, sub formă de puncte, pentru imobilul compus din teren, construcție și anexă, înscris în CF x Cluj A+2, sub numerele top. x și y și acordarea măsurilor reparatorii, potrivit art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (6) și art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Prin Sentința nr. 5412 din 18 septembrie 2018, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței funcționale și teritoriale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Primarul Municipiului Cluj-Napoca, în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă.

Raportând obiectul cauzei la dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, conform cărora "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă, a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării", instanța a constatat că soluționarea cererii de chemare în judecată este de competența secției civile a Tribunalului Cluj. În ceea ce privește competența teritorială, a apreciat că aceasta aparține, conform dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, tribunalului în cărui circumscripție se află sediul entității învestite cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, respectiv Tribunalului Cluj.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă, la 3 ianuarie 2019, sub același număr de dosar.

Prin Sentința civilă nr. 83 din 20 februarie 2019, îndreptată prin încheierea 47 din 4 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Tribunalului Cluj, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Primarul Municipiului Cluj-Napoca, în favoarea Tribunalului București, secția civilă. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Cluj, secția civilă, a reținut că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 reglementează un caz de competență teritorială exclusivă, iar noțiunea "entitate", în înțelesul acestui act normativ, semnifică unitatea emitentă a actului, care, în speță este Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în municipiul București.

De asemenea, a apreciat că dispozițiile Legii nr. 165/2013, normă cu caracter special, se aplică prioritar celor cu caracter general ale C. proc. civ., acestea din urmă devenind incidente în situațiile în care nu se prevede în mod expres altfel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 11 martie 2019, sub nr. x/2017, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 10NCPC.

Astfel învestită, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 alin. (1) C. proc. civ., există conflict de competență "când două sau mai multe instanțe se declară deopotrivă competente să judece același proces" și, alin. (2) "când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente."

Pentru a se reține existența conflictului negativ de competență, este necesar, potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ca două sau mai multe instanțe să se fi dezînvestit de soluționarea unei cauze, considerând că nu sunt competente, iar dezînvestirea să fie reciprocă. Aceste condiții trebuie întrunite cumulativ.

În speță, ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) C. proc. civ. nu este îndeplinită.

Înalta Curte reține că reclamanții A. și B. au învestit Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea cererii de chemare în judecată formulate în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Primarul Municipiului Cluj-Napoca, prin care au solicitat anularea Deciziei de validare parțială nr. 17078 din 21 septembrie 2017, emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și validarea Dispoziției de propunere privind acordarea de despăgubiri nr. 41143 din 12 decembrie 2006, eliberate de Primarul Municipiului Cluj-Napoca; să se constate că, în temeiul art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, au calitatea de persoane îndreptățite să primească măsuri compensatorii, sub formă de puncte, pentru imobilul compus din teren, construcție și anexă, înscris în CF x Cluj A+2, sub numerele top. x și y și să le fie acordate măsuri reparatorii, potrivit art. 21 alin. (6) din actul normativ menționat.

Învestit prin declinare, Tribunalul Cluj, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 83 din 20 februarie 2019, îndreptată prin încheierea 47 din 4 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului București, secția civilă. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Față de aspectele expuse, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția de "reciprocitate" impusă de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., deoarece prin hotărârea de declinare, Tribunalul Cluj, secția civilă, nu s-a dezînvestit în favoarea primei instanțe învestite, respectiv a Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, ci în favoarea secției civile a Tribunalului București.

Deși soluția privind declinarea de competență a Tribunalului Cluj, secția civilă, a vizat același tribunal, în condițiile în care s-a urmărit învestirea unui complet specializat în materie civilă, iar nu în materia contenciosului administrativ și fiscal, Înalta Curte reține că, în mod greșit s-a constatat existența conflictului negativ de competență, declinările de competență nefiind reciproce.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, sesizarea privind pronunțarea regulatorului de competență.