ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1934/2019

HOTĂRÂRE

05.11.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1934/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 03.12.2018, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând constatarea calității acestora de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul construcție, situat în Cluj-Napoca, județul Cluj, conform dispoziției nr. 870/04.02.2008, emise de Primarul Municipiului Cluj-Napoca. Totodată, au solicitat obligarea pârâtelor la emiterea titlului de despăgubire în Dosarul nr. x C. civ., prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

Prin Sentința nr. 1317/2019 din 10.06.2019, Tribunalul București, secția a II-a civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

În considerente, instanța a reținut că potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin dispozițiile Legii nr. 111/2019, competentă să soluționeze cererea formulată în baza art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 este secția civilă, a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, iar imobilul în litigiu este situat în Cluj-Napoca, județul Cluj.

Prin Sentința nr. 465 din 4 octombrie 2019, Tribunalul Cluj, secția civilă, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și, constatând ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivarea sentinței, s-a reținut că cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze a fost întemeiată pe dispozițiile art. 33, 34, 35 din Legea 165/2013, instanța sesizată fiind Tribunalul București, iar cererea a fost înregistrată la data de 03.12.2018.

S-a reținut că prin prisma dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, criteriul în funcție de care se stabilește competența teritorială a tribunalului este sediul entității învestite cu soluționarea contestației și nu locul situării imobilului.

Faptul că ulterior sesizării Tribunalului București, și anume prin Legea nr. 111/2019, textul art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 a fost modificat, în sensul atribuirii de competență instanței în a cărui circumscripție se află imobilul, nu atrage modificarea competenței în prezenta cauză, cât timp instanța competentă la momentul sesizării rămâne competentă indiferent de modificările ulterioare intervenite în legislație.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Reclamanții au învestit instanța cu o acțiune formulată în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin care au solicitat constatarea calității de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul construcție, situat în Cluj-Napoca, județul Cluj, conform dispoziției nr. 870/04.02.2008, emise de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, precum și obligarea pârâtelor la emiterea titlului de despăgubire în dosarul nr. x C. civ., prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

În conformitate cu dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, invocată drept temei al cererii introductive, " (1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor."

Corelativ, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora.

Prin art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 s-a acordat competența de soluționare a deciziilor emise de entitățile învestite de lege cu soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității.

Aceste prevederi legale instituie o normă de competență absolută, ce atribuie tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul entității, competența de soluționare a contestațiilor împotriva deciziilor emise de aceasta cu respectarea dispozițiilor art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013.

Se reține faptul că art. 35 din Legea nr. 165/2013 a fost modificat prin Legea nr. 111/2019, astfel: deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Această modificare legislativă a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 418 din 28 mai 2019. În cauza de față, acțiunea a fost introdusă la 3 decembrie 2018, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 24 din C. proc. civ., rămân aplicabile prevederile Legii nr. 165/2013, în forma în vigoare la data demarării procesului.

Din interpretarea dispozițiilor legale sus-menționate, rezultă că în privința litigiilor izvorâte din aplicarea Legii nr. 165/2013, legiuitorul a stabilit competența absolută în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității.

Noțiunea de "entitate învestită de lege" este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, iar printre structurile cărora aceste dispoziții le conferă o astfel de semnificație se regăsesc și "f) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică" și "g) Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit legii".

Cum pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, au sediul în București, Calea x, în considerarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, competența de a judeca pricina urmează a fi stabilită în favoarea secției civile a Tribunalului București.