ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2301/2019

HOTĂRÂRE

28.11.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2301/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 14 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului București, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat obligarea pârâtei la emiterea deciziei de compensare prin puncte pentru imobilul preluat în mod abuziv, situat în Timișoara, str. x, teren în suprafață de 387 mp, ce face obiectul dosarului înregistrat sub nr. x C. civ. a cărei restituire în natură nu mai este posibilă și pentru care, prin Dispoziția nr. x din 13 martie 2009 a Primarului Municipiului Timișoara s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancțiunea unei penalități de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere.

Prin Sentința civilă nr. 1311 pronunțată la 10 iunie 2019, Tribunalul București a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Timiș.

În motivarea soluției pronunțate se reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin dispozițiile Legii nr. 111/2019, competentă să soluționeze cererea formulată în baza art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 este secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul.

S-a apreciat că modificarea legislativă a fost făcută de către legiuitor în beneficiul părților și se impune aplicarea imediată a acesteia, pentru a li se asigura acestora accesul la justiție în mod mai economic și mai ușor, dându-le posibilitatea să aibă acces la instanța ce se află în circumscripția teritorială în care se află imobilul în litigiu, fiind scutiți astfel de eventualele cheltuieli de transport, principiul imediatei aplicări a legii noi, aplicat și în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, impunându-se să fie respectat.

S-a mai reținut că imobilul în litigiu este situat în Timișoara, județul Timiș, iar, în temeiul dispozițiilor legale anterior menționate, competența teritorială de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., revine Tribunalului Timiș, secția civilă,

Învestit prin declinare, Tribunalul Timiș a pronunțat Sentința civilă nr. 1275/PI din 17 octombrie 2019, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că reclamanții contestă o decizie emisă de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii.

Prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în forma și versiunea în vigoare la data introducerii acțiunii - 3 aprilie 2019 statuează că "deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității în termen de 30 de zile de la data comunicării".

S-a mai reținut că, prin Legea nr. 111/2019, publicată în M.O. nr. 418 din 28 mai 2019, art. 35 din Legea cu nr. 165/2013 a fost modificat în sensul că "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.", însă, în speță, sunt incidente prevederile art. 25 din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început. În caz de trimitere spre rejudecare, dispozițiile legale privitoare la competență, în vigoare la data când a început procesul, rămân aplicabile."

Raportat la data înregistrării contestației formulată de reclamanți - 23 noiembrie 2018, dată la care art. 35 ce stabilea competența de soluționare a unor astfel de litigii în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității nu fusese încă modificat prin Legea cu nr. 111/2019, s-a reținut că Tribunalul București este competent să soluționeze procesul pendinte.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte constată că Tribunalul București, secția a III-a civilă și Tribunalul Timiș, secția I civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima instanță făcând aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 111/2019, în timp ce, Tribunalul Timiș, secția I civilă a stabilit competența de soluționare a pricinii prin raportare la același text de lege, însă în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată.

În cauză, prin demersul judiciar inițiat la 14 noiembrie 2018, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de compensare prin puncte pentru imobilul preluat în mod abuziv, situat în Timișoara, str. x, teren în suprafață de 387 mp, ce face obiectul dosarului înregistrat sub nr. x C. civ. a cărei restituire în natură nu mai este posibilă și pentru care, prin Dispoziția nr. x din 13 martie 2009 a Primarului Municipiului Timișoara s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancțiunea unei penalități de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere.

Prin urmare, raportat la obiectul litigiului, astfel cum a fost anterior arătat, pentru stabilirea instanței competente a soluționa pricina au relevanță dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Potrivit acestor prevederi legale, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Noțiunea de "entitate învestită de lege" este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, iar printre structurile cărora aceste dispoziții le conferă o astfel de semnificație se regăsec și "f) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică" și "g) Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit legii".

Astfel, raportat la prevederile legale anterior enunțate și având în vedere că pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor are sediul în București, învestirea de către reclamantă a Tribunalului București s-a realizat cu respectarea normelor de competență în vigoare la data începerii procesului, respectiv 14 noiembrie 2018, astfel cum prevede art. 24 C. proc. civ.

Ulterior, prin Legea nr. 111/2019, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 418 din 28 mai 2019, art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 a fost modificat în sensul că tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul îi revine competența de a soluționa contestațiile, formulate de persoanele îndreptățite, împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 din același act normativ.

Totodată, conform dispozițiilor art. 25 alin. (2) teza I C. proc. civ., "Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început".

Cum în speță, normele care reglementează competența de soluționare a litigiilor născute în procedura specială a Legii nr. 165/2013 au fost modificate după legala învestire a Tribunalului București, noile dispoziții nu produc efecte în prezenta cauză, instanța inițial învestită rămânând competentă a soluționa pricina.

Prin urmare, în raport de cele anterior reținute, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în a cărei rază teritorială se află sediul entității care a emis decizia de compensare a cărei anulare se solicită.