ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 461/2019

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 30 iunie 2017, pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă, sub nr. x/2017, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara, prin primar, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților au solicitat, în principal, obligarea pârâtelor la restituirea în natură a imobilului, iar în subsidiar, obligarea pârâtelor la acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 165/2013.

La data de 31 octombrie 2017, reclamanții au depus cerere de completare a cadrului procesual pasiv, în sensul chemării în judecată și a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 1651 din 22 noiembrie 2017, Tribunalul Timiș, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența, în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Timiș a reținut că reclamanții sunt nemulțumiți de faptul că nu au primit nici până în prezent despăgubirile, ce li se cuvin pentru partea din imobil, ce nu a putut fi restituită în natură, deși le-a fost soluționată notificarea emisă în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

S-a apreciat prin raportare la dispozițiile art. 131 și art. 132 din C. proc. civ., dispozițiile art. 35 coroborate cu art. 34 din Legea nr. 165/2013, că, în această materie, este competentă exclusiv instanța de la sediul entității care trebuie să emită decizia pentru stabilirea despăgubirii.

Totodată, dispozițiile art. 35 din lege stipulează că deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana, care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni, de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor, iar art. 34 la care art. 35 face trimitere, în mod expres, la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, aceasta fiind astfel asimilata de legiuitor entității învestită de lege cu emiterea deciziei.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin Sentința civilă nr. 478 din 7 martie 2018, a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat în favoarea Tribunalului Timiș competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, dispunând înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul București a reținut că obiectul principal al cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâtelor la restituirea în natură, iar în subsidiar restituirea în echivalent a părții imobilului situat în Mun. Timișoara.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a arătat că dosarul administrativ cu privire la imobilul menționat în cererea de chemare în judecată nu i-a fost transmis.

Or, după cum rezultă din prevederile art. 35 alin. (1), instanța competentă în soluționarea litigiilor izvorâte din nesoluționarea/greșita soluționare a notificărilor este cea în raza căreia se află entitatea care, așa cum este definită în art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013, nu a soluționat sau a soluționat greșit cererea.

Prin urmare, pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor nu a fost sesizată cu notificarea reclamanților, dosarul nefiind transmis acesteia, iar din înscrisurile aflate la dosar rezultă că, primii doi pârâți au fost sesizați cu acea notificare, în soluționarea căreia s-a emis Dispoziția nr. 1869/7.08.2009, prin care s-a luat act de Sentința civilă nr. 3271/PI/2008 a Tribunalului Timiș, s-a dispus trimiterea dosarului către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Restituirea Despăgubirilor, în vederea acordării de măsuri reparatorii, raportat la obiectul principal al cererii de chemare în judecată și solicitarea de restituire în natură.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Reclamanții A. și B. au depus, prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc C. și D., Notificarea nr. x din 19 iulie 2001, înregistrată sub nr. x/23.07.2001 la Primăria Municipiului Timișoara, solicitând restituirea în natură sau despăgubiri bănești, pentru imobilul situat în Timișoara str. x, confiscat în baza Sentinței penale nr. 703/1974 a Tribunalului București.

Prin Sentința civilă nr. 3271/PI/09.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în Dosarul nr. x/2008, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 55/19.03.2009 a Curții de Apel Timișoara, și irevocabilă, prin Decizia civilă nr. 9262/12.11.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în același dosar, a fost admisă acțiunea reclamanților și s-a dispus restituirea în natură către reclamantul B. a apartamentului nr. x din imobilul situat în Timișoara str. x.

Conformându-se hotărârilor judecătorești, Primarul municipiului Timișoara a emis Dispoziția nr. 1869/07.08.2009 și a înaintat Dosarul administrativ nr. x, constituit în baza Notificării nr. x/19.07.2001 a Biroului Executorului Judecătoresc C. și D., către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru apartamentele nr. x și nr. x1 din imobil.

Norma de competență aplicabilă raportului juridic litigios este Legea nr. 165/2013, ce conține dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, referitoare la competența teritorială și materială a instanțelor învestite cu soluționarea deciziilor emise de entitățile definite prin art. 3 din același act normativ.

Astfel, potrivit art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România: "Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni."

De asemenea, dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 prevăd că: "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării."

Alin. 2 al aceluiași articol prevede că:

"În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor".

Noțiunea de "entitate" învestită de lege este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, în sensul că are această semnificație Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, structură cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii.

În cauză nu s-a emis decizie de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu toate că această entitate a fost învestită cu soluționarea Dosarului administrativ nr. x, transmis de către Primăria Timișoara, ca urmare a soluționării Notificării nr. x/19.07.2011, prin Dispoziția nr. 1869/07.08.2009.

Cum Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are atribuții în aplicarea legii speciale, în temeiul prevederilor art. 35 din Legea nr. 165/2003, raportat la dispozițiile art. 34 din aceeași lege, litigiul de față este de competența (teritorială și materială) a tribunalului, în a cărui circumscripție se află sediul acestei entități, învestită cu emiterea deciziei de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Municipiul Timișoara, prin primar și Primarul municipiului Timișoara în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN