ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 669/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 669/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 05 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Timișoara, Municipiului Timișoara și Administrația Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate faptul că notificarea formulată nu a fost soluționată de către entitatea învestită de lege în termenul prevăzut de art. 33 din Legea nr. 165/2013, să se soluționeze notificarea menționată, în sensul admiterii cererii și să se stabilească dreptului reclamantei la despăgubiri, în condițiile art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, aferente imobilului preluat în mod abuziv de către stat.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 165/2013.
Prin Sentința civilă nr. 304/PI din 06.03.2018, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, s-a admis excepția de necompetență materială a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției civile a Tribunalului București.
În considerente s-a reținut că, raportat la temeiurile de fapt și de drept ale cererii, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 34 și 35 din Legea nr. 165/2013, iar din coroborarea dispozițiilor mai sus menționate rezultă că toate deciziile de invalidare sau de compensare prin puncte emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, precum și refuzul acesteia de a soluționa cererile adresate în temeiul legilor reparatorii în materia proprietății vor putea fi contestate numai la secția civilă a Tribunalului municipiului București.
În consecință, constatând incidența dispozițiilor art. 34 și 35 din Legea nr. 165/2013, ce reglementează competența exclusivă la secția civilă a Tribunalului municipiului București a cererii ce formează obiectul prezentei cauze, iar necompetența teritorială este de ordine publică (potrivit prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.), în baza art. 132 C. proc. civ., s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea secției civile a Tribunalul București.
Pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2018.
Prin Sentința civilă nr. 1723 din 10.10.2018, pronunțată de Tribunalului București, secția a III-a civilă, s-a admis excepția de necompetență a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, a fost înaintată cauza la Curtea de Apel București pentru stabilirea instanței competente.
Tribunalul București a reținut că, prin cererea precizatoare formulată la data de 05 iunie 2018, reclamanta A. a arătat că acțiunea nu are ca obiect contestație împotriva deciziei de validare parțială emisă de Comisia Națională pentru Compensarea imobilelor (nr. 5091/30.07.2015), ci soluționarea notificării sub aspectul despăgubirilor ce i se cuvin pentru construcția demolată.
Având în vedere obiectul acțiunii precizate, respectiv soluționarea pe fond a notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, Tribunalul București, în temeiul art. 35 din Legea nr. 165/2013 a admis excepția de necompetență materială și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.
Prin Sentința civilă nr. 4 F din 10.01.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a declinat competența materială de soluționare a conflictului de competență teritorială în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict.
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Reclamanta a învederat instanței, atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin notele de ședință depuse în dosarul Tribunalului București, că prin Decizia de validare parțială nr. 5091/30.07. 2015, emisă de Comisia Națională pentru Compensarea imobilelor, s-a validat parțial Decizia nr. 16/14.02.2008 emisă de AVAS, pentru cota de 1/2 din imobilul-teren în suprafață de 823 mp, situat în Timișoara, Splaiul Peneș Curcanul, nr. 9, județul Timiș, dispunându-se emiterea unei decizii de compensare prin puncte, și s-a invalidat parțial decizia AVAS pentru construcția demolată și cota de 1/2 din imobilul în litigiu.
În drept, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională pentru Restituirea Proprietăților, Municipiul Timișoara, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Primarul municipiului Timișoara, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013.
Înalta Curte reține faptul că, la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Timiș, respectiv 05 iulie 2017, era în vigoare Legea nr. 165/2013.
Astfel, Legea nr. 165/2013, adoptată în scopul eficientizării procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv de statul român în perioada comunistă sau a acordării despăgubirilor aferente acestora, prevăzut de Legea nr. 10/2001 și de Legea nr. 247/2005, stabilește modul de acordare a despăgubirilor compensatorii pentru bunurile preluate în mod abuziv de stat și care nu pot fi restituite în natură.
Aplicarea în timp a dispozițiilor actului normativ menționat este prevăzută în art. 4, care stipulează că acestea sunt incidente cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a actului normativ și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare.
Din interpretarea normei mai sus enunțate rezultă că litigiile înregistrate pe rolul instanțelor de judecată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 urmează a fi soluționate conform reglementărilor de drept material în vigoare la momentul nașterii raportului juridic.
Or, așa cum s-a arătat, în speță, raportul juridic s-a născut la data de 05 iulie 2017, când reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Timiș, dată la care era în vigoare Legea nr. 165/2013 a cărei incidență se constată în cauză.
Scopul urmărit de reclamantă prin litigiul dedus judecății îl reprezintă îndeplinirea obligaților legale ce îi revin pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în temeiul dispozițiilor Legii nr. 165/2013.
De asemenea, este de reținut că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților face parte dintre entitățile prevăzute de lege, enumerate la art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013 cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii.
Astfel, prin art. 35 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat s-a acordat competența de soluționare a deciziilor emise de entitățile învestite de lege cu soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității.
Aceste prevederi legale instituie o normă de competență absolută, ce atribuie tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul entității, competența de soluționare a contestațiilor împotriva deciziilor emise de aceasta cu respectarea dispozițiilor art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013.
Prin urmare, instanța constată că este incidentă în speță norma de competență instituită de Legea nr. 165/2013.
Cum pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților are sediul în București, Calea x, în considerarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, competența de a judeca pricina urmează a fi stabilită în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională pentru Restituirea Proprietăților, Municipiul Timișoara, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Primarul municipiului Timișoara, având ca obiect "Legea nr. 10/2001", în favoarea Tribunalului București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2019.
Procesat de GGC - GV