ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 898/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 898/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 16 februarie 2022
Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei; Obiectul cererii deduse judecății
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24 septembrie 2018 pe rolul Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018*, prin declinare de competență materială funcțională prin încheierea din data de 21 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul Buzău, secția I civilă, reclamantul A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Buzău, prin primar, a solicitat ca instanța să autorizeze A. - în condițiile în care pârâtul nu a executat lucrările de infrastructură restante asumate prin clauza 4.9 din contractul nr. x/5113 din 5 octombrie 2005 privind asocierea în participațiune a Municipiului Buzău cu A. ("Contractul" Anexa nr. 1) - să execute, pe cheltuiala pârâtului, lucrările restante care constau în: execuția carosabilului și trotuarelor pe străzile B., C., D., E., F. (rest de executat); execuția parcărilor și drumurilor de acces aferente scărilor A, B și C ale imobilului situat în bd. x, lucrări în valoare de 2.526.825 RON, fără T.V.A., toate aferente cartierului "Orizont" din Buzău.
De asemenea, a solicitat ca instanța să constate prelungirea duratei contractului până la realizarea obiectului acestuia - finalizarea și vânzarea tuturor construcțiilor prevăzute în proiectul cartierului "Orizont", cu cheltuieli de judecată.
A precizat că își rezervă dreptul de a solicita ulterior repararea prejudiciului suferit prin neexecutarea/executarea cu întârziere a obligațiilor menționate de către Municipiul Buzău.
În cadrul dosarului nr. x/2018 reclamatul A. a depus cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată, prin care a arătat că înțelege să modifice primul capăt de cerere, în sensul obligării pârâtului Municipiului Buzău, în condițiile în care acesta nu a executat lucrările de infrastructură restante asumate prin clauza 4.9 din contractul nr. x/5.113 din 5 octombrie 2005 privind asocierea în participațiune a Municipiului Buzău cu A. ("Contractul" Anexa nr. 1), să execute lucrările restante care constau în: execuția carosabilului și trotuarelor pe străzile B., C., D., E., F. (rest de executat) și execuția parcărilor și drumurilor de acces aferente străzilor A, B și C ale imobilului situat în bd. x, toate aferente cartierului "Orizont" din Buzău, cu obligația pentru Municipiul Buzău de a începe și de a finaliza lucrările într-un termen rezonabil, stabilit prin expertiză de specialitate în domeniul construcțiilor.
A arătat că, în ipoteza în care Municipiul Buzău nu va executa lucrările în termenul stabilit de instanță, își rezervă dreptul să obțină autorizarea instanței de executare stabilită pentru a executa lucrările în locul pârâtului, pe cheltuiala acestuia.
Totodată, a arătat că își menține celelalte capete de cerere din cererea introductivă de instanță.
La data de 15.11.2018, pârâtul Municipiul Buzău a depus precizări, prin care a arătat că valoarea cererii reconvenționale este de 1.500.000.000 RON, cu mențiunea că doar o expertiză contabilă va determina această valoare.
Prin sentința civilă nr. 492 din 14 septembrie 2020, Tribunalul Buzău a hotărât următoarele: (i) a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Buzău și excepția inadmisibilității, invocate prin întâmpinare, ca neîntemeiate; (ii) a admis excepția netimbrării cererii reconvenționale, dispunând anularea cererii reconvenționale, pentru netimbrare; (iii) a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Buzău; (iv) a obligat pârâtul la execuția carosabilului și trotuarelor pe străzile B., C., D. și E.; (v) a obligat pârâtul la execuția parcărilor și drumurilor de acces aferente străzilor A, B și C ale imobilului situat în municipiul Buzău, bd. x, stabilind că obligațiile vor fi executate în termen de un an de la data comunicării sentinței; (vi) a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe reclamanta A. S.A. a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 12 octombrie 2020, sub același număr de dosar.
Prin rezoluția administrativă din 13 octombrie 2020, în temeiul art. 111 alin. (3) din ROI, s-a constatat că dosarul a fost înregistrat din eroare pe rolul SCAF, dispunându-se repartizarea din nou a dosarului pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, fiind un litigiu cu profesioniști.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, la data de 13 octombrie 2020, sub nr. x/2018**.
Hotărârile care au generat conflictul de competență
2.1. Prin încheierea din data de 29 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, față de dispozițiile art. 35 alin. (2) și ale art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, modificată prin Legea nr. 207/2018, că, dacă la nivelul unei instanțe există secții sau completuri specializate, o cauză de o anumită natură trebuie repartizată la secția sau completul specializat corespunzătoare naturii litigiului dedus judecății.
A mai reținut că, potrivit deciziei nr. 31/11.11.2019 pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că există un moment până la care invocarea excepției de necompetență materială procesuală de soluționare a cauzei este posibilă, respectiv numai în condițiile art. 131 din C. proc. civ.
În prezenta cauză, dosarul nr. x/2018 a fost repartizat Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, conform Hotărârii nr. 8/15.04.2019 a Colegiului de Conducere al Tribunalului Buzău, în condițiile în care în cadrul secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal funcționează completuri de fond specializate în insolvență, în litigii cu profesioniștii, în achiziții publice, respectiv în contencios administrativ și fiscal. La primul termen de judecată, astfel cum reiese din încheierea din data de 30 octombrie 2018, în prezența reprezentanților ambelor părți, completul căruia i-a fost repartizat dosarul spre soluționare, și-a verificat competența și s-a declarat competent. Mai mult decât atât, Tribunalul Buzău a soluționat dosarul ca pe un dosar de contencios administrativ și fiscal, pronunțând o sentință supusă doar recursului în termen de 15 zile de la comunicare.
Totodată, în lumina deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 31/11.11.2019, pronunțată în recurs în interesul legii, momentul până la care invocarea excepției de necompetență materială procesuală de soluționare a cauzei era posibilă era în fața instanței de fond, fiind prima instanță la care funcționează completuri specializate pentru cauze cu profesioniștii, distinct de cele pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, astfel că, în fața acestei instanțe și în condițiile art. 131 C. proc. civ., competența materială procesuală putea fi stabilită eventual în favoarea completurilor specializate în litigii cu profesioniștii.
Ca atare, o eventuală transpunere la acest moment a cauzei de la secția contencios administrativ și fiscal la secția a II-a civilă, specializată în litigii cu profesioniștii, ar echivala implicit cu o schimbare în recurs a competenței procesuale.
De asemenea, prin decizia nr. 18/17.10.2016 Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reținut că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond (paragr. 164).
Așadar, în speță, competența de soluționare a recursului revine instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat decizia recurată, iar nu instanței ierarhic superioare celei care se susține că ar fi trebuit să soluționeze cauza în primă instanță, potrivit criteriilor de stabilire a competenței.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 25 octombrie 2021, sub nr. x/2018***.
2.2. Prin decizia nr. 1452 din 16 noiembrie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale funcționale, a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secției a II-a civilă a Curții de Apel Ploiești, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Motivând soluția astfel dispusă, instanța a reținut, în principal, prin raportare la dispozițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 31/2019 de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, că secția a II-a civilă a Curții de Apel Ploiești și-a invocat tardiv necompetența, respectiv după aproximativ un an de la învestire, 6 termene și după luarea unor măsuri specifice etapei cercetării judecătorești.
În subsidiar, raportând obiectul acțiunii cu care a fost învestită prima instanță la dispozițiile art. 8 alin. (2) teza finală a Legii nr. 554/2004, instanța a constatat că din punct de vedere material și funcțional, competența de soluționare a speței aparține instanțelor civile de drept comun.
În acest sens, a apreciat ca fiind relevantă Decizia nr. 40 din 18 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarul nr. x/2020, prin care s-a stabilit că "În interpretarea și aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor (în forma în vigoare anterior modificării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice), stabilește că: Hotărârea pronunțată în primă instanță în procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanța ierarhic superioară, secția sau completul specializat în litigii cu profesioniști, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016."
Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două secții din cadrul Curții de Apel București, respectiv SCAF și secția a II-a civilă, în raport de încheierile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reține că cele două secții din cadrul Curții de Apel Ploiești au statuat diferit asupra competenței material procesuale în soluționarea căii de atac declarate împotriva sentinței civile nr. 492 din 14 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020.
Înalta Curte constată că, în fața instanței de fond, cauza a fost judecată de către un complet specializat în contencios administrativ și fiscal al Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, astfel cum rezultă din fișa de repartizare aleatorie aflată în dosarul de fond . Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată ca având obiect "obligația de a face", iar completul căruia i-a fost repartizată spre soluționare este CAF 3. Ulterior, astfel cum rezultă din încheierea din 16 mai 2019, pronunțată de instanța de fond, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Tribunalului Buzău nr. 8/15.04.2019 și procesul-verbal de la aceeași dată, dosarul nr. x/114/2020* a fost repartizat ciclic completului CAF 7.
Asupra problemei de drept vizând competența material procesuală și specializată a instanței învestită cu soluționarea căii de atac s-a pronunțat anterior Înalta Curte, relevante fiind în acest sens paragrafele 129-132 din decizia nr. 40/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. Astfel, în cuprinsul paragrafului 132, se arată că:
"De altfel, în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a mai reținut deja și prin Decizia nr. 18 din 17 noiembrie 2016 - Completul competent să judece recursul în interesul legii (paragraful 164), că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond.", iar în cuprinsul paragrafului 130, se reține:
"Competenței materiale procesuale i se subsumează și competența specializată, care este reglementată în cuprinsul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și în cuprinsul unor legi speciale. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2) și ale art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 (modificată prin Legea nr. 207/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20.07.2018), în cadrul curților de apel și al tribunalelor, funcționează secții sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesioniști, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și completuri specializate pentru cauze maritime și fluviale. În consecință, dacă la nivelul unei instanțe există secții sau completuri specializate, o cauza ce intră în competența de soluționare a acestora trebuie repartizată la secția sau completul specializat corespunzător, inclusiv în calea de atac."
În speță, cauza a fost repartizată în fond unui complet specializat în contencios administrativ și fiscal, astfel încât, în calea de atac, cauza trebuie soluționată de un complet având aceeași competență material procesuală și specializată ca cel care a soluționat cauza în primă instanță, respectiv de către un complet specializat în contencios administrativ și fiscal din cadrul secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și alin. (4) și art. 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A. prin administrator G. și pe pârâtul Municipiul Buzău, prin Primar, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2022.